Cum " TRECE" iubirea ?
Cum " TRECE" iubirea ? | Autor: zepellina
A trecut un an jumatate de cand ne-am despartit, de cand a mintit (chiar minciuna fata de care m-am revoltat intotdeauna), s-a purtat oribil.Am trecut, a fost greu, am incercat sa continui dar nu pot sa uit, defapt am impresia ca inca il iubesc....mult.
Mi se pare o prostie. 
Viata mea a continuat ft frumos cu copilul, prieteni, iesiri, chiar si o relatie.
O fii o impresie doar, o fii adevarat sau ...???
Raspunsuri
Laina spune:
zepellina, nu te supara, nu stiu prin ce treci tu, stiu doar relatii de-ale mele lasate in urma. Dar, la scara mai mica, asa cum am zis, asa faceam si eu, mult timp dupa despartire aveam impresia ca il iubesc. Treptat mi-am dat seama ca iubesc visul frumos cu el, iubesc ce-a fost bun, iubesc ce-ar fi putut fi bun, si, mai mult, ca iubesc din inertie. Adica...imi era prea frica sa-mi dau voie sa iubesc pe altcineva nou, cu care exista riscul sa sufar la fel, sa ma raneasca la fel, sa-mi faca iarasi bucati inima. Cu cel vechi era comod. Imi placea sa iubesc, si el facea parte din trecut, era "ok si sigur" sa-l iubesc, nu avea cum sa ma dezamageasca/raneasca in plus.
Ma bucur ca ai reusit sa-ti continui viata frumos. Tine-o asa si nu te uita inapoi, decat ca sa inveti cate ceva 
anca_vlad spune:
din experienta mea as spune (in cazul meu) ca iubirea nu a trecut s-a transformat in alceva, a trecut nebunia inceputului, dar au ramas sentimente frumoase mai durabile pe care le descopar si redescopar in fiecare zi, bucuria de a ma trezi in fiecare dimineata alaturi de el si de a adormi in fiecare seara in bratele lui, sper sa avem puterea, intelepciunea si increderea sa mentinem aceaste sentimente intre noi pt o vesnicie!
scriu aceste randuri acum dupa ce aceasta relatie a fost o lupta pt amandoi, important este ca la capatul acestei lupte suntem NOI tot impreuna, ar fi putut fi altceva si altcumva - dar iubirea care nu a trecut ne-a tinut impreuna!
asa ca iubirea "trece" dar aceasta transformare are mai multe sensuri, putem discuta la acest subiect si despre o alta trecere nu numai despre trecerea iubirii spre un final nefericit!
POZE VLADUT
"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca
glont10 spune:
Daca la ora actuala te simti bine si chiar vrei sa uiti de el, de ce stai tu acum sa te gandesti la lucruri de astea si in vreun moment nefericit sa darami tot ??
Lasa-te dusa de val si traieste, cum spui tu, frumos!
Criss75 spune:
Daca e iubire adevarata, "nu trece" niciodata.
Acum difera de la om la om, cum intelege el iubirea adevarata. Daca esti genul de om care crezi ca iubirea adevarata o intalnesti odata in viata, atunci poti fi sigura ca nu trece. Indiferent ce s-a intamplat intre voi, indiferent pe cine intalnesti, gandurile tale vor zbura mereu la "el", si o parte importanta a inimii tale o va ocupa tot "el".
Trust me.
Criss si Alex
zepellina spune:
Cum spune glont10 tb sa ma las dusa de val, asta fac , am facut si nu regret nimic dar totusi ma gandesc.
Nu cred ca un om are numai o iubire adevarata, am avut clipe de absolut cosmar si indiferenta iar eu sunt ft calda, imi doresc multa iubire (pe care nu am avut-o) asta da, dupa clipe frumoase dar.... dupa ce te calca cineva cu bocancii tu te ridici si spui zambind "mai vreau"....concluzia tot asta e, sunt tampita
Eliza5 spune:
quote:
Originally posted by zepellina
dupa ce te calca cineva cu bocancii tu te ridici si spui zambind "mai vreau"....concluzia tot asta e, sunt tampita
zepellina
eu am o alta explicatie.. atunci cand erati casatoriti, tu aveai o anume stabilitate emotionala, chiar daca se purta urat era "al tau", era o situatie in care iti gaseai un anume confort. acum, dupa divort, treci printr-o perioada in care esti pur si simplu singura (desi ai avut o relatie sau poate o mai ai).. nu sunteti inca atat de inchegati incat relatia sa iti ofere stabilitate si confort psihic. inconstient tanjesti dupa asta, dupa cuplu, dupa stabilitate.
trece.. mai ales daca o sa-l intalnesti pe "the one" :-)
Guestus spune:
Am auzit yo ca esti okay daca
Timpul cit ai stat cu cineva < Timpul cit esti singura
deci ideea e sa stai cu cineva cit mai putin... 
zepellina spune:
quote:
Originally posted by Guestus
Am auzit yo ca esti okay daca
Timpul cit ai stat cu cineva < Timpul cit esti singura
deci ideea e sa stai cu cineva cit mai putin...
chiar asa e...daca pleci te vreau, daca stai ma sufoci
Eliza, sunt constienta ca tanjesc dupa stabilitete si confort, ideea e ca acest confort nu exista de mult timp, eram chiar ft instabila.....asta ma mira..ce vreau? nebunia? indiferenta?
violeta69 spune:
zepellina,si suferinta e un "drog"....
ai grija,s-ar putea sa fi ajuns dependenta
Vio,mamica de viitor "avionar" 
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
Brigit spune:
Zepellina,
incerc sa iti raspund la intrebarea din titlul topic-ului,povestindu-ti experienta mea cu o astfel de iubire "bolnava".E ceva cam lunga , insa azi chiar simt ca pot vorbi despre asta fara resentimente si chiar am un ragaz de scris.
Asadar
Din partea mea clar a fost iubire - eram ca in "saptamana oarba" , vorba proverbului, numai ca a durat MULT mai mult de o saptamana. Iubeam sincer,si imi pasa prea putin in clipele in care eram impreuna ca lucrurile intre noi nu erau tocmai cum ar fi trebuit sa fie intr-o relatie. Eu, altadata atat de exigenta faceam concesii dupa concesii, ii gaseam o gramada de scuze pentru purtarea mitocaneasca din anumite imprejurari. Intr-un final se pune punct. Cine l-a pus? Greu de spus, acum dupa 5 ani de cand se petrece intamplarea. Cel mai probabil el, impins de mine. Fortat sa faca o alegere -intre a oferi totul in schimbul a ceea ce primea - si a iesi din relatie a ales a doua cale. Am suferit ENORM, mai ales ca, asa cum credeam atunci, il IUBEAM.
Eram terminata,as fi facut orice sa reluam povestea de ..."dragoste" chiar daca imi dadeam seama ca ar trebui sa fac in continuare concesii peste concesii.Ma foloseam de orice prilej pentru a intra din nou in vorba cu el . Poate-poate.Asta s-a intamplat in prima faza.Si a durat vreo luna.
In a doua faza , desi il vedeam aproape zilnic, si ma rodeau degetele sa pun mana pe telefon,sau sa ii dau un mail sau un mesaj pe mess, m-am abtinut. Imi repetam mereu: ai de ales intre a fi nefericita, gandindu-te intr-una la EL, si a incerca sa iti gasesti fericirea in alta parte.Si.... a tinut. In sensul ca -desi intentia de a-i scrie/vorbi exista, char m-am abtinut.
Deja dupa 3 luni luasem ceva distanta de cele intamplate. Destula cat sa imi dau seama ca a fost vorba de o atractie FIZICA. o atractie puternica , pe care o confundasem cu iubirea. Sau poate ca iubirea, irationala, ca o valvataie, o urmase intr-un mod absolut ilogic.
Dupa un timp am cunoscut dragostea adevarata, in relatia cu cel care imi este acum sot. In momentul in care am inceput sa primesc din partea lui caldura sufleteasca dupa care tanjisem de atata vreme, mi-am dat seama ca daca as fi ramas impietrita, plangand dupa EL, nu as fi avut decat de pierdut. Tot universul pe care l-am cunoscut odata cu intrarea sotului meu in viata mea , pur si simplu nu ar fi existat.
Acum 4 ani m-am casatorit, si de atunci viata mea a intrat pe un alt fagas. Sunt mai calculata si stiu sa apreciez lucrurile pe care le am.
De catva timp am aflat ca si el s-a casatorit. Vestea m-a lasat indiferenta, si chiar m-am mirat de reactia mea. Numai aducandu-mi aminte DISPERAREA care ma cuprinsese cand m-am despartit de EL, chiar nu cred ca as fi conceput atunci ca ma va lasa rece o astfel de veste. Intamplarea a facut ca niste prieteni comuni sa aiba niste link-uri cu pozele lui. De 3 ani nu ne mai vazusem , asa ca in momentul inainte de a deschide prima poza recunosc ca am avut ceva emotii.SURPRIZA! Ii vedeam fata,ochii, mainile. Era un STRAIN. Un strain care -in mod absolut bizar, intrucat concluzionasem ca a fost vorba de atractie fizica , si nu de iubire - un strain care nici macar FIZIC nu ma atragea. Am ramas pe ganduri. am cautat prin albumele vechi poze cu el. Le revedeam dupa foarte mult timp. Nu se schimbase... si TOTUSI, barbatul acela nu imi mai ":spunea " absolut nimic nici din punct de vedere fizic...am ramas consternata si am concluzionat : cand sufletul tanjeste dupa iubire , te poti indragosti de primul om pe care il intalnesti pe strada si nu are importanta daca e frumos sau urat, daca are sufletul bun sau e un nemernic.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a adus in viata un om deosebit cum este sotul meu si ca la momentul in care el a incercat sa intre in viata mea eu eram partial "vindecata" de iubirea pe care i-o purtasem FOSTULUI. Fara indoiala ca, daca as fi tanjit in continuare dupa EL , as fi fost si acum o persoana singura si nefericita.
Asadar, incearca sa te desprinzi , pas cu pas de EL, incearca sa iei un pic de distanta, si doar apoi iti vei da seama daca e sau nu iubire, daca il mai doresti sau nu in viata ta. Nu te mai chinui. De tine depinde TOTUL.
APRIL