Copiii nosti sunt ca noi
Raspunsuri - Pagina 8
Laina spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Copiii nu au nevoie de seminare si conferinte despre cum trebuie sa fie. Indiferent ce le spui cand incerci sa-i influentezi cu gandurile tale, ei nu pot prelucra mesajul cu intelectul, fiindca le lipsesc conceptele necesare (care vin cu experienta de viata), ei cu sufletul recepteaza un singur mesaj: "Mami nu ma vrea asa cum sunt eu, vrea sa fiu altfel".
maaama, ce m-ai facut sa plang cu chestia asta.... multumesc pentru lectie
monixy spune:
eu sunt pt indrumare (si verbala).
fiecare are cate o teorie din experienta proprie . cei cu copii linistiti ca temperament se pot considera norocosi .
dar exista si copii impulsivi mai mult decat media , si cu acestia e nevoie de alta abordare , nicidecum a-i lasa sa se manifeste din plin , oricum , oricand .
si stiu ce vorbesc pt ca am 2 baieti , unul de foc, iar altul de apa (intelegeti voi metaforele) si ceea ce functioneaza la unul , nu merge cu celalalt.
practic , cel impulsiv , cu toate textele mele , tot mai reuseste sa faca niste nefacute . cum ar fi fost daca nu as fi facut nimic , ci doar sa-l las sa experimenteze?
cel mic imita tot si e foarte empatic , deci nu ma tin de capul lui mai deloc.
iar caracterul nu e innascut , se formeaza , deci normal e sa ii insuflu copilului valorile mele si ale societatii in care traiesc , oricum si daca parintele e pasiv , tot influenteaza copilul ,chiar prin acest mod ,in formarea atitudinilor.
evident ca sunt parinti care incearca din rasputeri sa conduca copilul , dar daca acesta are un temperament puternic , nu va ramane sub conducerea lor , iar daca e dimpotriva ,chiar are nevoie de conducere si va considera ca parintii chiar l-au ajutat foarte mult.
nu suntem nascuti la fel , nici puii de animale nu sunt la fel , daca ati urmarit vreodata mai multi catelusi , de ex , cu aceasi mama
, unii se tin mai pe langa ea , altii pleaca in explorare , altii sunt mai agresivi si se baga peste ceilalti la masa , deci natura e diferita , nici o psihologie nu va schimba limitele naturale.
iar in ceea ce priveste geniile (bune sau rele ) , geniile se nasc , nu se fabrica .
simali spune:
quote:
el simte ca dragostea ta de mama depinde de modul cum reactioneaza el la dorintele tale. Si catastrofa e programata, pentru ca el mai tarziu va repeta scenariul cu alti oameni din viata lui (viitoarea sotie, viitorul sef etc.).
quote:
Sau chiar daca dragostea ta de mama nu este conditionata de cum raspunde el la mesajele tale, un copil mai prapastios este posibil sa te inteleaga gresit si sa lege sfaturile tale de "daca nu faci asa nu te mai iubesc" chiar daca tie nici prin cap nu-ti trece un asemenea mesaj. Mie mi s-a mai intamplat sa constat ca el a inteles total aiurea unele mesaje...
alice
simali spune:
quote:
Vrei sa-i formezi copilului caracterul? Incearca sa-i fii un exemplu bun. Vrei sa fie calm si linistit? Fii tu calma si linistita. Vrei sa devina sigur si stapan pe el? Fii tu insati suverana in toate situatiile cotidiene, el va prelua pe nesimtite exemplul fiindca el simte toate motivatiile tale inconstiente. Vrei sa creasca avand valori autentice? Concentreaza-te tu pe cultura, pe natura, pe prietenie adevarata, pe relatii de suflet, el va prelua pe nesimtite exemplul. Vrei sa fie in armonie cu el insusi si sa aiba incredere in propria lui persoana? Traieste tu in armonie, fara compromisuri, iar el iti va urma mai tarziu exemplul. Vrei sa invete ce e respectul? Respecta-l tu pe el si apoi va respecta si el pe altii. Astfel, toate chestiile bune vor veni in mod natural.
quote:
Da, de o mie de puncte...
alice
MissParker spune:
quote:
Originally posted by simali
Sau chiar daca dragostea ta de mama nu este conditionata de cum raspunde el la mesajele tale, un copil mai prapastios este posibil sa te inteleaga gresit si sa lege sfaturile tale de "daca nu faci asa nu te mai iubesc" chiar daca tie nici prin cap nu-ti trece un asemenea mesaj. Mie mi s-a mai intamplat sa constat ca el a inteles total aiurea unele mesaje...
alice
Da, pentru ca el are criteriile lui proprii (in cantitate foarte mica) prin care clasifica mesajele primite. Se stie ca orice copil are acel narcisism sanatos care il face sa se simta "buricul pamantului" si atunci el automat va trage concluzia ca, indiferent ce face sau ce zice mama, el este cauza sau solutia unei anumite situatii. Si atunci va actiona ca atare. Ceea ce uneori te va surprinde (fiindca tu esti atenta, dar altii nu sunt si nici nu observa) si atunci abia iti vei da cu palma peste frunte si-ti vei spune "Of, Doamne, asta a inteles el, saracutul, ca voiam de la el?".
Tocmai de aceea eu pledez din rasputeri (si din disperarea propriei experiente) pentru o foarte mare atentie la mesajele transmise uneori inconstient copilului si la reactiile emotionale ale copilului; tocmai deoarece el nu va indrazni niciodata - sau nu va putea - sa puna in cuvinte ce-l deranjeaza, va incerca (o vreme, la inceput) sa arate prin fapte, prin simptome ceea ce l-a durut sau unde s-a simtit nedreptatit. Cine stie sa citeasca asemenea mesaje, va avea sansa sa se corecteze din mers.
Indrumare e bine, interventie gen dirijare nu mi se pare bine.
Eu la 37 de ani i-am scris mamei ca nu m-am simtit niciodata iubita de ea, ca nu ma mangaia, nu era calda si buna cu mine, ca era mereu imbufnata si nervoasa si imprevizibila (numai ce intindea mana sa-mi ia o scama din par si eu tresaream de parca ar fi explodat ceva langa mine, fiindca aveam bataile proaspete in memoria corpului), i-am scris ca e timpul sa accepte faptul ca eu nu am simtit niciodata iubire si afectiune de la ea, ca eu am avut alte perceptii si actiunile ei mi-au transmis mereu ca nu ma iubeste, ca nu e de acord cu nimic din ce fac si ce sunt eu, ca nimic nu-i convine la mine, ca nu sunt suficient de buna/frumoasa/slaba/perfecta etc.
Raspunsul ei: negare totala, la modul "stai sa-ti explic, fiindca tu ai perceput gresit realitatea" !!! Deci nu numai ca din nou nega si imi nega sentimentele, dar nici la 37 de ani nu-mi acorda credit pentru realitatea MEA, care era la 180° de realitatea ei!
Si toate astea, in cazul meu cel putin, vin - culmea - din perceptia EI gresita asupra realitatii. Alice Miller explica f. bine in "Desteptarea Evei" acest fenomen, cand vorbeste despre mamele care la randul lor nu au primit iubire de la propriii parinti si atunci, inconstient, asteapta si pretind de la copiii lor acea iubire (+ respect!!). Cand realizeaza ca acest lucru e o iluzie si un surogat, devin furioase, se simt inselate in asteptarile lor si incep (tot inconstient) sa-si urasca propriii copii, care le refuza dragostea neconditionata pe care ele de fapt si-o doreau de la parintii lor. Nici un copil nu-i poate compensa mamei lui propria ei copilarie nefericita. Si totusi subconstientul acelor mame care nu realizeaza ca nu au fost iubite se incapataneaza sa reinsceneze la maturitate vechea situatie in care ele nu au primit iubirea parinteasca si se incapataneaza sa solicite aceasta iubire oricui, numai de teama sa nu identifice sursa conflictului in parinti. Daca ar constientiza acest fenomen, ar putea sa simta tristetea pentru ca au fost lipsite de iubire de catre parinti, ar putea sa treaca intr-un final peste consecintele dezastruoase ale copilariei si apoi ar trai constient intr-o realitate in care sa nu-i mai confunde emotional pe propriii copii cu parintii.
Pentru cine doreste sa se informeze mai bine, iata un link cu o lista extrem de bogata de titluri de carti pentru aproape toate problemele de genul asta (eu am citit cam 20 din ele si m-au ajutat foarte mult):
www.controllingparents.com/links.htm" target="_blank">http://www.controllingparents.com/links.htm
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
simali spune:
Dar un copil mai lenes din fire? Zici asa-i el, mai lenes, si faci tu in locul lui? Nu. Ii vei da toata viata diferite impulsuri "sa-si miste fundul". Poate va percepe "mami nu ma place asa cum sunt, lenes" dar pe mine nu ma deranjeaza deloc ca a inteles acest mesaj. Pentru ca nu numai mami, nimeni (nevasta, colegi de serviciu, etc.) nu-l va accepta lenes.
Ieri Vlad a deschis subiectul "puncte slabe" si "puncte forte". Nu stiu de unde a auzit el chestia asta, dar m-a bucurat pentru ca am inceput sa ne enumeram fiecare ce puncte slabe si ce puncte forte credem ca avem. Si el zice ca punctul lui foarte este ca-i place stiinta iar punctul lui slab este ca nu-i place sa scrie liniute si bastonase. I-am spus ca unele puncte slabe pot fi transformate in puncte forte cu putin efort. Dar el nu si nu ca asta-i punctul lui slab... Voia intr-un fel sa vada daca poate sa obtina aprobarea mea sa nu mai scrie si sa faca numai ce-i place.
alice
MissParker spune:
Nu stiu ce-as face eu personal in clipa asta cu un copil lenes, cred ca ar trebui sa ma infranez la maximum sa nu-l imping de la spate, fiindca si eu sunt (inca) perfectionista (dar ma tratez 
) si evident m-as gandi imediat la ce-l asteapta in viata daca nu depaseste lenea, as vrea sa-l ajut sa se descurce etc. Totusi, parca nu as incerca nici sa-l transform eu peste noapte intr-un copil "harnic" (ma ucide oricum cuvantul asta, din scoala generala, cand trebuia sa invatam ce "harnic" era poporul roman 
). Poate ca acel copil nici nu e "lenes" decat dupa parerea mea, poate ca e doar mai molcom, mai ganditor, mai interiorizat... Nu stiu, dar promit ca eu am sa incerc sa vad mereu chestiile pozitive si am sa incerc sa motivez un copil in mod pozitiv si nu negativ. Adica "uite ce chestie frumoasa ai putea face daca ai vrea" si nu "esti lenes, nu mai fii asa!". Asta doar ca exemplu.
De multe ori "ajutorul" oferit de parinti (cu cele mai bune intentii) se manifesta prin "las' ca fac eu pentru tine, ca eu stiu mai bine", cu mesajul indirect "tu nu esti in stare de nimic". Asa se ajunge la situatii in care o mama a unui "copil" de 20 de ani vrea sa mearga cu copilul la interviul pentru angajare, nu?????
Tu cum ajungi la concluzia ca un copil ar fi lenes? Te gandesti ca Vlad e asa, ca nu-i place sa faca liniute si bastonase? Pai el e baiat, nu e normal sa-i placa mai mult stiinta decat sa deseneze semne pe hartie? Unei fete i-ar place mai mult sa faca liniute si bastonase, ce faci atunci, ii bagi stiinta pe gat? Incearca sa-l provoci la un concurs: cine face bastonase mai frumoase, el sau tu? Dar concomitent lasa-l sa te convinga si de talentul lui la chestii de stiinta...
Nu vreau sa sugerez nici un fel de atitudini extremiste, sper ca nu asta s-a inteles, ca parintii trebuie sa stea pe fotoliu si sa citeasca ziarul toata ziua, in timp ce copilul creste de capul lui. Eu incerc doar sa sensibilizez parintii la ideea de principiu ca nu trebuie sa incerce sa-si transforme copiii in còpii ale lor in miniatura, ca trebuie sa exploreze toate posibilitatile de dezvoltare pe care le are disponibile copilul si sa-l indrume pe drumul lui propriu , tocmai in functie de posibilitatile lui proprii.
Tatal meu de pilda si-ar fi dorit (teoretic, cand eram eu copil) ca eu sa devin medic. Si mi-a spus chestia asta ... dupa ce am intrat la facultatea de limbi straine! Mi-a spus ca i-a fost atat de clar ca aveam un mare talent pentru asa ceva, incat ar fi fost o crima sa ma indrepte spre medicina. Si stii ceva? Daca din clasa a V-a el ar fi insistat de exemplu sa ma concentrez pe invatat la biologie, la chimie etc., eu as fi facut-o. Ca sa-i fac LUI pe plac. Dar poate in ultimul an de facultate (la Medicina) as fi clacat psihic si as fi ajuns o ratata. Cu toata indiferenta si raceala lui sufleteasca in alte aspecte, pot spune ca m-a stimulat intelectual fara sa incerce sa ma bage intr-un tipar anume, care i-ar fi convenit lui.
Copiii care sunt lasati sa fie asa cum sunt ei in fiinta lor adevarata (si NU ma refer la scobitul in nas sau la scarpinatul intre picioare 
) au sansele cele mai mari sa devina adulti realizati, impliniti, autonomi si cu identitate proprie, care vor trai frumos si responsabil.
O reteta exacta nu are nimeni, sigur ca trebuie facute si greseli, numai din greseli se invata, iar daca iti iubesti copilul si il respecti, el va simti asta si la fiecare greseala el insusi iti va arata prin comportamentul si reactiile lui unde ai gresit, asta daca vrei sa vezi. Iti va arata pentru ca se va simti sigur de iubirea ta in orice imprejurari. Asta e important.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
miau-miau spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Tu cum ajungi la concluzia ca un copil ar fi lenes? Te gandesti ca Vlad e asa, ca nu-i place sa faca liniute si bastonase? Pai el e baiat, nu e normal sa-i placa mai mult stiinta decat sa deseneze semne pe hartie? Unei fete i-ar place mai mult sa faca liniute si bastonase, ce faci atunci, ii bagi stiinta pe gat? Incearca sa-l provoci la un concurs: cine face bastonase mai frumoase, el sau tu? Dar concomitent lasa-l sa te convinga si de talentul lui la chestii de stiinta...
asta de unde ai scos-o ca unei fete ii place sa faca linii pe hirtie si unui baiat ii place stiinta? nu generaliza cazul tau particular, te rog.
daca ai copil lenes, il altoiesti oleaca si sa vezi ce viteza prinde.
mai bine mai pune citeva poze din ultima vacanta ca am auzit ca ai fost in portugalia recent.
alba spune:
quote:
Originally posted by miau-miauquote:
Originally posted by MissParker
Tu cum ajungi la concluzia ca un copil ar fi lenes? Te gandesti ca Vlad e asa, ca nu-i place sa faca liniute si bastonase? Pai el e baiat, nu e normal sa-i placa mai mult stiinta decat sa deseneze semne pe hartie? Unei fete i-ar place mai mult sa faca liniute si bastonase, ce faci atunci, ii bagi stiinta pe gat? Incearca sa-l provoci la un concurs: cine face bastonase mai frumoase, el sau tu? Dar concomitent lasa-l sa te convinga si de talentul lui la chestii de stiinta...
asta de unde ai scos-o ca unei fete ii place sa faca linii pe hirtie si unui baiat ii place stiinta? nu generaliza cazul tau particular, te rog.
daca ai copil lenes, il altoiesti oleaca si sa vezi ce viteza prinde.
mai bine mai pune citeva poze din ultima vacanta ca am auzit ca ai fost in portugalia recent.
Mai sa fie...tocmai TU vorbesti, de cei sapte ani de-acasa ???
Si ca intotdeauna moderatorii, nu i-au nicio atitudine.
Alba,mami de
Darian Valeriu *17.09.1999
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Darian
&
Cassian Teodor *04.06.2005
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Cassian
miau-miau spune:
ei hai, nu fi chiar asha.