Copiii nosti sunt ca noi
Raspunsuri - Pagina 10
ocebine spune:
Deci ne place harnicia la altii, dar la copii nostri nu ne bagam ca schimbam caracterul? Eu cred ca totusi trebuie un pic de echilibru...Caracterul nu e lenes, deprinderea e lenesa...
Sa inteleg ca adoptam metoda drobului de sare? Asteptam intr-o expectativa sa vedem incotro se duce copilul?
Rasfoim 1000 de psihologi si apoi gasim o modalitate de a da vina pe parinti? Cind actioneaza e de rau, cind nu actioneaza iar e de rau...
Eu vad un drum de mijloc cumva...caracter nu inseamna doar un bagaj genetic ci si o educatie combinata cu exemplul personal.
Anamaria
"After all is said & done, more is said than done."
patou spune:
apropo de trasatul liniutelor pe hartie . Mie mi-a placut foarte mult metoda montessori in ce priveste invatatul copiilor sa scrie, imi pare tare rau ca n-am acum cartea ca sa va citez parerea ei despre acest subiect. Un copil caruia nu-i place acest lucru nu e nicidecum un copil lenes (eu as zice ca-i un copil normal, nepervertit de sistem). ea spune ca trasatul acestor liniute este ceva nefiresc, daca observi desenele pe care un copil le face in mod spontan nu vei gasi niciodata liniute scurte trasate in maniera in care se ptretinde la scoala. Ea a obtinut rezultate mult mai bune si mai rapide dandu-le copiilor sa coloreze diferite forme (adica era trasat conturul si ei trebuiau sa coloreze interiorul) si inca o chestie draguta, a facut o paralela intre copiii normali si cei cu probleme - in primul caz liniutele erau paralele de la inceput pana la sfarsit,(datorita unui efort de vointa) iar in cazul copiilor cu probleme liniutele incepeau sa devina incet incet curbe pentru ca in final sa semene cu litera C
in ce ma priveste eu cred ca scoala nu e facuta pe masura copiilor de azi, e un sistem invechit mostenit de la generatiile precedente, si care din pacate are o foarte mare inertie la nou.
educatia nu este altceva decat un sistem de ignoranta impus
patou spune:
de fapt am vrut sa spun ca eu nu cred ca exista copii lenesi.in momentul in care reusesti sa le captezi atentia si sa le propui ceva care sa-i intereseze e de-a dreptul uimitor de cata energie si entuziasm dau dovada.
educatia nu este altceva decat un sistem de ignoranta impus
patou spune:
iarasi eu :)
cata vreme ii dai sansa unui copil sa fie el insusi, el devine chiar ceea ce este, o fiinta perfecta. cand intervii sa-l modelezi dupa criteri personale( care din pacate poarta amprenta educatiei,a traumelor suferite de noi,a tuturor imperfectiunilor noastre) nu facem decat sa falimentam ceva perfect pus la dispozitia noastra de natura.
cel putin eu asta cred si asta incerc sa fac, chiar daca de multe ori mi-e greu sa tin pasul cu baietelul meu.
educatia nu este altceva decat un sistem de ignoranta impus
miau-miau spune:
mai simplificat, lenes inseamna daca spre ex are o treaba de facut (facutul patului dimineata) si o amina la infinit, iar asta se repeta zi de zi. Lene sa te scoli de pe canapea sa iei un pahar cu apa, lene sa duci farfuria la bucatarie. Nu poti vorbi de lene la un copilas de 3 ani, dar la unul de 10 ani si in sus, da. Asta dupa ce te convingi ca n-are ceva deficiente de intelgere, incapacitate patologica de concentrare, o depresie cumplita ca-l face sa stea in pat toata ziua cu jaluzelele trase.
ocebine spune:
quote:
Originally posted by patou
iarasi eu :)
cata vreme ii dai sansa unui copil sa fie el insusi, el devine chiar ceea ce este, o fiinta perfecta. cand intervii sa-l modelezi dupa criteri personale( care din pacate poarta amprenta educatiei,a traumelor suferite de noi,a tuturor imperfectiunilor noastre) nu facem decat sa falimentam ceva perfect pus la dispozitia noastra de natura.
cel putin eu asta cred si asta incerc sa fac, chiar daca de multe ori mi-e greu sa tin pasul cu baietelul meu.
educatia nu este altceva decat un sistem de ignoranta impus
Fara suparare, dar este o utopie...practic tot ceea ce faci are un efect (in mai multa sau mai putin masura) asupra copilului tau...De cind te trezesti dimineata si pina te culci seara esti un exemplu viu pentru copilul tau...fiecare vorba rostita, fiecare actiune, fiecare privire are un efect de modelare asupa copilului. Chiar daca nu contientizezi asta.
Cum il inveti sa se spele pe dinti, cum il inveti o partitura sau cum sa tina un creion...
Caracterul nu este doar un bagaj genetic. Este intr-o continua schimbare. Si in plus, exista si influenta din afara casei...vine gradinita, scoala, prietena, etc...
Anamaria
"After all is said & done, more is said than done."
patou spune:
dupa 3 ani jumate de incercari, am ajuns la concluzia ca spunand intotdeauna adevarul e suficient ca sa creasca fara a fi manipulat/influentat. Ceea ce e greu este sa-ti dai seama unde e adevarul, caci de multe ori e tare greu de depistat. Si ca sa o citez pe alice miller, e o ipocrizie sa-i spui copilului cand tu ai chef sa citesti o carte ca ar trebui sa doarma ca are nevoie de somn ca sa creasca. cel mai simplu este sa-i spui adevarul, adica ca ai nevoie de o jumatate de ora ca sa citesti ca sa te destinzi.
Incerc sa-i fiu un exemplu iar cand nu reusesc ii explic pur si simplu unde am gresit, cum ar fi trebuit sa ma comport si daca e cazul ii cer scuze.
spalatul pe dinti e o mare problema :) ca nu-i place chiar deloc, degeaba ma tot spal eu pe dinti in fata lui ca nu-l impresioneaza. Intr-o zi a gasit pe jos in parc ambalajul unui pachet de tigari si acolo, deasupra frazei cu tutunul dauneaza sanatatii era o poza cu nisste dinti foarte urati. M-a intrebat ce inseamana si m-a luat pe nepregatite, i-am spus doar ca e o poza cu niste dinti urati . spre surprinderea mea seara a stat foarte cuminte sa-l spal pe dinti si mi-a repetat mandru ca el are dinti curati. Bineinteles ca asta n-a tinut prea mult, iar eu mi-am tot batut capul daca sa profit sau nu de intamplare,(la sugestiile soacrei) sa-i aduc sau sa nu-i aduc aminte de dintii cei urati. pana la urma am hotarat ca-i mai bine sa uite de ei.
In ce priveste socializarea deocamdata am hotarat si reusit s-o evit si mi-ar place sa reusesc asta pana in momentul in care va fi pregatit (deocamdata merge doar la activitati parinti-copii)
ocebine spune:
quote:
Originally posted by patou
dupa 3 ani jumate de incercari, am ajuns la concluzia ca spunand intotdeauna adevarul e suficient ca sa creasca fara a fi manipulat/influentat. Ceea ce e greu este sa-ti dai seama unde e adevarul, caci de multe ori e tare greu de depistat. Si ca sa o citez pe alice miller, e o ipocrizie sa-i spui copilului cand tu ai chef sa citesti o carte ca ar trebui sa doarma ca are nevoie de somn ca sa creasca. cel mai simplu este sa-i spui adevarul, adica ca ai nevoie de o jumatate de ora ca sa citesti ca sa te destinzi.
Corect...dar ce faci cind totusi il vezi cheaun de obosit si insista ca nu-i trebuie somn??? Eu una nu mi-am culcat copii ca sa pot citi o carte...(in plus ai mei au refuzat orice somn ziua de la 1 anisor...
quote:
Originally posted by patou
Incerc sa-i fiu un exemplu iar cand nu reusesc ii explic pur si simplu unde am gresit, cum ar fi trebuit sa ma comport si daca e cazul ii cer scuze.
spalatul pe dinti e o mare problema :) ca nu-i place chiar deloc, degeaba ma tot spal eu pe dinti in fata lui ca nu-l impresioneaza. Intr-o zi a gasit pe jos in parc ambalajul unui pachet de tigari si acolo, deasupra frazei cu tutunul dauneaza sanatatii era o poza cu nisste dinti foarte urati. M-a intrebat ce inseamana si m-a luat pe nepregatite, i-am spus doar ca e o poza cu niste dinti urati . spre surprinderea mea seara a stat foarte cuminte sa-l spal pe dinti si mi-a repetat mandru ca el are dinti curati. Bineinteles ca asta n-a tinut prea mult, iar eu mi-am tot batut capul daca sa profit sau nu de intamplare,(la sugestiile soacrei) sa-i aduc sau sa nu-i aduc aminte de dintii cei urati. pana la urma am hotarat ca-i mai bine sa uite de ei.
Pina la urma se spala pe dinti
?Deci sint anumite lucruri unde nu le poti face concesia, pentru ca stii rezultatul...Prefer sa insist tocmai pentru a nu-i creea probleme mai tirziu. Sa sufere la dentist (si posibil sa creez o trauma mai mare) doar pentru ca el decide ca nu vrea sa se spele? Il "mutilez" psihic daca insist cu igiena?
quote:
Originally posted by patou
In ce priveste socializarea deocamdata am hotarat si reusit s-o evit si mi-ar place sa reusesc asta pana in momentul in care va fi pregatit (deocamdata merge doar la activitati parinti-copii)
Sint curioasa ce efecte potential negative ar avea socializarea...si in plus, asta nu este tot o modelare fortata? Ii elimini (in mod voit) un aspect destul de important din viata...aici gasesc o mare contrazicere...
Anamaria
"After all is said & done, more is said than done."
miau-miau spune:
zau ca nu inteleg. Adica vrei sa zici ca exista parinti ipocriti, carora, la ore total nepotrivite din zi (la 1/2 ora dupa ce copilul tocmai s-a trezit din somn), le vine keful sa citeasca o carte si ca sa aibe liniste isi trimit copilul de 3 ani la culcare si intr-un mod ipocrit ii spun ca are nevoie inca de niste somn sa creasca mare? Cind de fapt el abea ce s-a sculat de dimineata?
Sau vrei sa spui ca, stiind ca vine ora de somn a copilului (pe la ora 1-2 dupamasa), parintele se gindeste ca in timp ce doarme cel mic, poa' sa citeasca si el o carte. Dar cum a citit deja cartea lui Allice Miller, face o analiza a sentimentelor si se gindeste:" cit de ipocrit sint. care e adevarul oare? eu vreau sa-l culc pe asta mic ca e timpul de culcare sau ca e timpul sa citesc eu o carte?"
SI in concluzie, cind iti trece prin minte sa duci copilul la culcare, ca sa te asiguri ca nu esti ipocrit, trebuie sa-i spui: "mama te duce la nani ca sa cresti mare si in timp ce faci tu nani citeste si mama cartea o carte" Sau mai bine nu-l mai duce la culcare si s-a terminat cu problemele. Sau il duce la culcare dar se asigura ca nu face nimic placut in timp ce doarme copilul, ca sa nu fie ipocrita.
Andrada spune:
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu