Cum ii spui copilului ca divortati?
Raspunsuri - Pagina 2
Elle_seb spune:
Fac eforturi pentru a trece peste furia pe care o simt cand ma gandesc la tatal copilului meu, la viata pe care am trait-o langa el, la planurile pe care ni le facuseram impreuna si care nu s-au concretizat niciodata pentru ca a avut el grija sa dea din gura, sa faca nimic si sa ma trateze ca pe un accesoriu. Fac eforturi sa ma fac ca uit ca nu se intereseaza absolut deloc de soarta micutului, ca in 5 luni de cand ne-am despartit a venit doar cu oua Kinder la el, si asta destul de rar. Fac eforturi sa nu ma iau eu pe mine la pumni si la picioare ca am fost o naiva cand m-am maritat cu el, desi semnele vremelnice de rea purtare le-am dat deoparte.
In atare conditii, cum as putea lasa resentimentele si furia deoparte si sa fac ce-i bine pentru copil? Ca zau, imi vine sa-i inchid usa-n nas si sa arunc telefonul pe geam cand ma suna...
Da, e cam off-topic... da' am niste nervi de nu mai pot...
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
zepellina spune:
Elle seb, te inteleg, fiecare vrem sa fie perfect pt copilul nostru si doare neputinta asta , indiferenta celui care ar fii trebuit sa ii ofere sprijin....trebuie sa accepti realitatea si sa mergi inainte.
Eu nu prea reusesc sa imi inving visele, planurile, dar poate pana la urma...tb sa compun altele
szivarvany spune:
Elle-seb - 
Cel mai tare doare indiferenta fata de copil 
Daria & 
www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by Elle_seb
Fac eforturi pentru a trece peste furia pe care o simt cand ma gandesc la tatal copilului meu, la viata pe care am trait-o langa el, la planurile pe care ni le facuseram impreuna si care nu s-au concretizat niciodata pentru ca a avut el grija sa dea din gura, sa faca nimic si sa ma trateze ca pe un accesoriu. Fac eforturi sa ma fac ca uit ca nu se intereseaza absolut deloc de soarta micutului, ca in 5 luni de cand ne-am despartit a venit doar cu oua Kinder la el, si asta destul de rar. Fac eforturi sa nu ma iau eu pe mine la pumni si la picioare ca am fost o naiva cand m-am maritat cu el, desi semnele vremelnice de rea purtare le-am dat deoparte.
In atare conditii, cum as putea lasa resentimentele si furia deoparte si sa fac ce-i bine pentru copil? Ca zau, imi vine sa-i inchid usa-n nas si sa arunc telefonul pe geam cand ma suna...
Da, e cam off-topic... da' am niste nervi de nu mai pot...
Elle_seb
Sa stii ca te inteleg. Teoria ca teoria, dar in situatii concrete este extrem de greu:
Nici nu trebuie sa vorbesti pe celalalt de rau in fata copilului, dar nici nu trebuie sa-i prezinti copilului o situatie nereala!
Cum sa le impaci?
Nici sa minti, dar sa fii si delicat cu copilul...
Si sunt convins ca apar tot felul de situatii si complicatii...
Gabi_K spune:
Ai mei copii nu au fost prea traumatizati in urma divortului. Fiul meu s-a bucurat nespus de mult, cand l-am anuntat ca vom divorta. A asistat la prea multe scandaluri, betii si alte porcarii din cauza lui "tati", si m-a rugat de mai multe ori sa divortez de el. (mami, nu vezi ca nu te iubeste, de ce nu cauti un sot care nu bea?- asta spunea un copil de 7-8 ani!!!!)
Cu fiica mea a fost mai greu, fiindca ea are probleme de comunicare, abia acum dupa un an fara fostul sot, in conditiile in care stam linistiti, si o duc pe ea saptamanal la psiholog, a inceput sa vorbeasca. Insa a inteles si ea, ca tati nu mai sta cu noi.
Nu e voie sa minti, trebuie sa spui adevarul. Avand in vedere ce porcarii a facut ex-ul meu, mi-e greu sa-l laud si sa vorbesc frumos despre el in fata copiilor, insa incerc sa evit si vorbele urate despre el in fata copiilor. Fiul meu stie oricum adevarul, iar fata va afla si ea saraca odata:(((
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
poze
Totul despre alaptat!
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by iulian1969gquote:
Originally posted by Elle_seb
Fac eforturi pentru a trece peste furia pe care o simt cand ma gandesc la tatal copilului meu, la viata pe care am trait-o langa el, la planurile pe care ni le facuseram impreuna si care nu s-au concretizat niciodata pentru ca a avut el grija sa dea din gura, sa faca nimic si sa ma trateze ca pe un accesoriu. Fac eforturi sa ma fac ca uit ca nu se intereseaza absolut deloc de soarta micutului, ca in 5 luni de cand ne-am despartit a venit doar cu oua Kinder la el, si asta destul de rar. Fac eforturi sa nu ma iau eu pe mine la pumni si la picioare ca am fost o naiva cand m-am maritat cu el, desi semnele vremelnice de rea purtare le-am dat deoparte.
In atare conditii, cum as putea lasa resentimentele si furia deoparte si sa fac ce-i bine pentru copil? Ca zau, imi vine sa-i inchid usa-n nas si sa arunc telefonul pe geam cand ma suna...
Da, e cam off-topic... da' am niste nervi de nu mai pot...
Elle_seb
Sa stii ca te inteleg. Teoria ca teoria, dar in situatii concrete este extrem de greu:
Nici nu trebuie sa vorbesti pe celalalt de rau in fata copilului, dar nici nu trebuie sa-i prezinti copilului o situatie nereala!
Cum sa le impaci?
Nici sa minti, dar sa fii si delicat cu copilul...
Si sunt convins ca apar tot felul de situatii si complicatii...
Exact. Asa, in teorie, stiu multe... dar cand vine vorba sa le pun in practica, nu-mi iese de fiecare data. Poate tatal lui Seb ar merita un mare sut in fund de la mine, poate ar trebui sa-i intorc indiferenta fata ce copil (desi nu pierde nici o ocazie sa pozeze in tata bun, responsabil, sa se dea cu pumnu'n piept ca face si drege si ca ce mult isi iubeste copilul) si sa-i platesc cu aceiasi moneda. Sunt tentata sa rup si ultimul fir de comunicare intre el si copil, dar este oare corect fata de Sebi sa fac asta?
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
szivarvany spune:
Nu, eu nu cred ca ar fi corect.
Cand va creste va alege singur cum si cat va vrea sa relationeze cu el, dar acum e bine sa stie ca are mama si tata.
Parerea mea.
Inca nu am demarat divortul, insa chiar ma intrebam daca tatal fie`mi va vrea sa o vada. Eu sper ca da ! Deocamdata insist foarte mult ca ei sa aiba o relatie, Giulia sa se simta iubita.
Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
Elle_seb spune:
Asa este, mamagiuliei, n-ar fi corect... De-aia nici nu fac realmente ceva in sensul asta, desi ar merita. Nu i-am spus niciodata sa nu vina sa-l vada, cand a vrut sa-l ia l-a luat samd. Iar lui Sebi nu o sa-i bag niciodata in cap ca ta-su e asa sau pe dincolo. M-ar bucura sa aiba o relatie mai stransa cu el, m-as bucura ca ta-su sa se apropie mai mult de el... dar nu se poate. Pentru ca ta-su nu are de unde sa scoata atata afectiune. Pur si simplu nu are de unde. Imi urla sufletul in mine cand realizez ca Sebi are un tata mai mult in acte si mai deloc in realitate. Are nevoie de el. Iar tati nu-i dispus sa faca ceva in sensul asta, numai daca ma intorc eu la el.
Zepellina, intr-adevar, doare indiferenta cand vine vorba de copilul tau.
Elle_seb
akella spune:
Elle, stiu ca e cumplit de greu sa te abtii de la una-alta; consoleaza-te macar cu gandul ca Sebi se va face mare si-si va forma propria opinie despre... podoaba de ta-su 
... Iaca si mie mi-e greu sa ma abtin de la cuvinte colorate...
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by akella
Elle, stiu ca e cumplit de greu sa te abtii de la una-alta; consoleaza-te macar cu gandul ca Sebi se va face mare si-si va forma propria opinie despre... podoaba de ta-su
Ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici.
http://community.webshots.com/user/miana_dragnea
akella
. Ai dreptate, Ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici.Elle_seb