Cum ii spui copilului ca divortati?
Cum ii spui copilului ca divortati? | Autor: iulian1969g
Cum ii spui copilului ca divortati
22 August 2007
Simona Tucaliuc, Evenimentul Zilei
"Vestea ca mami si tati se despart ii afecteaza enorm pe cei mici, dar subiectul trebuie abordat diferentiat, in functie de varsta.
Si cine o sa aiba grija de mine?” au fost intrebati Magda si Cristian Dobre din Brasov de fiul lor de 4 ani cand au incercat sa-i explice ca mami si tati divorteaza.
Parintii nici nu se gandeau sa-i explice acest aspect, firesc pentru ei, dar neinteles de cel mic. Se hotarasera ca Rares sa locuiasca la mama in timpul saptamanii si in weekend cu tata, dar au fost socati de intrebarea lui dupa ce i-au explicat cum vor decurge lucrurile in viitor.
Copiii nu vor intelege niciodata divortul in adevaratul sens al cuvantului. Parintii sunt preocupati de tot felul de probleme, de discutiile cu avocatul, vor sa iasa cu fruntea sus din relatia esuata, iar copilul este preocupat unde va locui pisica sau cum o sa-si imparta jucariile, afirma specialistii revistei canadiene „Today’s Parent”. In functie de varsta copilului, poti invata cum sa abordezi problema divortului si sa-i explici schimbarile care vor avea loc in viata lui.
Cand este prescolar
Pentru copilul aflat in perioada „de ce?” este cel mai dificil de inteles. Chiar daca nu are abilitatea de a judeca lucrurile, trebuie sa-i explici in termeni foarte simpli ca lucrurile se vor schimba. Copilul va fi nedumerit, de multe ori spera ca daca va fi mai cuminte parintii se vor impaca.
Daca tatal este cel care se muta, copilul nu va spune niciodata „tati a parasit-o pe mami”, dimpotriva, va considera ca „tati m-a parasit”. Chiar daca va locui doar cu unul dintre parinti, ritmul de viata al copilului nu trebuie sa se schimbe. Incearca sa respecti aceleasi ore de masa, aceleasi moduri de a va juca impreuna.
Cand este adolescent
Spre deosebire de copilul mic, adolescentul interactioneaza si cu altfel de medii decat cel de-acasa. Are prieteni, poate comunica mult mai bine si-si poate exprima sentimentele. De cele mai multe ori este furios, daca nu pe ambii parinti, pe cel care s-a mutat cu siguranta va fi. In majoritatea cazurilor nu isi exprima insa sentimentele negative si se simte neglijat.
Pot aparea tulburari in comportamentul lui pentru ca se straduieste prea mult sa inteleaga divortul. Poate ca nu va avea imediat dispozitia necesara pentru a discuta problemele familiale, dar in niciun caz nu te consola cu ideea ca „e destul de mare si o sa-i treaca”. Este foarte important sa mentii relatia „parinte-copil” cat mai stransa, indiferent daca locuiti sau nu impreuna.
Clarificari
Ce stie el despre divort
„Trebuie sa fii foarte atent, pentru ca nu stii niciodata ce el deja a aflat”, recomanda psihoterapeutul Dana Marin. „Poate a auzit de la un prieten ca are un tata vitreg care il bate sau sa fi inteles de la televizor ca nu va mai avea voie sa-si vada parintele care paraseste casa. De aceea, cel mai bine este sa afli ce informatii are el deja si apoi sa-i clarifici chiar si cele mai marunte neclaritati”, spune Marin."
Raspunsuri
akella spune:
Dragul mamii si al lui tati, avem ceva serios de vorbit. Uite cum vine treaba: mami si tati nu se mai inteleg bine. Nu sunt de acord in multe lucruri de oameni mari. Asa ca mami si tati sunt cam suparati unul pe celalalt si vor locui separat. Tu nu ai absolut nici o vina, noi te iubim la fel de mult. Vei sta acasa, cu mami, dar vei avea o camera speciala si acasa la tati, o camera numai a ta, cu multe carti si jucarii. De acuma in colo, totul va fi dublu pentru tine: doua camere ale tale, doua distractii in weekend, doua vacante vara, doua iarna... Ziua ta de nastere se va solda cu mult mai multe cadouri...
zepellina spune:
Mie mi se pare ft nedrept pentru sufletele mici sa indure divortul...
Cum le spui..dar ideea e ca multi nu au curajul sa spuna GATA sotiei si copiilor. Mi-e sila...in cazul unor rude din familie, a plecat tatal cu "cea mai buna prietena de familie" , copiii au terminat deja liceul si nu a avut curajul sa spuna NIMIC. A plecat. Cum s-o fii simtit cand l-a sunat copilul sa ii spuna: "stii care e treaba? trebuia sa ai curajul sa vorbesti cu mama si cu noi"
szivarvany spune:
Akella
am notat raspunsul !
Important e ca ei, copiii, sa stie, ca sunt foarte iubiti !
Daria & 
www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by zepellina
Mie mi se pare ft nedrept pentru sufletele mici sa indure divortul...
Cum le spui..dar ideea e ca multi nu au curajul sa spuna GATA sotiei si copiilor. Mi-e sila...in cazul unor rude din familie, a plecat tatal cu "cea mai buna prietena de familie" , copiii au terminat deja liceul si nu a avut curajul sa spuna NIMIC. A plecat. Cum s-o fii simtit cand l-a sunat copilul sa ii spuna: "stii care e treaba? trebuia sa ai curajul sa vorbesti cu mama si cu noi"
"Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea."
zepellina
Zepellina, ai atins un punct sensibil: responsabilitatea! Daca am fi mai responsabili, multe lucruri s-ar imbunatati in viata noastra si in jurul nostru!
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by akella
Dragul mamii si al lui tati, avem ceva serios de vorbit. Uite cum vine treaba: mami si tati nu se mai inteleg bine. Nu sunt de acord in multe lucruri de oameni mari. Asa ca mami si tati sunt cam suparati unul pe celalalt si vor locui separat. Tu nu ai absolut nici o vina, noi te iubim la fel de mult. Vei sta acasa, cu mami, dar vei avea o camera speciala si acasa la tati, o camera numai a ta, cu multe carti si jucarii. De acuma in colo, totul va fi dublu pentru tine: doua camere ale tale, doua distractii in weekend, doua vacante vara, doua iarna... Ziua ta de nastere se va solda cu mult mai multe cadouri...
Ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici.
http://community.webshots.com/user/miana_dragnea
Foarte frumos! M-ai impresionat! Frumos si trist simultan!
zepellina spune:
Si mie mi-a placut ce a scris akella, dar este teoria ...ft rar se intampla. De obicei oamenii sunt orbiti de interesele lor, durerea lor sau dorinta de libertate si uita de copii, uita sa fie ft aproape de sufletul lor.
Ar fii perfect sa inteleaga copilul, sa fie asa..dar uneori nu are 2 camere, uneori cel care pleaca nu mai vrea responsabilitatea, promite si nu respecta....iar cadourile pana la urma sunt nimic pe langa nevoia de familie, stabilitate, liniste
szivarvany spune:
Acum, citindu-va, ma loveste un gand: nu ati vazut copii fericiti, chiar daca parintii lor sunt divortati ???
Eu sunt destul de optimista, nu vad divortul ca un capat de tara pt nimeni, nici pt mine, nici pt fetita mea.
Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
akella spune:
Dragii mei, am scris ce am scris mai sus, pentru ca am trait intr-o atmosfera tensionata, care m-a determinat ca la 18 ani sa plec de acasa. Parintii mei au divortat cand aveam 20 de ani si numai dupa o discutie heart to heart cu tatal meu. Atunci au hotarat sa divorteze, amiabil...
Primii mei ani de casnicie nu au fost roz. Am avut multe de infruntat, de rezolvat. Cred ca am reusit. Sper sa imbatranim impreuna, frumos, cu respect reciproc.
In alta ordine de idei, divortul este traumatizant pentru un copil, insa trebuie cantarita situatia foarte bine, pentru ca mai traumatizanta poate fi viata alaturi de doi oameni (chiar daca sunt parintii naturali) care nu se mai respecta si care-si petrec timpul cautand noi motive/modalitati de a se rani unul pe celalalt. O asemenea experienta marcheaza pe viata.
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by zepellina
Si mie mi-a placut ce a scris akella, dar este teoria ...ft rar se intampla. De obicei oamenii sunt orbiti de interesele lor, durerea lor sau dorinta de libertate si uita de copii, uita sa fie ft aproape de sufletul lor.
Ar fii perfect sa inteleaga copilul, sa fie asa..dar uneori nu are 2 camere, uneori cel care pleaca nu mai vrea responsabilitatea, promite si nu respecta....iar cadourile pana la urma sunt nimic pe langa nevoia de familie, stabilitate, liniste
zepellina
Nu pot decat sa-ti dau dreptate.
Si eu am sentimentul ca asa se intampla in multe cazuri. Divortul este un soc - atat pentru cei divortati, cat si pentru copii.
Stii, am vazut un accident de circulatie in care un barbat a fost lovit de masina si invartit in aer. A cazut si s-a ridicat; si l-am privit: era socat, nu stia ce se intampla cu el! Si mi-am amintit ca acelasi chip l-am intalnit la oamenii "proaspat" divortati: socati.
Si furiosi; furiosi ca partenerul le-a distrus viata, si au frica de a se mai casatori. Unui coleg, caruia i-am propus sa se casatoreasca cu tipa cu care traieste, mi-a raspuns, speriat:
"- In nici un caz! Daca vrea sa traiasca asa, bine, daca nu, aleg alta fata!"
Si apoi mi-am adus aminte ca el a trecut printr-un divort...
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by akella
In alta ordine de idei, divortul este traumatizant pentru un copil, insa trebuie cantarita situatia foarte bine, pentru ca mai traumatizanta poate fi viata alaturi de doi oameni (chiar daca sunt parintii naturali) care nu se mai respecta si care-si petrec timpul cautand noi motive/modalitati de a se rani unul pe celalalt. O asemenea experienta marcheaza pe viata.
Uneori nici nu stii cum e mai bine... Foarte dificila decizie...