Sa vorbim cu copiii despre sentimente!
Raspunsuri - Pagina 6
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Tu spui ca nu ai pastrat suferinta. Eu as spune ca nu ai constientizat-o atunci.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Nu, eu spun (si insist
, ca doar na! stiu ce spun) ca am constientizat-o atunci (ca de aia o tin minte bine si azi, cu "lux' de amanunte) dar am ales sa n-o pastrez, tot atunci am ales ce sa fac, in clipele acelea.Imi dau seama ca suna ca si cum as spune: "oh, eu am fost deosebita, altfel decit altii, mult mai grozava..." si imi dau seama si ca e greu de crezut dar asta e adevarul si... asta e adevarul pe care il scriu aici ca poate mai citeste cineva si conteaza.
Suferinta poate fi indepartata din suflet, daca ti-e sufletul construit intr-un fel. Asadar, construiti-l, merita!
Poate ca e o timpenie ca spun dar sa stiti: sufletul nu vi-l construiesc parintii, truda lor n-ar insemna nimic, truda voastra ...ei poate, da!
O spun ca si cum as vorbi despre o speranta pe care o flutur ca pe un steag!
Nu stiu in ce fel mi-am gasit eu sufletul, am mai zis, nu stiu cum s-a intimplat si nici nu pot spune ca sint un "inger" de om, nici credinciosa nu sint cum trebuie, culmea! ce-i drept am fost un copil foarte-foarte cuminte dar citi copii cuminti nu sint in lumea asta si totusi...
Cred ca am cam fost off topic.
www.helpsonia.com
MissParker spune:
Haim Ginott - Intre parinte si copil
Pestii inoata, pasarile zboara, iar oamenii simt: sentimente amestecate si mesaje amestecate
Copiii ne iubesc si nu ne pot suferi in acelasi timp. Ei au sentimente contradictorii fata de parinti, profesori si toti cei cu autoritate asupra lor. Parintilor le e greu sa accepte ca ambivalenta este un dat al vietii. Nu le place nici ambivalenta dinauntrul lor, n-o pot admite nici pe a copiilor. Ei cred ca este fundamental in neregula sa ai sentimente de doua feluri fata de altii, mai ales fata de membrii familiei.
Putem invata sa acceptam totusi existenta sentimentelor ambivalente atat in cazul nostru, cat si al copiilor nostri. Pentru a fi feriti de conflicte inutile, copiii trebuie sa stie ca tipul acesta de sentimente este normal si firesc. Constientizand si exprimand ca mai jos sentimentele ambivalente, putem scuti copilul de multa culpabilitate si anxietate:
Mi se pare ca simti doua lucruri pentru profesorul tau: iti si place, iti si displace.
Mi se pare ca ai doua sentimente fata de fratele tau mai mare: il admiri, dar in acelasi timp il urasti.
Ai doua pareri pe tema asta: ti-ar placea sa mergi in tabata, dar ai vrea sa si ramai acasa.
O afirmatie calma, necritica pe tema ambivalentei lor ii ajuta pe copii - comunicandu-le ca sentimentele lor "amestecate" nu sunt chiar de neinteles. Asa cum spunea un copil: "Daca sentimentele mele amestecate pot fi intelese, atunci nu sunt asa de amestecate!". Dimpotriva, afirmatii de tipul: "Doamne, da' aiurea mai esti! Ba iti place amicul tau, ba il urasti. Decide-te, daca esti in stare de asa ceva" sunt cu siguranta nocive.
O viziune rafinata asupra realitatii umane tine cont de posibilitatea ca acolo unde exista iubire sa existe si un pic de ura; unde exista admiratie sa existe si un pic de invidie; unde exista devotament sa existe si un pic de ostilitate; unde exista succes sa existe si angoasa. Iti trebuie multa intelepciune ca sa-ti dai seama ca toate sentimentele sunt legitime: si cele pozitive, si cele negative, si cele ambivalente.
Launtric, nu e usor sa accepti asemenea idei. Educatia din copilarie si instructia primita ca adulti ne trimit in directia opusa. Am fost invatati ca sentimentele negative sunt "rele" si ori n-ar trebui sa le simtim, ori ar trebui sa ne fie rusine ca le avem. Noua atitudine sustine ca numai actiunile reale pot primi un calificativ, nu si actiunile "imaginare", care nu pot fi "bune" sau "rele". Numai comportamentul poate fi condamnat sau laudat; sentimentele nu pot fi - si nici nu trebuie sa fie. A judeca sentimentele si a cenzura fantezia ar agresa atat libertatea personala, cat si sanatatea mentala.
Emotiile fac parte din patrimoniul nostru genetic. Pestii inoata, pasarile zboara, iar oamenii simt. Uneori suntem fericiti, alteori nu suntem; dar cateodata, de-a lungul vietii noastre, vom simti cu siguranta furie si frica, tristete si bucurie, lacomie si vinovatie, pofta si dispret, incantare si dezgust. Desi nu aveam libertatea sa alegem emotiile care se nasc in noi, avem libertatea sa alegem cum si cand sa le exprimam - cu conditia sa stim ce sunt. Iata punctul crucial. Multi oameni au fost astfel educati incat sa nu stie ce sentimente ii incearca. Cand au simtit ura, li s-a spus ca e numai antipatie. Cand le-a fost frica, li s-a spus ca nu au nici un motiv sa se teama. Cand au simtit durere, au fost sfatuiti sa fie curajosi si sa zambeasca. Multi dintre noi am invatat sa pretindem ca suntem fericiti, desi nu suntem.
Ce sugeram in locul acestui subterfugiu? Adevarul. Educatia emotionala ii poate ajuta pe copii sa stie ce simt. E important pentru un copil sa stie ce simte in momentul in care simte. Cand stie limpede ce sentimente are, nu se mai simte atat de "amestecat" pe dinauntru.
Oglindirea emotiilor: reflectandu-le sentimentele, ii ajutam pe copii sa inteleaga ce simt
Copiii invata despre infatisarea lor fizica vazandu-si imaginea in oglinda. Si invata despre infatisarea lor emotionala auzindu-si, reflectate, propriile sentimente. Functia unei oglinzi este sa reflecte un lucru asa cum este, fara a-l maguli sau a-l ponegri. Nu vrem ca oglinda se na spuna: "Arati groaznic. Ai ochii rosii si fata buhaita! Esti un dezastru. Ai face bine sa iei masuri." Dupa cateva intalniri cu o asemenea oglinda magica, ne-am feri de ea ca de ciuma. De la o oglinda vrem o imagine, nu o predica. E posibil sa nu ne placa imaginea pe care o vedem; cu toate acestea, preferam sa decidem noi insine urmatoarea miscare cu scop cosmetic.
In mod similar, functia unei oglinzi emotionale este sa reflecte sentimentele asa cum sunt, fara distorsiuni:
Arati ca si cum ai fi furios la culme.
Vorbele tale suna de parca l-ai uri pe X foarte tare.
Pari sa fii dezgustat de toata situatia.
Aceste afirmatii sunt de un imens ajutor copilului cu astfel de sentimente. Ele ii arata limpede ce anume simte. Claritatea imaginii - date fie de o oglinda obisnuita, fie de una emotionala - reprezinta o sanse de autoingrijire si de schimbare a infatisarii.
Ca adulti, ne-am simtit cu totii jigniti, furiosi, speriati, derutati sau tristi. Cand ai o emotie puternica, nimic nu te consoleaza si nu ajuta mai mult decat o persoana care te asculta si te intelege. Ceea ce e valabil pt. adulti este valabil si pt. copii. Comunicarea tandra aduce in locul criticii, predicilor si sfaturilor balsamul vindecator al intelegerii omenesti.
Cand copilul e nefericit, speriat, derutat sau trist, tendinta noastra naturala este sa navalim asupra lui cu judecati si sfaturi. Mesajul nostru clar, desi fara intentie, este "Esti prea tampit ca sa stii ce faci". Peste durerea lui, venim cu o insulta.
Exista insa o cale mai buna. Cand ii daruim copilului timp si compasiune, astfel incat sa-l intelegem, trimitem cu totul alt mesaj: "Esti important pentru mine. Vreau sa inteleg ce simti". In spatele acestui mesaj vital se afla ceva linistitor: "Cand vei redeveni senin, vei gasi solutiile cele mai bune".
Pacat ca nu am timp sa transcriu toata cartea... Sper totusi sa trezesc apetitul cat mai multor parinti pentru lectura acestei carti extraordinar de bune.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
Cristina_A spune:
Felicia, 
Extraordinar fragmentul. Nu as fi constientizat in veci aceasta ambivalenta, daca nu as fi citit aici...
vikinga spune:
Mi-au placut discutiile voastre pe asa o tema interesanta. Daniela m-a impresionat copilaria ta, mai ales modul cum ai depasit-o. Pe forum te-am perceput ca pe o tipa foarte echilibrata, desteapta, speciala, nu-mi inchipuiam ca in spatele lor a stat cindva atita suferinta.Felicia ai sa fii o mama extraordinara. Poate ca de asta copii au intirziat sa apara in viata ta, poate pt a-ti da timp sa te vindeci, pentru a fi maturul de acum, de care orice copil ar fi atit de mindru!Si bineinteles plecaciune pina in pamint pentru Coana Mare! Am citit savurind intelepciunea ei de mama simpla de la tara. Conu Mare cred ca o adora
Uite asa cu drag sa vorbeasca si copii nostri despre noi!Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
simali spune:
quote:
MissParker, este greu sa-i spun copilului ca varul este asa din cauza ca parintii lui nu se poarta cum trebuie cu el. Nu stiu alti copii cum sunt la varsta asta, dar al meu ce gandeste asta spune. Asa ca daca i-as spune ceva de genul asta sigur i-ar spune cumnatei, care ar intelege altceva.
Intradevar Adi este un copil non-violent, foarte justitiar. Asa ca atunci cand cel mic ii face ceva vine la noi sa-l parasca cum s-ar spune. Cumnata este ofensata si-l face pe al meu paracios... eu i-am spus ca este mai bine asa decat sa raspunda si al meu cu o muscatura sau o palma. Asa pana vine la noi, cat isi spune oful ii trece. Atitudinea mea fata de al meu cand vine sa se planga este de genul: "mami fii intelegator este mai mic etc".
quote:
Eu am ales, dupa o lunga perioada de framantari si bajbaieli, sa incerc sa-i explic copilului adevarul, cat de cat pe intelesul lui, iar apoi sa-l rog sa incerce sa fie discret.
Adica sa-i explic ca parintii unui anumit copil gresesc si ca noi nu putem sa schimbam situatia.
Dar ca daca le spunem oamenilor unele lucruri ei s-ar putea sa se supere, asa ca este mai bine sa stim ce se petrece dar sa nu le spunem. A fost surprinzator de cooperant.
Nu a inteles prea bine de ce nu pot eu sa intervin pe langa parintii copilului respectiv si sa rezolv problema...
Acum avem o alta problema. S-a imprietenit cu baiatul respectiv. Educatoarea a venit la mine foarte revoltata si mi-a spus ca nu-i vine sa creada ca Vlad s-a gasit sa fie prieten cu cel mai nazdravan copil din clasa (el care anul trecut s-a multumit sa tatoneze pe toata lumea dar nu s-a atasat de nimeni). Si declara tare, tuturor "este prietenul meu". Educatoarea l-a mutat acum in banca cu un alt copil, mai "in carti".
Mi-a prezentat toata "schema" ca pe un imens serviciu pe care mi-l face. A indeparat elementul nedorit din calea lui Vlad.
Dar pe mine ma racaie ceva in chestia asta. Cred ca daca copilul meu a avut o preferinta ar trebui sa am incredere in el si sa-l las sa fie prieten cu cine vrea. Nu sa intervin "discret" pentru a transforma situatia asa cum mi-ar conveni mie.
Pe de alta parte bunica acestui baietel mi-a povestit in parc ca stie de la nepot ca "Vlad este cel mai destept din clasa". Deci baiatul il admira pe Vlad si vorbeste frumos despre el. Precis si Vlad a gasit la acest copil ceva fascinant. Cine suntem noi adultii sa aruncam la cos sentimentele copiilor si sa le "modelam" dupa cum ne place noua?
alice
simali spune:
quote:
incremenire in proiect
quote:
Felicia, asta a devenit expresia zilei la noi la birou.
Mortala...
alice
MissParker spune:
Alice, expresia ii apartine lui Gabriel Liiceanu, asa defineste el prostia: ca incremenire in proiect. Si mie mi s-a parut foarte adecvata de cand am auzit-o pentru prima oara.
"... a vorbi despre prostie ca incremenire in proiect nu inseamna a arunca in treacat o insulta; o asemenea idee nu vizeaza o insuficienta mentala, ci o distorsiune, o grimasa a gandirii, o judecata stramba care isi are explicatia in temeiuri afective, intr-o experienta anume de viata, intr-o optiune gresita de care, pentru ca este a ta, nu te mai poti desprinde. O viata intreaga, modul tau de a gandi poate ramane viciat, atins, filoxerat de o inventie initiala, de un crez, de o idee de care ai apucat candva sa te indragostesti. "Proiectul" este in fond pariul tau esential, miza pe care o azvarli inaintea ta si din care iti faci reper si indreptar de conduita. Or, cati oameni sunt apoi dispusi sa recunoasca faptul simplu ca matca in care si-au asezat viata sau o parte a ei n-a fost cea buna? Ca proiectul care le-a reglat viata a fost gresit si ca datorita lui viata lor este un esec?
Prostia ca incremenire in proiect, ca persistenta intr-o eroare de anvergura, nu are nimic de-a face cu testele americane IQ (Intelligence Quotient, coeficient de inteligenta), cu inzestrarea mentala saracacioasa, cu lentoarea operatiilor mentale, cu priceperea greoaie etc. Un om prost in acest sens este un om ineficace sau cu un randament scazut si prostia lui nu-l afecteaza sau nu-l dezavantajeaza decat pe el. Iar un om prost in acest sens poate sa fie complet strain de fenomenul prostiei ca incremenire in proiect. Dimpotriva, un om cu un IQ ridicat, cu o inteligenta testabil stralucita poate sa fie din plin victima prostiei ca incremenire in proiect. Prostia nociva, prostia care poate ajunge sa catastrofeze multimi de oameni, popoare intregi si omenirea toata nu este banala prostie pe care o poti intalni la colt de strada, ci prostia ca incremenire in proiect. Prostia aceasta se poate lua, se poate transmite, ea poate fanatiza oameni, ii poate vraji, in numele ei se poate tortura si ucide, din cauza ei se pot declansa razboaie. Prostia ca incremenire in proiect este prostia care face istorie si care explica buna parte din istoria noastra.[...]
Viata fiecaruia dintre noi se desfasoara in raza proiectului: de la banalul proiect de a iesi asta-seara in oras sau de a pleca de saptamana viitoare in vacanta si pana la proiectul sub care decid sa-mi asez intreaga viata. [...] Pentru ca s-a nascut in viscerele mele, pentru ca l-am plamadit cu fiinta mea, orice proiect este investit afectiv. El este marca pe care o port in mine a faptei mele viitoare si tot ce am pus pe lume in numele lui imi apartine si il iubesc ca pe copilul meu. Orice biografie importanta care povesteste ispravile deosebite ale unei vieti este in aceeasi masura istoria formarii proiectelor acelei vieti, istoria lecturilor, a contactelor umane si a experientelor de viata din care proiectele premergatoare s-au alcatuit in vederea faptei viitoare.
Orice proiect care nu risca sa devina refugiul prostiei este in permanenta supus instantelor critice ale celui care isi aseaza viata sub el. Traiesc in permanenta sub un proiect, dar traiesc deopotriva in permanenta in afara lui, il judec, il cumpanesc, il intorc pe toate fetele, pentru ca, fiind raspunzator de viata mea si de faptele mele, sunt circumspect fata de proiectul care le preceda si le da nastere. Imi cantaresc apoi periodic viata si faptele pentru ca, daca ele nu s-au dovedit bune, sa pot modifica proiectul din care s-au nascut. Ma indoiesc de ceea ce urmeaza sa fac, asa cum ma indoiesc de ceea ce am de facut. Aceasta permanenta cumpanire a proiectului in care imi inscriu viata, aceasta permanenta evaluare a lui (care poate merge pana la renuntarea la el), aceasta permanenta verificare a lui prin raport cu ce e bine si rau, drept si nedrept, invechit si innoitor este semnul inteligentei noastre pamantesti. Viata unui om inteligent se hraneste din constiinta putinatatii certitudinilor noastre si din disponibilitatea de a cerceta indreptatirea unui alt punct de vedere. Inainte de a fi solidar cu proiectul meu, sunt solidar cu distanta care ma separa de geneza lui si de experienta limitata a vieti mele. Inteligenta este, de aceea, permanenta punere sub semnul intrebarii a proiectului propriu.
Prostia, in acest sens major si grav, este dimpotriva ramanerea necritica in proiectul propriu. Devii prizonierul proiectului pe care l-ai mostenit, l-ai adoptat sau l-ai inventat. Intr-un fel sau altul el a devenit al tau, prin educatie, prin contacte umane, prin fasia restransa a experientei tale de viata. Il iubesti pentru ca s-a infiripat in tine o data cu primele lecturi (care iti aduc aminte poate de tatal tau sau de prima iubire) sau s-au infiripat, in adolescenta, cand imparteai manifeste; sau cand cantai in corul bisericii; sau in anii in care ai impartit celula cu cineva care te-a marcat; sau in perioada universitatii, influentat de personalitatea unui profesor. Aproape orice sistem de educatie si orice experienta de viata tind sa te fixeze intr-un proiect al altora, care cu vremea devine al tau. Majoritatea oamenilor incremenesc in proiecte prefabricate, care ajung sa fie ale lor in masura in care ei ajung slujitorii fideli ai acestora. Si de vreme ce majoritatea oamenilor traiesc in categoriile indistincte ale speciei, prostia ca incremenire in proiect este, statistic vorbind, extrem de raspandita. Cu cat o societate ofera mai putine alternative, cu cat proiectele indivizilor decurg din cele cateva proiecte si norme oficiale recunoscute, cu cat o societate lasa mai putin loc pentru cultura indoielii si pentru invatul dezvatului, cu atat prostia ca incremenire in proiect castiga teren si scleroza acelei societati este mai mare."
Frumos explicat si trist de adevarat...
Cat despre prietenia lui Vladut cu acel copil mai "nazdravan", eu in locul tau as incerca sa obtin de la Vladut cat mai multe informatii despre prietenia lor, de ce il simpatizeaza pe acel baiat, cum se simte in compania lui, as organiza eventual o intalnire si in afara gradinitei, ca sa te convingi si tu singura prin instinctul tau daca relatia lor e ok sau nu. Poate ca educatoarea are prejudecati in privinta acelui baiat mai nazdravan, poate ca ea nu-l prea simpatizeaza si de aceea nu intelege de ce un baiat "in carti" cum e Vladut se poate imprieteni cu el. Dar copiii au intotdeauna alte criterii.
Acu, motivele lui Vladut pot fi si strict "egoiste", imi amintesc ca si eu (care eram ani de zile cea mai buna din clasa) imi alegeam prietenele cam 90% dintre colegele slabe la invatatura, imi facea bine la orgoliu sa ma simt superioara sau inconstient cautam prietene "inferioare" (care sa ma admire) pentru a putea sa domin in sfarsit si eu pe cineva (fiindca acasa ma dominau parintii si nu aveam nici o putere). Asta am descoperit eu la terapie despre mine, sigur ca la Vladut poate fi altceva.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
simali spune:
quote:
imi amintesc ca si eu (care eram ani de zile cea mai buna din clasa) imi alegeam prietenele cam 90% dintre colegele slabe la invatatura, imi facea bine la orgoliu sa ma simt superioara sau inconstient cautam prietene "inferioare" (care sa ma admire) pentru a putea sa domin in sfarsit si eu pe cineva
quote:
Ai observat ca cei mai multi adulti tind sa faca lafel?
alice
MissParker spune:
Da, am observat, si eu eram la fel, numai ca de catva timp incoace am constientizat multe si mi-am schimbat radical proiectul .
Am inceput sa caut sa ma inconjor numai cu oameni de la care sa am si eu de invatat cate ceva si care sa-mi ofere un feedback valoros, imi doresc relatii cu oameni egali, nu admiratia celor slabi/mediocri. Astfel de relatii unilaterale nu ma mai tenteaza, fiindca in final ma costa tot pe mine energie, dau prea mult si nu ma aleg cu nimic, am depasit faza cand cautam inconstient satisfactia ego-ului, acu' vreau numai chestii autentice pentru suflet.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
ileanna spune:
Oof tocmai cand ma plangeam ca nu mai sunt subiecte "cu greutate" pe forum 
. Felicia , fetelor, .
De acord cu tot.
Si sunt sigura ca daniela_b a fost de mic copil un spirit batran, ca este pur si simplu speciala (fara misto).
Io sunt una dintre cele inca ff suparate pe ai mei. Dar ... v-ati gandit vreodata ca si parintii nostri au avut parinti???? Daca noi mai reusim sa iesim din "ghearele" parintilor notstri si sa ne influentam putin caracterul ... se pare ca ei au avut mai putin succes ...
Never say NEVER.