Infertilitatea - de ce nu ne intelege nimeni?
Raspunsuri - Pagina 2
Alexa Ioana spune:
cine n'a trecut prin asa ceva nu are cum sa inteleaga...
referitor la copii, noi am primit inclusiv replici de genul "cine'i are, sa si'i creasca / cine nu, sa nu'i doreasca" ... sau "ce va trebuie voua copii ? las' ca se poate si fara"... si asta de la persoane din familie...
(dupa ce am spus ca adoptam, replicile au devenit "ce va trebuie voua sa cresteti copilul altuia???" dar nici nu mai are sens sa'mi amintesc).
cum am procedat ? i'am pus pe toti pe "ignore". a fost greu la inceput... dupa ce ca treceam prin toata durerea infertilitatii, trebuia sa ne lovim si de rautatile celor din jur, cand tot ce aveam noi nevoie era sustinere ...
le'am dat la toti de inteles ca nu e treaba lor, ca n'au ce sa se bage in deciziile noastre, ca e o problema de familie (si nu "familie extinsa"), si ca daca nu ne pot sustine si ajuta, macar sa ne lase in pace si sa nu ne incurce. si treptat s'au calmat cu totii...
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa...
bird70 spune:
Ioana,
e foarte dureros prin ce trebuie sa treceti. Din pacate cultura romaneasca vizavi de felul in care oamenii negociaza zilnic problemele nu ajuta deloc. Am fost uimita sa vad cum aici oamenii vorbesc foarte deschis despre probleme si suferintele prin care trec. La inceput m-am simtit extrem de inconfortabil, eu venind dintr-o tara unde nu se discuta deschis subiecte de genul infertilitate, depresie, boli psihice, boli terminale, etc. In Romania am fost in situatia cand cineva destul de apropiat (nu ruda) a fost diagnosticat cu cancer si m-am blocat, nu am stiut ce sa fac, desi sufeream enorm nu am stiut sa negociez situatia, nu am stiut ce sa spun, cum sa fac si am ajuns sa evit persoana respectiva (ceea ce regret acum enorm). La fel o prietene destul de apropiata care stiam ca incearca sa ramana gravida de cativa ani, nu am putut sa vorbesc cu ea despre acest subiect pentru ca nu stiam ce sa spun.
Ce vreau sa te sfatuiesc este sa vorbesti deschis cu soacra si cumnata ta. Te-ai gandit ca ele nu inteleg prin ce treceti voi? Tu spui la un moment dat ca numai un rest de mandrie te-a oprit sa nu plangi intr-o situatie. Daca iti ascunzi sentimentele de ele din mandrie cum vrei ca ele sa inteleaga cat de tare suferi? Nu cred ca e rezonabil sa te astepti ca ele sa ghiceasca prin ce treci daca tu te tii tare si nu lasi sa se vada nici o urma de slabiciune.
Cred ca relatia voastra in familie este bolnava. Pe de o parte tu suferi foarte tare din cauza problemelor voastre dar parca te simti vinovata ca nu te bucuri de bucuria lor. Cumnata este in al 9-lea cer ca e gravida cu un copil dorit si asteptat dar se simte vinovata fata de tine si nu stie cum sa negocieze situatia si atunci incearca sa ignore problema ta sau sa o minimalizeze (foarte nociv pentru tine). Pe de alta parte ea nu are nici o vina ca e gravida si tu nu. Soacra nici ea nu pare sa stie cum sa reactioneze si da cu batu-n balta. Sotul tau sunt sigura ca sufera atat pentru nereusita voastra dar se simte viovat si pentru ca nu poate participa la bucuria surorii sale. Eu sunt cumva intr-o situatie similara, cumnata-mea (fata soacra-mii) nu poate avea copii si isi doreste foarte tare, iar soacra-mea uraste copiii mei pentru ca eu nu am avut probleme sa-i fac. Desi eu am invatat sa discut deschis probleme sensibile si am discutat de cateva ori aceasta problema cu cumnata si nu exista nici un fel de tensiune intre noi, soacra-mea in continuare considera ca a arata respingere fata de copiii mei este un semn de loialitate fata de fiica-sa.
pussi spune:
Ioana, eu te inteleg perfect! Starea ta e normala cel putin din punctul meu de vedere( pt. restul fetelor am sarcina obtinuta prin Fiv.. dupa 5 ani de asteptari).
Poate ca e mai bine asa cum e, adica sa nu fiti amandoua gravide in aceeasi perioada. E clar in cazul tau ca ai fi fost mult mai precauta si ai fi tratat intr-un alt mod sarcina decat ea... si iti era dat sa auzi comentarii de genul" sarcina nu-i o boala"...si multe altele! Asa ca nu ai decat sa astepti cuminte sa-ti vina si tie randul atunci cand trebuie!
PUSSI
22+ 
SABINA ELENA & ANA NICOLETA Cum creste Burtica Roz
Poze Cu Titutile
psj spune:
Ioana, te inteleg. Unii oameni parca nu au suflet. Niste prieteni cand ne-au anuntat ca vor avea un copil si au tinut sa precizeze ca "o sa ramaneti ultimii". Asta s-a nimerit cand eu eram internata la terapie intensiva (ce-i drept nu stiau) si sotului meu i-a picat foarte prost data fiind si situatia dar nu le-a zis nimic.
Familia mea nu mi-a zis nimic in schimb familia sotului nu scapa o ocazie sa nu faca ironii pe tema asta. Gen lu' nu stiu care tot asa nu putea sa-i faca nevasta copii si s-a dus la alta sa-i faca. Sau gata faci 30 de ani nu mai ai nicio sansa. De ce nu va duceti la doctor daca nu sunteti in stare? Am fost recent la o pomana si se radea de o tipa la vreo 20 de ani ca are burtica(sunculite) si un pustan tot radea de ea ca e insarcinata si tipa se suparase. La care el, in consolare cica lasa, mai bine decat ca ea ca nu poate sa faca copii. Si cate altele. Adica toata lumea comenteaza viata mea la modul cel mai grosolan. Cred ca numai cine a trecut prin asta isi da seama cat de mult doare.
Acum ca sunt insarcinata nu le-am spus nimic si nici n-am de gand.
Solutia mea a fost sa ii evit, destul de usor tinand cont ca locuiesc in alt oras.
cami30 spune:
cand o femeie isi doreste cu disperare un copil e si cazul sa apara chiar si o umbra de invidie atunci cand sora, cumnata sau prietena ta cea mai buna ramane gravida cat ai zice "peste".
Ioana si eu si sotul meu suntem in aceeasi situatie, problema insa este a mea si inca nu am ajuns la FIV din lipsa de timp si/sau bani.
In perioada in care cumnata mea era gravida si imediat dupa ce a nascut toata lumea ma incuraja sa facem tot ce-i omeneste posibil sa facem si noi un bebelush ( pe atunci doar investigam). Asa ca m-am dus am facut laparoscopia, am primit verdictul si... Si au trecut 3 ani de atunci.
Am o nepotica superba, de mine n-a mai intrebat nimeni, nimeni n-a mai vorbit despre FIV, cand, daca si ce ne trebuie ca sa il facem.
O perioada am suferit si eu, pentru ca poate daca as fi avut mai multa sustinere si incurajare atat pentru mine cat si pentru sotul meu probabil ca am fi incercat FIV-ul mai devreme. Am incercat din rasputeri sa nu simt invidie fata de cumnata mea si asta pentru ca un copil intr-o familie e o bucurie. Si drept urmare nepotica ne iubeste pe toti la fel. N-as putea sa ma uit in ochisorii ei si sa fiu invidioasa ca eu nu am un bebe, cand ea imi zimbeste cu toata fetzisoara ei dulce.
Da, ma doare ca soacra mea nu a mai zis de 2 ani ... "voi cand mai incercati?", ca sotzul meu se multumeste cu faptul ca exista nepotica si ca o poate tine in brate de cate ori are ocazia... Uneori am senzatia ca nu-mi mai zice nimeni nimic pentru ca nu-si mai doreste nimeni un al doilea nepot sau un copil ( in cazul sotului).
Si totusi ma resemnez. Va fi sau nu intr-o zi sa am si eu copilul meu. Nu vreau insa sa-mi umplu sufletul de amaraciune si de invidie. Gandeste-te ca o sa ai un nepotel sau nepotica de care sa te bucuri.
Daca ei nu au putut sa te sprijine intr-un moment cand tu ai avut nevoie, sprijina-i tu pe ei si poate cine stie, gestul tau va fi rasplatit intr-o zi.
cami
ioana_p76 spune:
Inca o data multumesc tuturor pentru mesaje!
As fi vrut sa va raspund fiecareia in parte, dar din lipsa de timp raspund doar catorva mesaje, oricum sa stiti ca va multumesc tuturor pentru intelegere si sfaturi!
quote:
originally posted by Daniela_b
Daca nu poti schimba nimic in comportamentul cumnatei, schimba la tine: ia-ti o mina optimista, construieste-ti o atitudine pozitiva, scoate-ti din minte parerile celor ce nu conteaza cu adevarat in implinirea planului de viitor
Asta incerc si eu sa fac, in primul rand ca sa am mintea libera cand voi face urmatorul FIV, sa nu ma gandesc la nimeni si sa uit rautatile pe care mi le-am auzit.
Discutiile cu voi sunt ca o terapie pentru mine, sa incerc sa ma eliberez de aceasta problema, care nu merita sa ma macine atat.
quote:
originally posted by Megbeng
eu mi-am facut o buna prietena la "aspirante" in perioada in care am stat pe acolo...dupa ce am ramas insa gravi...am evitat-o eu. cumva..ma simteam ..prost..ca eu am ramas si ea nu..cand mai vorbeam nu incepeam prin a vorbi despre bebelusul din burtica, ii raspundeam insa cand ma intreba.
au trecut 6 luni de cand am nascut..am vorbit de putine ori cu ea si mi-e groaza de momentul in care o sa ne revedem...nu-mi pot manifesta bucuria fata de ea, nu as putea..nu o sa mi vina sa il alint si sa il giugiulesc pe matei in prezenta ei..nu stiu cum o sa fie...
Daca e o prietena buna cu tine, mai ales ca ati fost in aceeasi situatie, nu ar trebui sa va evitati, dimpotriva, cred ca daca veti vorbi mai mult despre sarcina va capata si ea speranta ca va fi gravidutza cum ai fost si tu.
Tocmai faptul ca tu insati ai evitat s-o vezi in timpul sarcinii tale, arata ca n-ai vrut sa o ranesti (ceea ce e departe de felul cum se poarta cumnata-mea cu mine, nefiind nici prietene) si cred ca esti o persoana deosebita ca te-ai gandit asa, insa totui cred ca ati putea reinnoda prietenia
Si poate treptat cand va veti vedea, o sa-l alinte chiar ea pe puiul tau, fara sa aiba resentimente.
quote:
originally posted by Adina Iulia
Inainte sa raman eu gravida cu Vivi, o buna prietena de-a mea a nascut un copilas prematur, care a trait cateva zile. Mi s-a rupt sufletul atunci, am lans enorm, si ea era bineinteles varza.
Apoi in scurt timp eu am ramas gravida - in toata perioada de sarcina, prietena mea m-a evitat. Pentru mine a fost neclar: de ce daca apar suferinte si suntem amandoua alaturi, cand apar bucurii nu putem fi?
Nu am insistat atunci deloc, desi in sinea mea era in continuare neclar ce o face sa fie atat de distanta, pentru mine era dureros sa vad ca nu o intereseaza deloc si ca nu participa de nici un fel la bucuria mea.
Nici nu pot sa imi imaginez prin ce suferinta a trecut prietena ta, dar tu ai fost alaturi de ea. Si apoi te-a durut cand ea s-a indepartat de tine, dar cred ca dupa pierderea unui copilas e tare greu sa iti revii, si cred ca si subconstient ea saraca te evita, ca nu vroia sa isi aduca aminte ca a fost si ea insarcinata si apoi bebelusul ei a murit.Cred ca oricum nu mai era capabila sa se bucure pentru nimic, poate si de-asta nu a putut sa participe la bucuria ta. Dovada ca abia dupa doi ani reusit sa isi revina si sa isi doreasca alt copil. Sper sa ii ajute Dumnezu sa faca un copilas sanatos de data asta si voi sa va apropiati ca inainte!
quote:
originally posted by Bird70
Ce vreau sa te sfatuiesc este sa vorbesti deschis cu soacra si cumnata ta. Te-ai gandit ca ele nu inteleg prin ce treceti voi? Tu spui la un moment dat ca numai un rest de mandrie te-a oprit sa nu plangi intr-o situatie. Daca iti ascunzi sentimentele de ele din mandrie cum vrei ca ele sa inteleaga cat de tare suferi? Nu cred ca e rezonabil sa te astepti ca ele sa ghiceasca prin ce treci daca tu te tii tare si nu lasi sa se vada nici o urma de slabiciune.
Stii ca am vorbit cu ele de mai multe ori, chiar si sotul meu le-a spus, mai ales dupa FIV-ul esuat cum ne simtim, pe moment par a intelege, dar apoi cand spun astfel de rautati, eu ce sa mai cred, ori ca n-au inteles nimic, ori ca fac asa din rautate, de a ajuns sa-mi para rau ca le-am spus..
Revin, trimit acum asa mesajul, ca fiind lung, mi-e frica sa nu-l pierd, ca am mai patit-o.
Ioana
poze szegedpoze cu animalutele mele
Moniland spune:
Ioana, cat de bine te inteleg...
Cred ca ar fi mult mai bine sa nu le mai spui nimic. Ok, stiu ca vei face in septembrie, dar le poti spune ca ai amanat pe octombrie sau noiembrie.
Eu am decis sa nu mai spun cand voi face urmatorul FIV. La precedentele majoritate prietenelor stiau. Sunt unele care nici ele nu pot sa ramana insarcinate. Dupa ce am pierdut sarcina o tipa mi-a zis ca "nu ca nu s-a bucurat pt. mine dar a simtit usoara invidie ca eu am reusit si ea nu". Ghici unde ma duce gandul?! Of,of... Acum ea e insarcinata in 2 luni 
.Dar ca o femeie care a trecut prin cea ce am trecut, nu-i doresc probleme cu sarcina, de fapt nici celui mai mare dusman al meu nu i-as dori asa ceva.
Eu nu am pb cu familia, decat poate faptul ca ai mei au zis sa nu mai incerc. Ar fi al 4-lea tratament de stimulare si cu siguranta se gandesc la sanatatea mea. Dar daca nu incerc acum , cand sa mai incerc ca timpul nu sta in loc iar sansele scad odata cu varsta.
ioana_p76 spune:
Acum vreau sa raspund fetelor mele dragi care ma stiu de la aspirante si carora le trimit multi multi 
quote:
originally posted by Andriuscha
sa stii ca si mie mi-a spus cumnata mea (ei au o fata de 14 ani si a ramas gravida chiar in luna de miere) ca am cheltuit destul cu investigatii si inseminari si ca mai bine sa o lasam balta si sa fie cum o vrea DD. am simtit asa o furie cand am auzit-o, parca asta echivala cu ideea ca nimic nu se mai poate face pt. noi si aruncam banii pe fereastra. noroc ca pe noi familia nu ne mai intreaba nimic acum, daca vrem sa povestim, povestim, daca nu, nu.
Vad ca din pacate ceea ce mi se intampla mie se intampla cam tuturor celor care au probleme, de parca nu ar fi de ajuns problemele. Multora li se pare chiar ca ne agitam degeaba, ce sa ne mai zbatem daca tot nu putem avea un copil, dar e dureros ca sunt chiar persoane din familie care ar trebui sa ne sustina moral.
quote:
originally posted by Pussi
Poate ca e mai bine asa cum e, adica sa nu fiti amandoua gravide in aceeasi perioada. E clar in cazul tau ca ai fi fost mult mai precauta si ai fi tratat intr-un alt mod sarcina decat ea... si iti era dat sa auzi comentarii de genul" sarcina nu-i o boala"...si multe altele! Asa ca nu ai decat sa astepti cuminte sa-ti vina si tie randul atunci cand trebuie!
Sa stii ca la asta nu m-am gandit, dar ai dreptate, eu as fi mult mai precauta. Ea inca conduce, iese seara prin statiuni si are 7 luni.Daca se simte bine cred ca e OK, insa eu sincer n-as avea curaj, stiind cat m-am chinuit sa raman gravida.
Sper sa-mi vina si mie randul acum in toamna si voi fi cea mai fericita, ca voi ierta toate rautatile lor din trecut.
quote:
originally posted by Psj
Adica toata lumea comenteaza viata mea la modul cel mai grosolan. Cred ca numai cine a trecut prin asta isi da seama cat de mult doare.
Acum ca sunt insarcinata nu le-am spus nimic si nici n-am de gand.
Solutia mea a fost sa ii evit, destul de usor tinand cont ca locuiesc in alt oras
Nici macar nu merita acum sa le spui ca esti insarcinata, avand in vedere ce mult le-a pasat de voi si cat v-au ranit. Cel mai bine e ca stati in alt oras! Ce-as mai pleca si eu departe sa nu mai vad pe nimeni..o luna tot nu-i mai vad cand plec in Ungaria, dar nu-i problema pentru ei, ca o sa uite de noi,ca se va naste nepotelul.
quote:
originally posted by Cami30
Am o nepotica superba, de mine n-a mai intrebat nimeni, nimeni n-a mai vorbit despre FIV, cand, daca si ce ne trebuie ca sa il facem.
O perioada am suferit si eu, pentru ca poate daca as fi avut mai multa sustinere si incurajare atat pentru mine cat si pentru sotul meu probabil ca am fi incercat FIV-ul mai devreme. Am incercat din rasputeri sa nu simt invidie fata de cumnata mea si asta pentru ca un copil intr-o familie e o bucurie. Si drept urmare nepotica ne iubeste pe toti la fel. N-as putea sa ma uit in ochisorii ei si sa fiu invidioasa ca eu nu am un bebe, cand ea imi zimbeste cu toata fetzisoara ei dulce.
Da, ma doare ca soacra mea nu a mai zis de 2 ani ... "voi cand mai incercati?", ca sotzul meu se multumeste cu faptul ca exista nepotica si ca o poate tine in brate de cate ori are ocazia... Uneori am senzatia ca nu-mi mai zice nimeni nimic pentru ca nu-si mai doreste nimeni un al doilea nepot sau un copil ( in cazul sotului).
Asa simt si eu ca nu mai intereseaza pe nimeni ca noi nu le putem face un nepot, ca acum vor avea unul si in plus sunt destui nepoti in familia lor. Cum ne bateau la cap la putin timp dupa nunta ca vor nepotei, se angajau ca o sa aiba grija de ei, etc, acum in ochii lor suntem niste "excentrici" care arunca cu miile de euro sa mearga in Ungaria sa faca copii. Am fost intrebati de socru-meu daca am vizitat multe locuri in Ungaria, deci e clar ca ei cred ca am plecat la distractie, sa cheltuim banii aiurea.In fine, vorba voastra: IGNORE!!!
Sper sa pot si eu, ca si tine, sa ma bucur de nepotelul care va veni.
Si daca mai aveti sanse, de ce nu incercati din nou, nu lasati impul si dezamagirile sa va impiedice.Iti doresc din tot sufletul sa te poti bucura cat de curand de copilul TAU!
Va pup fetelor pe toate si va multumesc ca-mi sunteti alaturi!
Ioana
poze szegedpoze cu animalutele mele
ioana_p76 spune:
quote:
Originally posted by Moniland
Ioana, cat de bine te inteleg...
Cred ca ar fi mult mai bine sa nu le mai spui nimic. Ok, stiu ca vei face in septembrie, dar le poti spune ca ai amanat pe octombrie sau noiembrie.
Eu am decis sa nu mai spun cand voi face urmatorul FIV. La precedentele majoritate prietenelor stiau. Sunt unele care nici ele nu pot sa ramana insarcinate. Dupa ce am pierdut sarcina o tipa mi-a zis ca "nu ca nu s-a bucurat pt. mine dar a simtit usoara invidie ca eu am reusit si ea nu". Ghici unde ma duce gandul?! Of,of... Acum ea e insarcinata in 2 luni
Eu nu am pb cu familia, decat poate faptul ca ai mei au zis sa nu mai incerc. Ar fi al 4-lea tratament de stimulare si cu siguranta se gandesc la sanatatea mea. Dar daca nu incerc acum , cand sa mai incerc ca timpul nu sta in loc iar sansele scad odata cu varsta.
Moni
, mesajul tau a aparut in timp ce-l scriam eu pe anteriorul.Din pacate n-am cum sa le spun ca facem FIV in alta luna, pt ca vom lipsi de acasa o luna, plecam afara,dar nu e problema, ca vor fi ocupate pana peste cap cu nasterea, cu bebelusul, vor uita de noi.
Nu pot sa cred ca prietene cu tine, cu aceleasi probleme, pot sa fie invidioase ca tu ai reusit si ele nu, asta chiar nu pot sa concep. Cum ar fi sa nu ma bucur pentru fetele de la noi de la FIV care reusesc sa ramana gravidute, dupa chinuri si ani de incercari! macar imi dau si mie speranta ca se poate!
Eu m-am bucurat chiar si pentru cumnata-mea, pana cand a inceput sa braveze cu sarcina ei, eu fiind cu nervii la pamant.
Dar pentru o prietena care stiu cat a suferit m-as bucura din tot sufletul cand as afla ca e insarcinata. Chiar ca te face sa te gandesti la rele, nu stiu cum a avut tupeul sa-ti spuna asat dupa ce ai pierdut sarcina. Nu se poate numi prietena.
Ma bucur insa ca macar la ai tai ai gasit intelegere, vad ca deja e un lucru rar!
Ioana
poze szegedpoze cu animalutele mele
cornelianeli spune:
in multe din cele scrise de ioana ma regasesc atat de bine....din pacate...daca ai mei au inteles ca asta e sansa noastra si se ingrijoreaza doar pentru stimulare pe care nu am suportat-o prea bine,soacra-mea nu numai ca nu vrea sa inteleaga ca alta sansa nu avem dar ma trimite si pe mine la sovata...tot timpul imi zicea vazand ca nu ma simt bine dupa fiv-ul nereusit..."daca nu ai avut ce face si ai vrut TU neaparat sa faceti asta".......sau "si ce faceti in noiembrie iar dati banii???"
am renuntat de mult sa o conving ca FIV-ul este singura noastra sansa,nu mai vorbim nici macar la telefon,dar asta nu inseamna ca nu sufar.....am incercat sa ma apropii de ea dar nu se poate
si atunci m-am consolat si-mi vad de ale noastre....nu mi-e usor dar asta e....
ioana e foarte bine ca te-ai "descarcat" aici
eu iti doresc ca pana in septembrie sa te linistesti si desi nu va fi usor sa treci peste toate si sa pleci optimista in ungaria
te pup
"Un singur lucru face visele imposibile: frica de esec." (P.Coelho)
Daisey