Am procedat corect ?

dicirstea spune:

Acum 2 zile a mai facut o boroboata. S-a certat cu unul in trafic. Adevarul e ca ala s-a dat jos la el cu o surubelnita si a aruncat cu ceva in geamul masinii, iar Adi, i-a dat cu spray lacrimogen in masina. E clar ca are probleme cu controlul furiei!!! Pacat e ca nu accepta sa discute despre asta . Abia daca imi spune mie ce-l supara, nici vorba sa mearga la doctor. Cand realizeaza ca eu ar trebui sa fiu sprijinul lui ma copleseste cu dragostea si atentia si atunci uit de toate.

mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)
BUBURUZU MEU BOTEZAT


www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Ajutati-o pe Sonia!

goanga23 spune:

dicristea,

pacat ca e si asa de orgolios si incapatanat...nu stiu de ce dar barbatii (din barbatia lor!!!) refuza sa recunoasca ca au o problema si li se pare o rusine sa mearga la psiholog. Sper sa reusesti sa-l convingi sa admita ca are o problema ...asta poate fi chiar salvarea casniciei voastre.

Cu bine,
Andreea

goanga23 spune:

dicristea,

pacat ca e si asa de orgolios si incapatanat...nu stiu de ce dar barbatii (din barbatia lor!!!) refuza sa recunoasca ca au o problema si li se pare o rusine sa mearga la psiholog. Sper sa reusesti sa-l convingi sa admita ca are o problema ...asta poate fi chiar salvarea casniciei voastre.

Cu bine,
Andreea

babyblue spune:

:(( e doar inceputul.
inarmeaza-te cu multa rabdare si diplomatie. pt ca dc il vrei de barbat pt toata viata, trebuie sa te inveti sa faci slalom printre nervii sai, care vor fi din ce in ce mai exprimati.


_

Babyblue va pupa pe toti!!

"Femeile care au motive sa fie sigure pe ele sunt dezirabile." - Userul Nume

try spune:

E usor de spus trimite-l la psiholog. Pt a ajunge acolo trebuie in primul rand sa recunoasca ca are o problema. Asta, zic eu, e pasul cel mai important. Cand recunoscti ca ai o problema, pe jumatate esti vindecat pt ca, odata admitand problema, apare si dorinta interioara de corectare. Si de-aici pana la lecuire de doar o aruncatura de bat.
Mecanismul e la fel ca la alcoolici si drogati. El nu pot recunoaste ca au o problema. Lui i se pare ca cei din jur au ceva cu el (in cazul in care sunt mai multi care spun ca are o problema) sau ca-s deplasati.
Si-al meu are excese de furie cateodata, dar inca nu s-a manifestat violent, ci pur si simplu cand apare ceva ce-l deranjeaza tare intr-o discutie, se enerveaza pana la un punct in care nu mai e capabil sa poarte nici un fel de discutie. Este evidenta pierderea controlului, vede rosu in fatza ochilor, nu mai rationeaza nimic cum trebuie. La inceput m-a uimit, mai ales ca acea discutie in mine nu genera nici a 10-a parte de nervi cat o genera la el. Dar in timp am invatat sa-l las in pace in astfel de momente si sa se calmeze. In cateva minute redevine omul pe care-l stiu. Si-mi dau seama ca daca putin cate putin fortezi aceasta usa la un moment dat se sparge si da pe-afara si e posibil sa deschizi cutia pandorei.
Nu toti avem putere de stapanire de sine, nu toti suntem puternici si stapani pe situatie. Unii din noi mai suntem si defecti, unii din "fabricatie", altii de pe parcusul "folosirii". Trebuie sa avem un pic de toleranta fata de semenii nostri. Cand pleci de la premisa ca si cel de langa tine trebuie sa gandeasca si sa se comporte asa cum crezi tu ca e normal, insemana sa nu intelegi natura si esenta umana. Fundatia pe care se bazeaza toleranta e sa intelegem si sa acceptam ca nu functionam la fel si deci nici nu reactionam la fel.
E cel mai usor sa-ti iei un avocat si sa semnezi un divort, dar viata mai inseamna si lupta, a arata ca ne pasa de cel de langa noi inseamna sa-l mai si intelegem sau sa-l ajutam sa depaseasca ceea ce n-a avut norocul sa depaseasca singur. Daca un copil il inveti sa nu puna mana la priza spunandu-i si aratandu-i de 100 de ori pe zi timp de 2-3 ani, sa nu credeti ca cu adultii e diferit. Principiul e acelasi, doar metodele sunt diferite.
Casnicia inseamna sa te straduiesti pt ca nu e vorba numai de iubire la mijloc, e vorba de o convietuire intre mai multe persoane diferite, iar diferenta intodeauna atrage dupa sine si conflict de interese. Unele cupluri au norocul sa lupte mai putin pt ca multe rezolvari vin de la sine. Alte cupluri trebuie sa lupte constant ca sa pastreze acel echilibru de care au nevoie ambii parteneri.
Cred ca multi oameni isi imagineaza casnicia ca pe o chestie roza, sau cel putin asa spera ei ca trebuie sa se desfasoare totul. Si cand realitatea se abate de la acest "roz", cand asteptarile sunt mari sau nerealiste, apar dezamagirile care sunt pe masura. De-aia se spune ca cu cat urci mai sus, cu atat cazi mai al naibi si doare si mai rau. Cu cat ai o idee mai idealista asupra casniciei, cu atat ai parte de mai multe nemultumiri si frustrari.
Casnicia inseamna probleme si rezolvari. Cei care au succes in casnicie nu sunt cei care nu au probleme, ci sunt cei care reusesc sa le depaseasca.

In ziua de azi se baga prea usor divort intre oameni, nu mai vrea nimeni sa lupte pentru nimeni, nu mai are nimeni timp pt nimeni si de multe ori regula de baza e: ori esti conform cu normele mele, ori zbori afara pe usa.
Eu nu vad asa problema. Si eu am fost din cele care am zis ca daca sotul ar da vreodata-n mine, asta e limita. Dar pe masura ce timpul trece si rumeg mai mult ceea ce insemana casnicie si relatie intre doi oameni, pe masura ce invat ca exista multe forme de "normal", mi-am dat seama ca e greu sa judeci atat de categoric. Regulile-s bune, nu zic nu, ele aduc ordine si disciplina, ele fixeaza limitele intre oameni, dar regulile sunt pentru majoritati, iar restul care nu se inscriu in majoritate, creeaza exceptiile. Trebuie sa fim deschisi sa acceptam ca exista si exceptii si ca ele fac parte din viatza noastra si ca, bune sau rele, si exceptiile merita atentie si efort din partea noastra si ca atunci cand rezolvarea de baza nu e buna atunci trebuie sa gasim o rezolvare de exceptie la aceasta exceptie.
Aceasta prima parte a mea di nemsaj n use adreseaza exclusiv lui dicristea, ci e mai mult un comentariu pe marginea tutror mesajelor care s-au scris aici.

In ce te priveste pe tine, dicristea, ar fi total egoism sa ma apuc sa-ti spun ce-ar fi mai bine sa faci, daca sa il accepti sau nu, daca sa continui sau nu alaturi de el, daca sa-i mai dai o sansa sau nu. Trebuie doar sa fii foarte constienta de consecinte in ambele situatii. Trebuie sa cantaresti fiecare alternativa si vezi ce-ti ofera ea. Esti responsabila pentru mersul relatiei dintre voi in aceeasi masura ca si el. Si aici nu se masoara totul in procente sau in masuri de fifty/fifty. Ci se masoara doar la global, per cuplu. Atat timp cat cei doi sunt un intreg, nu conteaza cine face efortul mai mare. De fapt cine face efortul cel mai mare dovedeste o capacitate mai mare de intelegere a lucrurilor, toleranta si dorinta de rezolvare.
Daca de spus ce sa faci nu-ti pot spune, pot insa sa iti spun la ce-ai putea sa te astepti. Genul de comportament impulsiv pe care-l are sotul tau nu e ceva ce se rezolva usor si e posibil sa nu se rezolve niciodata (ca si la alcoolici, doar o infima parte din ei se lecuiesc, restul raman alcoolici toata viata lor). Ba mai mult, tendinta e ca, pe masura ce inaintezi in varsta, aceasta tendinta sa se accentueze. Dar pe de alta parte am convingerea puternica ca orice cal, oricat de salbatic si de narav este, poate fi domolit. Problema este daca tu esti potrivita sau nu pt a imblanzi un astfel de cal naravas, daca ai puterea si ai disponibilitatea interioara de a domoli demonii din sotul tau.
Daca-ti faci temele de pe acum, viata nu te mai poate lua prin suprindere si te simti intotdeuna pregatit pentru ce va urma, chit ca e ceea ce nu-ti doreai sa se intample.
V-am vazut in poze, si nu ma indoiesc ca esti o femeie deosebita si cu multa disponibilitate si discernamant, mesajele tale au dovedit-o. Iti doresc sa gasesti calea cea mai buna pentru voi, impreuna sau separat.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian - 24 Aug. 2006 ......... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II

iepumic spune:

try, mesajul tau m-a impresionat profund. Mesajul esential -chiar daca in alte cuvinte: cel mai usor este sa renunti la lupta. Eu am lasat relatia sa mearga de la sine fara a mai lupta pentru ea o vreme pana a ajuns intr-un punct foarte fragil....iar acum este foarte multa durere si nevoie de si mai multa lupta pentru a repara ce s-a stricat....si SPER din tot sufletul sa se mai poata pentru ca.....nici nu vreau sa imi imaginez cum ar fi viata mea daca nu s-ar mai putea repara.
dicirstea, iti doresc sa fie totul bine.


Iepumic
Noi pozici cu Iepi-Mici
CONCEDIU 2007

All's Well That Ends Well.

Stanescu spune:

Referitor la ultima boroboata, cum zici tu, nu mi se pare foarte grava, din cate inteleg, celalalt a fost agresorul-stii ce chestii nasoale poate face o surubelnita "bine" manuita? e la fel de periculoasa ca un cutit-el ca a dat cu spray lacrimogen mi se pare legitima aparare, ce era sa faca, sa zica "ce dai, nu stii sa injuri?"
Eu am un extinctor din ala mic sub scaunul soferului, niciodata nu stii cand ai nevoie de el, ca asta-i situatia.

paula2003 spune:

Cred ca ai fost prea categorica. De ce nu te-ai certat si .......va impacati in pat................si terminati. Acum poate sa se duca linistit la o amanta, daca nu o avea inca deja????
Poate asta astepta si nu stia cum sa faca sa renunti tu la el............
Doamne.......dar nu ai vazut inainte cat de violent este, cat de repede se aprinde.............de ce nu ai evitata tu urechirea? Plecai dincalea lui.........Nu cred ca te fugarea prin casa. Faza cu factura........e terminare. Mi se pare un lucru banal si unde s-a ajuns.

A gresit asta este. Trebuia sa-l calmezi ca nu-i un capat de lume ca a tastat gresit. si ca poti sa mai platesti o data diferenta.........
Certuri banale sunt in fiecare casa, acum ar trebui sa ne despartim in fiecare zi, luna.......???? Nu ar fi noaptea dulce si fierbinte daca nu ne-am certa ziua
Hai ca ma faci sa rad.





Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)

dicirstea spune:

quote:

---

---

In ziua de azi se baga prea usor divort intre oameni, nu mai vrea nimeni sa lupte pentru nimeni, nu mai are nimeni timp pt nimeni si de multe ori regula de baza e: ori esti conform cu normele mele, ori zbori afara pe usa.
Eu nu vad asa problema. Si eu am fost din cele care am zis ca daca sotul ar da vreodata-n mine, asta e limita. Dar pe masura ce timpul trece si rumeg mai mult ceea ce insemana casnicie si relatie intre doi oameni, pe masura ce invat ca exista multe forme de "normal", mi-am dat seama ca e greu sa judeci atat de categoric. Regulile-s bune, nu zic nu, ele aduc ordine si disciplina, ele fixeaza limitele intre oameni, dar regulile sunt pentru majoritati, iar restul care nu se inscriu in majoritate, creeaza exceptiile. Trebuie sa fim deschisi sa acceptam ca exista si exceptii si ca ele fac parte din viatza noastra si ca, bune sau rele, si exceptiile merita atentie si efort din partea noastra si ca atunci cand rezolvarea de baza nu e buna atunci trebuie sa gasim o rezolvare de exceptie la aceasta exceptie.

In ce te priveste pe tine, dicristea, ar fi total egoism sa ma apuc sa-ti spun ce-ar fi mai bine sa faci, daca sa il accepti sau nu, daca sa continui sau nu alaturi de el, daca sa-i mai dai o sansa sau nu. Trebuie doar sa fii foarte constienta de consecinte in ambele situatii. Trebuie sa cantaresti fiecare alternativa si vezi ce-ti ofera ea. Esti responsabila pentru mersul relatiei dintre voi in aceeasi masura ca si el. Si aici nu se masoara totul in procente sau in masuri de fifty/fifty. Ci se masoara doar la global, per cuplu. Atat timp cat cei doi sunt un intreg, nu conteaza cine face efortul mai mare. De fapt cine face efortul cel mai mare dovedeste o capacitate mai mare de intelegere a lucrurilor, toleranta si dorinta de rezolvare.
Daca de spus ce sa faci nu-ti pot spune, pot insa sa iti spun la ce-ai putea sa te astepti. Genul de comportament impulsiv pe care-l are sotul tau nu e ceva ce se rezolva usor si e posibil sa nu se rezolve niciodata (ca si la alcoolici, doar o infima parte din ei se lecuiesc, restul raman alcoolici toata viata lor). Ba mai mult, tendinta e ca, pe masura ce inaintezi in varsta, aceasta tendinta sa se accentueze. Dar pe de alta parte am convingerea puternica ca orice cal, oricat de salbatic si de narav este, poate fi domolit. Problema este daca tu esti potrivita sau nu pt a imblanzi un astfel de cal naravas, daca ai puterea si ai disponibilitatea interioara de a domoli demonii din sotul tau.

quote:

---

---

..de ce nu mi-ai raspuns mai demult????...ma scuteai de multe nopti nedormite. Analizand mai bine cei 7 ani de cand ne cunoastem, acum am ajuns la concluzia ca imi doresc sa am puterea si disponibilitatea interioara de a domoli demonii din sotul meu. L-am iertat pentru ca imi iert si dusmanii, daramite sotul, si vreau sa il ajut sa isi depaseasca handicapul sufletesc de care sufera.

mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)
MINUNEA MEA


www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Ajutati-o pe Sonia!

www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

Nicole27 spune:

Mda...ce sa spun...cam aceeasi situatie o am si eu cu sotul meu.Suntem casatoritit de un an si si-a facut de vreo 4 ori bagajele si a plecat de acasa.Motivul? Am gura prea mareAuzi la el!Adik daca incerc sa discut cu el, nu am cum ca urla ca nebunul, si urlu si eu ca sa il acopar, inseamna ca DOAR eu am gura mare? Singura lui problema, de altfel si cam mare pentru gustul meu, e ca atunci cand se enerveaza da cu pumnii prin pereti. Si apoi pleaca. Pai bine, si ce ar trebui sa fac eu?Sa imi fac si eu bagajele si sa plec unde vad cu ochii?Ei uite nu! Am abia un an de casnicie, ce ar insemna asta? Am incercat sa port o discutie normala cu el, ba nu avea chef, ba nu avea timp....Bine, spun eu...nu ai timp?Atunci poate vei avea timp sa mai meditezi cand iti mai spun si eu sa pleci, nu sa pleci tu de capul tau! Zis si facut, i-am facut bagajelul,i l-am trantit la parter, pe scari, si pleaca frate! Nu ma mai suporti? Asta e!Nici eu pe tine! Ei bine nici asa nu am rezolvat problema.Ultima oara, tot din motive timpite, ne-am luat la scandal, el a plecat sambata seara, a venit duminica dimineata si mi-a lasat verigheta, si-a facut bagajele, a luat si albumele de la nunta cu el si dus a fost! A spus ca el nu mai sta, ca s-a saturat, etc. Bineinteles ca prima reactie a fost sa ma pun in fund si sa incep sa plang pe motiv ca mi-a luat albumele. A doua reactie, mai tampita decat prima, a fost sa pun mana pe telefon si sa sun pe unde apuc, numai singura sa nu fiu.Bineinteles ca nimeni nu intelegea nimic, plangeam prea tare!Ciudat era faptul ca treceam de la o stare la alta intr-un timp extrem de scurt.Ba plangeam de nu mai puteam, ba ma linisteam si spuneam ca e mai bine asa.Intr-un tarziu m-am hotarat sa ii sun pe nasii mei, care l-au sunat si l-au chemat la discutii.Si asa s-au linistit lucrurile.Dar asa faceam si eu:tipam cand tipa el, iar asta, parerea mea, nu este indicat delok. Eu una cred ca mai bine ar fi ca, atunci cand unul din noi este nervos, celalalt sa fie calm.Altfel nu ajungi la nici un consens.Si incerc si eu, la fel cum fac poate cel putin jumatate din femeile de pe pamant, sa fac sa mearga relatie, desi de multe ori as vrea sa plec undeva sa uit de toate. Insa stiu sigur ca asta nu este o rezolvare. Acum incerc sa il iau altfel:cand el e nervos, eu incerc sa fiu calma, chiar daca ma duc in baie si dau si eu cu pumnii prin prosoape, incerc sa il las sa mearga unde vrea, atunci cand vrea, pentru ca nu are rost sa il tin legat langa mine, nu mi-ar place asta.Si cel mai important, imi fac timp ptr mine. Eu cred ca o relatie se descopera in timp. Si tot in timp inveti sa convietuiesti cu cel de langa tine.Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea unei relatii. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu, la inceput, sa iti placa barbatul fara de care mai tarziu nu mai poti trai. Sa fim realiste:toate planurile de viitor ni le facem, in functie de nevoile si de preferintele lui, pentru ca noi, femeile, ii punem pe ei mai presus decat orice. Adik toate planurile de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi.Si tocmai de aceea incercam din rasputeri sa rezolvam problemele, si este si normal sa fie asa, atunci cand iubesti. Pentru ca, atunci cand iubim, sa renuntam la el pentru viitor, sa schimbam tot peisajul planurilor noastre, sa lasam un drum alb in gol fara sa incercam sa reparam ceva, ni s-ar parea de neindurat.
NICOLE