Cand femeia inseala..si cere ajutor
Raspunsuri - Pagina 3
dora78 spune:
A-propos de alcool: am trait si eu o frumoasa poveste de dragoste cu un tip super... inalt, plete ondulate, ochi albastri, ma iubea dar iubea mai mult alocoolul. Evident, nu stiam ca are o problema cand m-am indragostit de el... Eu eleva, el student (facuse de 2 ori anul 1, cand ne-am cunoscut facea a 2-a oara anul 2...). Totul era superb cand eram impreuna, nu exagera cu bautul... in fine... super! dar cand pleca la facultate, uita de mine cu totul... o tinea dintr-o betie in alta, cu gasca de cheflii pe care o avea acolo. Venea acasa, ii reprosam, plangeam, discutam ca "nu-i bine", stia ca eu sufar, promitea ca se lasa, apoi pleca iar la facultate si totul o lua de la capat... 4 luni... m-am invartit in cerc... M-am urcat in autobuz, m-am dus la el la camin... i-am spus clar ca nu mai pot asa... Ca daca nu se lasa, termin totul. Iar a promis, iar lacrimi, planuri de viitor... Eu am plecat acasa, urma sa ma sune... n-a sunat... o zi, doua, trei, o saptamana, doua... Eram cu mama in bucatarie si plangeam... Oricat de mult ne iubeam, era clar ca el iubea mai mult bautura. Nu se putea abtine. Am facut o cruce mare si am zis "Doamne, ajuta-ma sa trec si peste asta..." Si mi-am promis mie atunci ca termin totul. Si asa a fost. Dupa 2 saptamani l-a adus mama lui de la fac. cu salvarea, facuse hepatita B... Tot ea m-a rugat sa-l vizitez, ca el ma iubeste... in fine, am fost la el, l-am vazut, i-am spus ca din pct. meu de vedere s-a terminat... am suferit din nou amandoi, ca el acum nu mai putea sa bea si promitea ca a terminat-o cu bautura, ca nu-si risca viata... Dar NU. M-am intalnit dupa spitalizare din nou cu el... intr-adevar, nu mai bea. Dar am fost tare si tot pe-a mea am tinut-o. Urla inima in mine sa il strang in brate, sa ne sarutam. Dar NU. El a plecat... am intrat si eu la faculate... il cunosteam deja pe actualul meu sot... care lucra in Piatra. Cu tipul in shimb ma intalneam in Iasi (doar intamplator) si mi se rascoleau toate sentimentele... Reluase obiceiul cu bautura... Nimic nu ma determina sa-mi parasesc logodnicul si sa ma intorc la el. Si n-am facut-o. Am mers pe drumul meu. Sunt 11 ani de atunci...Chiar sapt. trecuta am iesit la o terasa cu sotul si cu fi-mea si a venit si el... ne-am privit, ne-am salutat... si atat. "CELE BUNE SA SE-ADUNE, CELE RELE SA SE SPELE!"
Daca la mine a functionat, trebuie sa functioneze si la tine. Eu n-aveam pe atunci un camin, deci ispita era... la indemana. Tu insa, ai toata motivatia sa pui punct. Iar noi suntem alaturi de tine. Ne constituim, aici, in grup de suport! Nu-i asa???
Dora, mami de 
Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007
I'm the best, so "beep" the rest!
Amelia mea
mihaela_80 spune:
Am iubit si eu mult un tip care era egoist si perfectionist si care imi facea rau, desi sustinea ca ma iubeste. O relatie toxica, deci.
In perioada cea mai neagra dupa ce i-am spus ca ne despartim ajunsesem rau de tot, tot ca un drogat caruia nu-i dai substanta chimica mult-iubita. aveam si simturile distorsionate, nu mai percepeam clar culorile si nici muzica, auzeam doar o inlantuire de sunete fara sens.
M-a salvat un vis, o poezioara ( un fel de mantra, daca vrei) pe care am visat-o la capatul a doua saptamani de nemancat, nesomn si plans 20 de ore pe zi. Nu pot sa o reproduc, pentru ca am uitat-o cu totul foarte repede, dar stiu ca in prima dimineata cand m-am trezit cu ea in minte mi s-a parut ciudata, erau niste cuvinte pe care nu le-as folosi in mod uzual, si o topica de povesti cu babe cotoroante :)
Stiu ca vreo saptamana am repetat chestia aia obsesiv si incet incet am iesit la lumina, dupa vreo luna imi trecuse de tot si imi revenise apetitul si cheful de viata.
Nu sunt foarte religioasa, dar ma rugasem pentru o solutie. Fie m-a ajutat cineva de sus, fie a priceput creierul meu comanda si mi-a livrat o solutie pe tava, nu stiu.
Dar poti sa incerci si tu. Daca ai fata de baiatul asta sentimente care nu tin de rational, ba chiar se opun rationalului (asa era si la mine), atunci nu lista cu "de ce nu e bine sa" e solutia, cred eu.
Incearca sa-i dai de cap cu alte mijloace, tu insati.
Lauraa spune:
E groaznic, nu am nici un sfat,doar vrau sa iti spun ca te inteleg si nu te condamn. Cred ca cel mai usor ti-ar fi daca si-ar gasi si el pe cineva, cred ca acum iti este si oarecum mila de el si poate te simt vinovata ca a ajuns ce a ajuns.Pe el in schimb il vad un om cam slab care se agata de tine si (din pacate) te trage si pe tine dupa el.. As vrea sa stiu pana la urma ce hotarare ai luat!
Laura cu
LARA (10.05.04)& LOUISA(20.04.07)
Nur tote Fische schwimmen mit dem Strom 
anamaria spune:
draga mea, prin raspunsurile tale ai confirmat pana la urma ceea ce citisem printre randuri deja, ca vrei sa te ajutam si sa te sprijinim in a te decide sa renunti la el si sa ramai cu sotul tau...
spui ca nu va intaliti pt sex, uneori doar pt o imbratisare... imbratiseaza-ti sotul, cand simti ca ai nevoie de-o imbratisare! vorbeste-i si povesteste-i ce ai vrea sa-i spui amantului!
impune-ti sa inchei acest capitol din viata ta, incearca sa te convingi pe tine insati cat de mult doresti asta si fii puternica in decizia luata! fa ca aceasta despartire de el, a 3-a, sa fie DEFINITIVA!
el are viata pe care si-o merita, pt cat de multa ambitie a avut, pt cat a invatat, pt cat a muncit, pt alegerile pe care le-a facut! tu nu ai nici o responsabilitate, daca se distruge sau nu, asta e problema lui, nu a ta!
ti-e mila de el, pe undeva, ca nu reuseste sa se auto-depaseasca! fiecare suntem atat cat suntem, asa cum suntem! daca bea, e pt ca el a ales asta, nu i-ai pus tu paharul in mana... nu il impiedici sa devina ambitios, sa aiba un serviciu si un salariu excelent, o iubita libera de alte obligatii (care la un moment dat ai fi putut sa fii chiar tu, dar intelege ca acum este prea tarziu!!!)
impune-ti tie insati asta, sa renunti la el ACUM!
nu continua sa amani decizia, te amagesti doar crezand ca maine, mereu maine, va fi mai usor....
si nu ceda impulsurilor pe care le vei mai avea ceva vreme, cu siguranta, de a te intalni cu el, in continuare!
_
ANAMARIA, o mami ca in filme: 
Nascut pe 4 iulie (2000) si Vineri, 13 (iunie, 2003)
poze cu frumosii mei (si nu numai 
)
************************
DRAGOSTEA NU INSEAMNA DOI OAMENI CARE SE PRIVESC UNUL PE ALTUL, CI DOI OAMENI CARE PRIVESC IN ACEEASI DIRECTIE ! Antoine de Saint-Exupery
nume spune:
Citeste Radu Tudoran, ``Fiul risipitor`` :)
Eu cred ca iubirea voastra are de fapt la baza 3 chestii care nu tin de el:
1. Complicitatea perceptiei ca lumea va e impotriva (nu in sensul in care cineva va interzice), de unde unicitatea si autenticitatea sentimentelor care va leaga/sudura.
2. Predestinarea; senzatia de apartenenta, de implacabil.
3. Esti indragostita de felul in care (te face sa) te simti(deci de tine insati).
Ia-le pe rand:
1. Dezacordul nu vine de la imposibilitatea de a empatiza cu iubirea voastra ci de la considerente de ordin practic. Important e sa intelegi ca 85% dintre persoanele mature, pe care le vezi pe strada, au trecut prin iubiri totale, implacabile. Cei mai multi le-au si consumat... Sentimentul il intelege toata lumea...
2. Predestinarea este modelul pe care cineva il da absolut subiectiv. Nu este reala. E o dimensiune pe care vrei tu sa o vezi ca sa dai o logica unei intreprinderi personale. Legatura voastra nu are implicatii mai profunde decat a tuturor celorlalti oameni.
3. Pasiunea, sentimentul de familiar si apartenenta tin exclusiv de tine. Le ai nu pt. ca ``e cava``cu el ci pt. ca fac parte din felul tau de a fi indragostita. Rabufnirile, in ani, vin din iubirea ta pt. iubire/sentiment, nu pt. el. Din pacate intensitatea trairilor cu timpul o sa se estompeze...in sensul in care tu nu o sa mai ai disponibilitatea lor... Probabil ca si anticipezi; de asta il mai cauti... Dar in orice caz nu tin de el. Daca ai fi libera acum/ai vrea/ai avea disponibilitatea te-ai indragosti de altul la fel(nu ca ar fi de preferat)...
El face parte din viata ta, din istoria ta personala. El este omul care iti evoca aventura si libertatea pt. ca asa te-ai simtit tu in vara aia; libera si aventuroasa. Asta e deci sentimentul care te leaga de el. Nu pe el il cauti cand vrei sa-l imbratisezi, cu toate ca asa pare, ci sentimentele tale pe care el le evoca.
Daca ti-e dor sa fii libera si aventuroasa nu inseamna ca ti-e dor de el. Gandeste-te un pic.
zic eu
nume
belutza spune:
Eu ma lupt de 6 luni de zile sa uit pe cineva .. Am crezut ca am reusit si cand mi-e lumea mai draga ma suna si ma rascoleste.. Am evitat si evit intalnirile..De cand ne am despartit nu ne-am mai intalnit deloc pt ca nu am mai vrut eu ( in adancul sufletului vroiam , dar stiam ca nu e bine si spuneam Nu tot timpul). Incerc sa ma tin pe pozitii pt ca nu vreau sa-mi pierd iubitul ( stam impreuna) .
Inteleg perfect situatia ta si imi permit sa-ti spun ca familia este cea mai importanta si merita sa lupti pt ea , mai ales ca este una reusita.
O sa treci peste greul asta din viata ta , asa cum aproape am reusit si eu .. Se poate si o sa reusesti ! sunt alaturi de tine! numai bine!
belutza
Miramar spune:
Nume da' ce bine le zici! O sa-mi printez mesajul tau si mi-l fac afis sa-l mai citesc din cand in cand.
nume spune:
Miramar...sper ca nu ma iei peste picior ...haha
...Cum ziceam...85%.... Credeai ca eu n-am fost la mare(la figurat vorbind)? :)
nume
nume spune:
Ce mi se pare interesant... si amuzant ...ca o ironie a naturii umane... Este ca nu traim atat de disperat/flamand imbratisarile cu sotii de cativa ani sau chiar de putina vreme :)
...Adica daca toata lumea e de acord, daca sentimentele noastre sunt la vedere nu mai au incarcatura pacatului, misterului si al neprevazutului. Predestinarea consfintita si acceptata devine chiar restrictiva ...dupa un timp ne enerveaza. Iar pasiunea devoratoare... hehe ...Cine nu se mai poate satura de felul in care se simtea cand isi punea moate... sau citea... sau facea sandwich-uri, sau altceva/aproape toate chestiile pe care le faci intr-o casatorie...
Genul de iubire in care simti ca nu te poti satura de celalat e aproape intotdeauna legata de chestii abstracte, in conflict chiar cu relatia, pe care celalalt nu ni le poate asigura dar pe care le identificam cu el/ea: libertate, vara, aventura, autostop :), lipsa de griji etc(reprezentarile difera)... Adica sigur, cum sa te saturi de el/ea cand el/ea nu a dispus niciodata de ele... e doar asociat/a conjunctural...
Si el/ea e minunat(a) ca tu(numai tu) crezi ca el(ea) detine cheia.
Cred ca maturitatea consta in a renunta la a gasi la celalalt ce nu poate da pt. ca nu detine. Dar e destul de trist...
parerea mea
nume
Elise spune:
...greu de adaugat ceva.
Totusi, cred ca ar trebui in prima faza sa clarifici CE anume te atrage la el atit de tare.
Trebuie sa fie ceva.
Ceva ce n-ai gasit in alta parte. Inca. Nici macar la sotul tau perfect si minunat.
Dar asta numai tu poti sa stii, si stii, daca te uiti cu atentie in sufletul tau, chiar daca pentru asta trebuie sa deschizi niste porti inchise.
Deci... defineste ce anume are el si nimeni altcineva.
Elise & BBLisa