si eu fac parte din aceeasi categorie cu natasa....
anutza este sufletul nostru, insa, uneori este necesara o deconectare a cordonului ombilical, spun asta fiind convinsa ca i va prinde si ei bine.. in curind va tb sa mearga la gradi
nu va imaginati ca aceste despartiri se intimpla frecvent... dar, exceptind momentele cind tb sa mergem la vreo nunta, petrecere, etc. exista si momente in vacante cind ana nu ne insoteste Spre exemplu cind plecam in turcia, nu ar avea nici un sens sa o supun unui drum obositor, cu atit mai mult cu cit ea nu ar face diferenta acum, intre "baia" romaneasca si alta din orice alta tara ar fi ea!
Mai ramine fara noi, foarte ocazional, in vreun wke, cind plecam noi, cei doi parinti, sa fim singurei..
Nu spun ca imi este usor... de cite ori vorbesc cu ea la telefon dau apa la soareci, ea nu. A inceput sa prezinte semne de dor de noi, dar pun in balanta ce este mai bine si pt ea si pt noi, ca familie, cuplu.
Eu sint de principiul ca uneori, avem nevoie de viata in 2... doar in 2, si atita timp cit copilul este ok, nu i lipseste nimic, este ingrijit cum trebuie totul e perfect Impacam si capra si varza si lupul.
Pe de alta parte, nu vreau sa am un copil "de fusta mamei", cred ca este bine pt el sa aibe mici reprize de "independenta", mai ales cind ma gindesc la gradi...
Daca am deranjat pe cineva cu teoriile mele, imi cer scuze anticipat... dar vorba cuiva... "parerea mea!"
poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez