Pierduta...psihic

Buna tuturor.
Va citesc si invat de la voi de ani de zile , am ales calea asta de a-mi face un alt nick si de a incerca sa va cer ajutorul,
Pe scurt si poate nu foarte coerent, ca nu imi mai gasesc cuvintele si chiar nu stiu de unde sa incep. Sunt casatorita de aproape 2 ani de zile, locuiesc intr-o tara unde poate multi si-ar dori sa locuiasca(nu cea din profil), am un serviciu foarte bine platit ,parintii mei sunt sanatosi si bine desi singuri in tara…si totusi…imi doresc altceva…

Imi cunosc sotul de cand eu aveam 17 ani, m-am indragostit si m-am dus la facultate intr-o tara straina ,doar pt ca el invata acolo…Am ramas impreuna de cand eu aveam 18 ani si el 19 si peste 5 ani de convietuire ne-am casatorit si mutat intr-o alta tara straina, si mai departe de familie(si a mea si a lui, sotul meu e de alta nationalitate).

In ultimul an, am inceput sa simt ca eu doar convietuiesc cu el, nu mai avem nimic in comun, el isi doreste de exemplu sa iasa in oras in fiecare weekend, eu imi doresc sa dorm si sa citesc o carte, el isi doreste sa facem dragoste, eu ma prefac ca dorm …si daca nu reusesc inchid ochii si ma prefac sau imi imaginez ca e oricine altcineva ,numai el nu..
Isi doreste un copil, eu iau pe ascuns anticonceptionale de luni de zile… nu pot sa nu ma abtin sa nu ridic tonul la el, sa nu fac mutre cand face /zice/sugereaza ceva….simt ca daca ar fi un fel de coleg de apartament ar fi perfect….

Nu ii mai support parintii,chiar daca sunt la mii de kilometri, nu ii ma pot accepta convingerile politice, nu ii mai pot accepta religia,ideile,felul cum arata ,ce face ….El nu accepta nici macar gandul ca ar putea intr-o zi sa traiasca in Romania, nu vrea sa accepte sau sa incerce…


La fiecare cearta am o singura solutie:”plec si te las”,dar nu am putut niciodata sa fac pasul asta…niciodata…Si ma consolez zicandu-mi “peste cateva luni, macar bani de avion sa strang”

In doi ani de zile am muncit ca o apucata , nu am un ban al meu , tot ce am avut trimiteam alor mei, care si ei i-au cheltuit …Sunt la 25 de ani exact ca o epava , nu stiu ce sa ma fac, nu stiu ce vreau, nu pot sa plang,stau si fumez si mintea mi-o ia razna, scenarii peste scenarii , nici eu nu mai stiu ce e real si ce nu…

Mi-l imaginez mort, as muri si eu ,dar ma imaginez avand copii si traind in felul in care el isi doreste si acolo unde el isi doreste , iar as muri….Am oboist ,mi-e dor de casa mea , de pisica si de cainele meu, de bunici…Mi-e dor de mine cand eram mica…..Si totusi nu ma vad traind din nou cu ai mei , sau in Romania, sau cu privirile lumii atintite”ia uite , s-a intors, a divortat” si alte asemenea…

Eu nu mai pot sa traiesc asa, am obosit , fumez si vomit de atatea tigari, traiesc si muncesc ca un robot , ma distrez ascultand mircea badea pe net sau citind horoscopul de a doua zi seara…..

Cateodata chiar ma doare fizic toata situatia asta intre ciocan si nicovala, parintii intreaba de zor “cand veniti in Romania sa faceti afaceri?”, el zica ca niciodata nu va trai acolo, sigur se abtine sa zica ca la ai mei e mizerie, desi au o casuta de vis ..
Certurile ma obosesc , ne jignim , e o competitie si o tensiune intre noi pe care o ignoram sau o ascundem, acum ma gandesc cat ma prefac …si in viata, si cu lumea, si in pat si peste tot…Offf Doamne eu chiar nu mai pot.

Nu stiu daca aveti solutii , sau sfaturi , sau totul e virtual ,dar am simtit ca trebuie sa scriu, sa spun cuiva , sa nu trebuiasca sa privesc in ochi pe cineva si totusi sa ma descarc.

Oare va trece,oare daca plec acum inainte de a avea copii,imi va fi bine?,…….nu mai pot……

pisimuky spune:

firfi25, pot doar sa-mi imaginez prin ce treci. Dar norocul tau ( pentru ca este un noroc d.p meu de vedere ) este ca nu aveti copii si astfel lucrurile se pot simplifica mult. Daca esti atat de devastata sufleteste si daca efectiv simti ca nu mai poti continua in aceasta relatie tot ce se poate face e sa rupi pisica in doua, o data pt. totdeauna. Chiar nu are rost sa te gandesti ca ce o sa zica lumea - ca orice minune tine 3 zile, atat doar vei constitui subiect de barfa, dupa aceea...Tot ce te pot sfatui este sa te aduni, sa nu-ti distrugi sanatatea si sa pui bine in balanta ce castigi si ce pierzi daca pleci. Solutia este doar la tine. Doar atat sa tii minte ca timpul trece iremediabil....Iti doresc toate cele bune si sper sa iei o decizie buna.

Mamica de nazdravan Rares si Mihnea

Good things last forever.

coraly spune:

Eu cred ca ai ajuns la un punct de cotitura in viata, cand trebuie sa decizi ce vrei in continuare. Ce vrei sa faci, unde si cu cine vrei sa traiesti. Dupa ce te vei analiza bine si vei intelege ce iti doresti, decizia nu va mai fi greu de luat. Mai cred ca esti intr-o stare de depresie, care se rasfrange si asupra vietii de cuplu. Pana aproape la sfarsitul postarii tale am dedus ca nu iti mai suporti sotul, nimic din ce face, gandeste sau spune, nici macar cum arata. Dupa care la sfarsit spui ca ai vrea sa moara dar atunci ai muri si tu.
Ce sa deducem de aici? Ca il iubesti si nu poti trai fara el? Pai atunci de ce vrei sa moara? Ca nu face lucrurile pe care vrei tu sa le faci? Eu cred ca problema principala e la tine! Analizeaza-te si intelege ce se petrece cu tine, si atunci toate se vor limpezi.
Mai poti sa-ti iei o minca 'vacanta', si sa pleci pt o vreme undeva singura, sau la parinti. Departe de viata ta obisnuita iti va fi mai usor sa intelegi ce se intampla si ce vrei sa faci.
A, si gura lumii e ultimul lucru la care m-as gandi.

Coraly si Sergiu (3 ian 2005)

poze

Alaptatul - Help Line

ruxij spune:

Mi se pare ca trebuie sa il lasi si sa incepi o viata noua, in Romania sau in alta tara. Si ce daca zice lumea nu stiu ce, bine ca te baga in seama. Esti foarte tanara si in scurt timp o sa iti refaci viata cu cineva potrivit. In general relatiile incepute la adolescenta nu tin pentru ca partenerii deseori se maturizeaza si evolueaza diferit, in asa fel incat devin doi straini. Fi curajoasa si fa pasul decisiv!

nelis spune:

Fiecare relatie are particularitatile ei, pentru ca nici noi nu gandim toti la fel, dar cred ca mai bine va luati o vacanta, in care sa va detasati de tot ce se perece zi de zi intre voi. Incercati sa va intoarceti in timp si incercati sa retraiti emotia de a va tine in brate unul pe celalalt ca atunci cand va-ti hotarat sa va uniti destinele. Si totusi inainte de toate vorbiti deschis despre situatia actuala, constientizati problema impreuna chiar daca nu este placut. Comunicarea este din punctul meu de vedere este una din cheile care-ti deschid usa spre o viata linistita si fericita. Pentru mina, o asa atitudine a avut efect, chir daca situatia nu era asa de . Incearca iar daca nu se poate mergi mai departe, cu toate ca daca mai simte ceva pentru tine va incerca sa te multumeasca si sa-ti faca pe plac.

goldi spune:

In primul si in primul rand, cel mai putin ar trebui sa te intereseze despre ce vorbeste lumea - vecini, prieteni,rude,cunostinte.
Ce, crezi ca acum nu vorbesc de tine?
Lasa-i in plata Domnului si tu vezi-ti de tine!
In al doilea rand, cred ca esti obosita.
Esti f tanara si ai cativa ani buni in spate de cand tragi fara pauza si faci frumos pentru toata lumea, mai putin pentru tine.
Imi inchipui ca ai fost destul de singura in acesti ani si de aceea stresul s-a acumulat.
Eu, as lua o mica pauza, as face un efort sa-l vad pe sotul meu ca pe un simplu cetatean al planetei iar EU, centrul univesului, care trebuie ingrijit si rasfatat, dus la cosmetica si cumparaturi, in fine, sa fac ce-mi place.
Iar dupa un timp, cand as fi sigura ca busola functioneaza, m-as gandi ce fac cu viitorul meu.
Nu trebuie sa-ti irosesti anii.

Onetzica spune:

De ce ai ajuns aici? Te-ai gandit o clipa? Intoarce-te undeva in timp si incearca sa descoperi cand s-a produs ruptura. De ce simti asta? Incearca sa evaluezi situatia si pune in balanta ce e bine, ce e rau pentru tine. Iti doresc sa ai puterea sa treci peste aceasta cumpana din viata ta si sa alegi calea cea buna.

principe spune:

firfi,


nu esti pierduta psihic,esti pierduta in propia-ti nostalgie a copilariei ,a pamintului natal,"mi-i dor de mine cind eram mica","mi-e dor de casa".
am citi de citeva ori mesajul tau ,ca sa inteleg ca neacceptarea sotului vine mai mult de la faptul ca tu crezi ca el nu pretuieste ce pentru tine este "vis", el vede visul tau ca o "mizerie".cu asta consideri ca nu te accepta ca persoana ,pentru ca nu accepta conditia ta umana "mizeria" ,in care ai crescut si ai petrecut cei mai frumosi ani din viata ,inconjurata de fiintele cele mai dragi,cum foarte frumos scrii"mi-e dor,de bunici ,de pisica mea de ciinele meu"
cum tu simti neaceptarea lui ,atunci ii respingi toate cerintele, tot ce este important pentru el.asta este un cerc vicios ,care este periculos ,nu cred ca nu-l mai iubesti ,chiar eu cred ca-l iubesti,numai ca nu stii cum si unde sa evadezi din acest cerc.
eu te sfatuiesc sa merge-ti in ro in vizita amindoi.
tu ai nevoie in primul rind sa-ti infigi radacinile pentru citva timp in tarina din care ai crescut ,chiar daca este stearpa pentru unii ,tu ai sa gasesti suficienta seva ca sa-ti umplii tulpina si frunzele.
iar lui sa-i arati in ce consta visul tau ,arata-i ca intr-e peretii acelei case s-au povestit cele mai frumoase povesti cu zine si feti frumosi ,si ai ris cu cea mai mare pofta ,ca este frumos nu numai ce se vede frumos,ci si frumosul sentimental. ca tara ta este frumoasa,bogata, pentru ca tu faci parte din ea si ea din tine.

firfi si eu am nevoie periodic sa -ma intorc in tara mea ,ca sa-i permit copilului din mine sa zburde si sa fie iubit asa cum era cu ani in urma.

nu renunta la familie ,nostalgiile sunt trecatoare ,sunt doar cerinte ale sufletului ,pe care trebuie sa le alimentam din cind in cind, ca sa avem forta sa mergem mai departe.

sa iubesti si sa intelegi si deasemenea ,sa fii iubita si inteleasa.

monica mami de print

miau-miau spune:

voi nu pricepeti ca i s-a acrit saraca fata si nu se potriveste deloc cu omul respectiv? Nu nostalgia dupa copilarie o face sa nu se inteleaga cu ala, ci nefericirea alaturi de ala o face sa gaseasca scaparea in nostalgia copilariei.

principe spune:

miau ,miau

eu personal ,nu cred ca nu se "potriveste",cum spui tu.
de la 17 ani pina la 23 de ani ,cind s-a casatorit avea timp sa-si dea seama,daca exista o astfel de problema "nepotrivire" cum spui tu.
din ce scrie firfi reiese f clar ca au trait impreuna 3 ani sau poate mai mult inainte sa se casatoreasca.deci,nu cred ca s-a casatorit din simplu compromis ,parerea mea.

si daca vrei sa o ajuti intr-adevar ,poate ar fi mai bine sa-i spui cum crezi tu ca este bine sa procedeze ca sa iasa din acest impas.
nu ce crezi tu ca "pricepem" sau nu.

monica mami de print

silvia_popa spune:

Draga mea, numai tu stii ce e in casa si in sufletul tau si nimeni nu are dreptul sa te judece pentru actiunile tale. Eu, daca as fii in locul tau, m-as muta singura pentru o vreme. Imprumuta cativa bani pana la salar (asta pentru ca spui ca nu ai strans bani) si ia-ti o camera cu chirie unde sa fii numai tu cu gandurile tale. Continua sa lucrezi, dar de data asta numai pentru tine, cumpara-ti ceva frumos, gateste ceva bun...vezi daca ti-e dor de el...vezi daca te cauta...Trebuie sa fii tare!! Daca tu nu esti, cine sa fie pentru tine?