povestea primei intalniri

miha74 spune:

manuelita- , meriti toate florile din lume. M-ai facut sa plang cu lacrimi de crocodil. nici nu stiu ce as putea sa iti spun...poate doar ca iti doresc sa dispara acele 2 saptamani si sa o puteti avea langa voi vesnic.

Miha, mami fericita de Matei (16.01.2008) , Laura (30.09.1997) si 17+ de
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)

ioanaalice spune:

Manuelita . Sa-ti ajute Dumnezeu sa o iei cat mai repede acasa!

ioana, mama lui Mihai
http://community.webshots.com/photo/2851178420103287451koEYbc?vhost=community

norma spune:

Va multumesc tuturor ca ne-ati impartasit sufletele. Am luat aminte la multe dintre intamplari. Pe mine poate ma tineti minte cum povesteam ca de doi ani tot asteptam o minune, care acum, cu ajutorul Celui de Sus speram sa se infaptuiasca. Am gasit baietasul ideal, urmeaza sa mergem sa il vedem zilele acestea - problema e ca tot tare departe l-am gasit. Spun ca e baietasul nostru pentru ca de cand am vorbit si suntem asteptati ma furnica o neliniste si ganduri gen: oare ce face, oare ce sa ii cumpar, oare cum ii va placea la noi, etc. Stiti voi mai bine.
Avem emotii mari, baietasul are 3 ani jumate si este atasat de familia asistentei maternale, care e deosebita si de fetita care mai e cu ei. Intrebarea mea: v-a fi foarte greu sa ne placa si sa se desprinda de cei pe care ii stie de ani de zile? Sunt constienta ca abia dupa primele vizite imi voi da seama, dar ganduri de tot soiul tot imi bantuie sufletul. Si abia astept....

Manuelita spune:

Am tot vrut sa intru sa va multumesc, sa va dar mi se punea un nod in gat din cauza Emmei... nu vreau sa ma pun in pielea cuiva aflat in situatia asta. Ma opresc aici ca nu vreau sa mai subliniez si eu tristetea.

Vroiam sa scriu ca sa va pe Miha, Misha, Ioanaalice, Cons, Criadi, Gabibociort, pe toate cele care ati avut rabdarea sa cititi povestea noastra (din motive juridice, ramanem la titlul de poveste....)

Si fara sa vreau sa devin un soricel plangacios, vroiam sa va spun, ca daca nu exista acest forum, nu stiu daca ajungeam aici. Vorbesc foarte serios. Din adolescenta cochetam cu ideea adoptiei, apoi acum 3-4 ani am descoperit acest forum si am inceput sa-mi fac curaj sa sper si sa incerc sa ma cunosc si sa-nteleg daca pot ceea ce cred ca imi doresc, sa adopt un copil.
Drumul a fost lung, si abia anul acesta, cand mai am putin si fac 26 de ani ma simt in sfarsit puternica si in stare sa cresc un copil (noroc cu sotul care avand 33 nu este intrebat de "binevoitori" cum sunt intrebata eu "sigur nu e un moft de moment, ce, te crezi Angelina Joli"?)
Fac parte dintre acelea dintre voi la care drumul a fost presarat cu multe "daca-uri", frici, nesigurante, indecizii. Nu-mi vine sa cred ca am ajuns aici si totul s-a limpezit si s-a umplut de iubire, ca orice grija este acum indreptata spre acest pui de om, si fricile sunt acum "oare ii va fi bine ei"....

Va multumesc deci tuturor mamicilor actuale si viitoare pentru tot ceea ce ati scris pe acest forum, care mi-a fost uneori singurul sprijin, atunci cand spre exemplu eu insami eram de parere ca am luat-o razna :).

Si sa stiti ca pe unele dintre voi chiar va "cunoaste" toata familia mea, argumentarile catre ei (care au auvut succes) au fost presarate cu povestile voastre! si a functionat....

Manuelita spune:

Am uitat sa le pup pe draga de Carmenul cu vantul ei asemanator vantului meu :) si pe Alexa Ioana, si pe Deianira, care m-a ajutat cand am avut nevoie, si pe toate

cons spune:

Si eu te pup pe tine Manuelita si pe puicuta ta.

Deianira spune:

Doamne, Manuela, cat pot sa ma bucur de mult pentru tine . Am citit ce ai scris si la celalalt subiect, cu privire la radacinile fetitei. Nu stiu daca are rost sa o duci sa vada un tata bolnav si alcoolic. Cred ca ar trebui sa va construiti acum cat mai multe amintiri impreuna, sa ai multe intamplari sa ii povestesti despre clipele astea, sa ai o multime de poze, sa pastrezi lucrusoare. Sa ii pregatesti o "baza" frumoasa.

Am avut asa un feeling ca ne "coci" ceva cand am vazut ca nu dai semne de viata .

---

Azi am vorbit cu A. S-a umflat pipota-n mine cand i-a zis ingrijitoare dupa ce i-a dat telefonul - "Am vorbit cu Deianira (replace wiht my real name ) mea" .

---

Alexa Ioana spune:

deia un milion de pentru iubirea mica

Salviae spune:

"Avem emotii mari, baietasul are 3 ani jumate si este atasat de familia asistentei maternale, care e deosebita si de fetita care mai e cu ei. Intrebarea mea: v-a fi foarte greu sa ne placa si sa se desprinda de cei pe care ii stie de ani de zile?"
Norma, noua ni s-a spus ca mai greu o sa fie parintilor adoptivi a caror copii nu s-au atasat de maternale, care nu au primit caldura sufleteasca. Copii care s-au integrat in familia maternalei, care sunt iubiti, se desprind greu. Pentru ei atasarea de familia adoptiva o sa dureze mai mult , decat la copii, care nu au fost crescuti in familii, ci in centre de plasament.
Sper ca ma intelegi Si sper ca si eu sa am un copil crescut la o maternala de care desprinderea va fi grea

raluk_psk spune:

prima data cand l-am vazut nu m-au lasat sa-l tin in brate...l-am vazut prin geam...si apoi la 3 ore dupa..si stiu ca mi l-a adus plangand...imediat ce l-am luat in brate insa a tacut imediat...tin minte ca au fost cele mai frumoase momente pentru ca i-am examinat fiecare grimasa, ureche, gurita..a fost intr-adevar o experienta chiar daca eram bruiati de celelalte mamici care erau sau nu la prima intalnire cu bebelusul lor..

http://tanaramamica.wordpress.com/