povestea primei intalniri
Raspunsuri - Pagina 13
pogonici1977 spune:
eeeeeee de unde atata bucurie
mai avem de asteptat
e posbil ca maine sa depune dosarul sau celt tariu vineri depunem dosarul
anul 2010 va fi anul meu de reusita.... caci doamne doamne ne va ajuta si vom fi si noi parinti
alinaeu spune:
Doamne, e greu! dar totusi ceva sublim
si eu imi doresc un copil al meu. mi-as fi dorit sa-l fi adus eu pe lume dar din pacate nu se poate, probabil ca asta mi-e soarta. nu-i nimic toate sunt date de la Dumnezeu. sotul meu are azoospermie, are cativa imaturi, dar nu avem sanse nici la biopsie nu au fost sanse. asta e viata, cruda
si cand ma gandesc ca sunt mii de femei care isi abandoneaza copiii. dar poate ca asta e sansa noastra a celorlalte de a avea un copil. ne gandim si noi la adoptie, dar inca nu suntem prea siguri, poate ca Dumnezeu va face lumina si pe strduta noastra
erato spune:
Am citit cu lacrimi in ochi povestile de aici. La unele dintre ele as fi plans de m-as fi umflat, dar de fericire. De-abia astept sa vin si eu aici sa-mi spun povesteaTrece atat de greu timpul!
simo_75 spune:
alinaeu- te-ai gandit ca poate D-zeu ti-a pregatit alt destin?
Un copil e un copil indiferent cumva ajunge el in casa voastra.
Il doresti?Ok atunci nu are loc prea multa gandire ..
iti doresc mult Succes si sper sa aveti copilasul mult dorit cat mai repede.
erato spune:
Nici eu nu pot face copiii, dar cel mai mult imi doresc sa fiu mama si nu sa fiu insarcinata. De aceea m-am hotarat pt adoptie. Eu mi-am dorit dintotdeauna sa adopt, chiar si cand nu stiam ca nu voi putea face copii, dar mi-am dorit ca si sotul meu sa fie de acord. Si nu doar de acord, sa-si doreasca din toata inima un copil si sa-l iubeasca neconditionat, chiar daca nu e sange din sangele lui.
Povestile de aici sunt atat de emotionante. Ar trebui sa citesca pe aici si cei care au proprii copiii si cei care au conceptii preconcepute despre copiii abandonati sau adoptati.