povestea primei intalniri
Raspunsuri - Pagina 11
simona14 spune:
Bellaiza,ce mai este de spus?Sa va dea dumnezeu sanatate sa va puteti creste copilul cu multa dragoste.Toate povestile de aici sunt frumoase mai ales ca au un final fericit si sper la cat mai multe aspirante sa scrie nu peste mult timp aici.La toate mamele 
,iar pentru puiuti mii de 
asi spune:
Stiam ca mai exista un subiect de genul asta si acum am avut timp sa-l caut. E un fel de "prima parte" 
a povestilor cu prima intalnire:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=54602
E adevarat ca e vechi dar e la fel de emotionant.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
inbox spune:
Fetelor v-am citit, am plans, mi-am imaginat fiecare copil in parte, pe unii dintre ei i-am si vazut in pozele voastre si sunt absolut superbi! FELICITARI!
danaionela spune:
La noi timpul a fost foarte scurt. In data de 8 oct am depus actele pentru atestat. Pe data de 8 ian 2010 l-am luat si cind l-am vazut era emis cu data de 4 dec. Prima data eram suparata pentru ca deja pierdusem o luna si ma gindeam la o noua reatestare. Am zis asta este ... Stiam ca greu este sa vezi un copil.. mai ales ca multe fete au asteptat citeva luni buni si a trebuit sa reinoiasca atestatul.
Pe 11 ianuarie intr-o zi de luni primesc un telefon de la AS de la mine din sector. In clipa respectiva m-am gindit ce s-a mai intimplat deoarce tocmai ce trecusem vineri sa luam atestatul. CInd i-am raspuns mi se taiau picioarele. Mi-a spus ca exista 1 fetita adoptabila la Bacau. Fetita are 3 ani si daca suntem interesati sa le vedem ne trimite spre seara o poza cu ea.
Toate astea se intimpla pe la ora 12, si deja nu mai aveam rabdare. Mi se parea ca timpul trece foarte, foarte greu ... In sfarsit pe la ora 19 primim pozele. Si surpriza, in loc de una era doua si nu aveau 3 ani ci 4. Doua fetite superpe satene deschis...Pe moment am zis ca le vreau. Apoi am aflat ca mama a facut o criza de schizofrenie dupa nastre, ( de fapt a fost o criza de Tulburare afectiva, asta a fost diagnosticul pus de doctori). Pe monet nu stiam ce sa fac, dar toti m-au incurajat si m-am pregatit sa plec la Bacau. Nu a contat ca era un viscol afara si ca toata lumea a spus ca suntem nebuni ca plecam pe asemenea viscol si ger. Pe noi nu ne-a interesat si am plecat la intilnire cu fetitele noastre.... Cind am ajuns la DPC Bacau doamnele de acolo foarte dragute, ne-au invitat la un birou si ne-au dat dosarele sa le studiem.. Si asa cum rasfoiam noi dosarul am vazut pe geam doua mogildete imbracate cu gecute roz ca veneau spre noi. Inima incepea sa-mi bata tare , nu mai puteam sa ma concentrez.... si nu stiam ce sa fac. Fetele au intrat in camera , eu eram pe alta planeta. Aici cei de la DPC ne-au ajutat. au intrat ele in vorba cu fetele , le-au dat niste culori s foi ca sa deseneze, apoi au plecat din camera si ne-a lasat pe noi cu ele. Am inceput sa coloram, sa desenam. Nu-mi venea sa cred ce atent era sotul meu cu ele si cum le invata sa deseneze o papusa si un catel...Apoi le-am trimis sa caute in punga ca sa vada ce cadouri au primit. Cind au fazut dulciurile si papusile nu mai puteau de bucurie. Ne-am jucat mai bine 3 ore , si chiar nu am stiut cind a trecut timpul. Andreea este mai tacuta, Ana este mai vorbareata. Incetul cu incetul ne-am dat seama de asemarile dintre noi si ele. Eu am fost hotarata pe loc ca le vreau, Vali mai calculat decat mine a zis ca se mai gindeste..., dar s-a gindit pina cind a intrat in masina..
Asa ca ieri am sunat la cei de la DPC Bacau si le-am spus ca le vrem si sa inceapa procedura de adoptie...
Aseara am vorbit cu ele la telefon si asteptam cu nerabdare urmatoare vizita... si sa le luam acasica.
ioanaalice spune:
bravo, dana! Uite ca nu stii de unde sare iepurele si de unde apare minunea sau, in cazul vostru, minunile!
Fetele cum v-au intampinat/abordat? Stiau ca puteti fi parintii lor?
Si o intrebare tehnica: stiti cumva cate familii le-au mai vazut inaintea voastra?
iti urez sa-ti iei fatele cat mai repede acasa!
danaionela spune:
Fetele nu stiu inca.. sunt foarte atasate de familia maternala. Sper sa le pregateasca astfel incat trecerea sa fie cit mai usoara. Noi sutem prima familie. Ele au fost declarate adoptabile la inceputul anului.. Sper ca noi sa fim norocul lor... si ele norocul nostru, mai ales ca sunt nascute intr-o zi mare 27 dec, de Sf. Stefan.
Ne este frica de acomodare, dar tinand cont ca sunt doua sper ca acomodarea sa fie mai usoara.
Intradevar la noi a fost o minune... dar trebuie sa credem in minuni...
Alexa Ioana spune:
felicitari, dana ! frumoasa povestea voastra !
si sa nu'ti fie frica de acomodare. in primul rand, cum bine ai intuit, fiind doua, le va fi mult mai usoara trecerea. si apoi, ai incredere, fii cu inima deschisa si plina de iubire, si totul va fi ok ! sa ne tii la curent !
gabriela42 spune:
draga m-ai cucerit instantaneu
noi avem un nazdravan de 5 ani si ne gindim la o surioara .dar ce faceti voi este maxim minunat curajos extraordinar.te rog da-ne vesti.
Bellaiza spune:
Danaaaaaa! Nu te cunosc, dar ce ma bucur, pentru tine, pentru voi!
Da, asta este mesajul pe care tot vreau sa il transmit: chiar trebuie sa vrem. Sa va fie bine, sa fiti fericiti, toti ingerii sa fie cu voi toti si, mai cu seama, Dumnezeu!
Bellaiza spune:
Da, trebuie sa credem in minuni, in Dumnezeu. Este greu sa va povestesc, necunoscandu-va..., fara a fi fata in fata. Tot ce pot sa spun, este ca, daca nu suntem orgoliosi, Dumnezeu va alege pentru noi mai bine decat am face-o noi insine...