o clinica unde poti muri
Raspunsuri - Pagina 4
violeta69 spune:
tzitziri,citeste mai sus....cu atentie!!
acum nu cred ca e cazul sa ne intrecem in care a stat mai mult cu parinti bolnavi!
dar eu una mi-as dori ca ai mei sa fie lanaga mine,langa nepotul lor....chiar si asa bolnavi...dar fara dureri insuportabile,adica exact cum ne explica Donia!!!!uneori chiar asta se intampla, pentru ca durerile si alte simptome fiind calamte pacientii au pofta de mancare, se odihnesc mai bine, au chiar dorinta de a trai, deci uneori inevitabilul se mai amana.
cam asta era discutia!!!!
si oricum ar fi,asta sunt eu,am eu cateva pasarele ca Dumnezeu e cel care decide.....nu sunt de acord cu sinuciderea pt ca asta e unul dintre pacatele cele mai grave,atunci cand accepti asta inseamna ca ti-ai pierdut increderea in Dumnezeu....
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar" 
tzitziri spune:
Nu era nici un fel de intrecere...nu am zis decat pozitia mea relativ la a sta langa un om caruia evident numai bine nu ii e.
Iar cea cu Dumnezeu e alta discutie....
EDIT: s-a discutat de sinucidere acum cateva luni intr-un alt subiect, deci nu cred ca mai are rost sa il aducem in discutie aici.
Dar eu as apela la serviciile unei astfel de clinici daca as fi intr-o anumita situatie si asa as putea sa imi usurez si eu si sa le usurez si celor din jur suferinta - asta ca sa fiu strict la subiect.
violeta69 spune:
e parerea ta si ti-o respect!
cat despre Dumnezeu,nu e alta discutie pt ca El e peste tot si in toate!
Edit: ce s-a discutat acu' cateva luni despre sinucidere yo,sincer nu stiu!!!
iar faptul ca la o astfel de clinica ai parte de un fel de sinucidere asistata,nu cred ca ma abat de la subiect....
ce face fiecare cu viata lui il priveste, ca de asta Dumnezeu ne-a lasat libertatea de a decide....insa stiind ce e bine si ce nu....
iar faptul ca eu spun ca nu e bine nu inseamna ca intervin cumva in viata si in decizia cuiva....
dar,dincolo,la judecata nu vei putea spune ca nu ai stiut(ma refer in general, si nu la tine special!)
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"
Elise spune:
violeta, pai eu nu ma gindesc la "prostii", adik ma gindesc la unele care or sa apara peste vreo 80 de ani asha...
Da' chiar si atunci as prefera sa le las alor mei (si in special copilului... ) cu totul alta imagine. Kestia cu "scaun cu rotile" nu e relevata, sint lucruri mult mai rele; in scaun cu rotile poti sa fii si daca iti rupi in picior.
E vorba de stadii terminale de cancer, si probabil si astea difera, insa unele sint crunte... si durerile sint crunte... cu morfina cu tot.
Sint convinsa ca sint cazuri in care medicamentele alina, dar sint si cazuri in care nu mai au efect. Si e infiorator si de trait, si de privit asa ceva.
So, n-as face nici un serviciu nimanui, nici macar mie, cu niste ultime zile de acest gen.
Elise & BBLisa
violeta69 spune:
Elise,yo o tin pe-a mea....nu te mai gandi la prostii!!!
pana la 80 de ani o sa se inventeze ceva de nu o sa ne mai imbolnavim.....
scoate-ti din cap chestiile astea si pune-ti speranta in iubirea lui Dumnezeu!
pup ingeras mititel si dragalas 
si mamica de ingeras
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"
Elise spune:
violeta,
o sa o pup din partea ta cind se trezeste... dak' o pup acu' in somn fornaie nemultumita ca o deranjez.
Elise & BBLisa
violeta69 spune:
ok,sunt de acord......
asa face si fi-meu!!!si el e un ingeras mai maricel!
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"
Donia spune:
Doar pentru a lamuri ceva, din diferitele studii pe care le-am citit rezulta ca durerea poate fi controlata total in 80-90% din cazuri, iar pentru ceilalti poate fi macar ameliorata pana la stadiul de "tolerabila". Oricum, calitatea vietii creste.
Desigur ca decizia de a-ti curma viata e ceva personal, dar in conditiile in care pacientul este bine informat. Din pacate cunoastem cu totii oameni care au murit in chinuri cumplite, si asta e parerea generala despre cancer, dar mai putini sunt cei care stiu ca durerea poate fi calmata. Si cei din urma din pacate aleg sa isi puna capt vietii cand de fapt ar putea sa aiba inca multe zile bune pe care sa le petreaca fie alaturi de cei dragi, fie facand lucruri care ii pasioneaza sau le aduc bucurie...
Deci parerea mea e ca in loc sa incurajam clinicile unde se moare rapid ar fi preferabil sa se incurajeze clinicile unde se poate trai decent atata timp cat mai sunt zile.
Am avut un pacient (in Romania) care mi-a spus: "Stiu ca am cancer si nu mi-e frica de moarte. Dar pana mor... vreau sa traiesc!" Si exact asa s-a si intamplat, era un om tanar, cam la 45 de ani. A avut un tratament bun al simptomelor, n-a suferit, si-a vazut zilnic sotia si copiii si s-a bucurat de vizitele lor, a avut parte de ingrijire buna si a murit in somn. Nu prea aduce cu ce stim ca se intampla de obicei cu bolnavii de cancer, nu?
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
violeta69 spune:
bravo,Donia ...e ceea ce voiam sa aud!
stiu ca intotdeauna mai exista o speranta!
sper ca si la noi,aici,se va ajunge cat mai repede la solutii medicale care sa aduca putina liniste bolnavilor si familiilor lor....
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"
Donia spune:
Violeta, sunt si in Romania cateva centre care acorda ingrijire paliativa. Primul a fost cel din Brasov unde am si lucrat eu, tot acolo s-a infiintat si primul Centru National de Studii care este acreditat pentru a organiza si sustine cursuri in ingrijire paliativa. Echipa din Brasov impreuna cu alti specialisti din tara a reusit sa obtina ca ingrijirea paliativa sa fie supraspecializare pentru medici. Mai sunt centre in Oradea, Bucuresti, parca Bacau... nu mai sunt chiar informata, am plecat de 3 ani. Insa o parte din mine a ramas acolo, am crezut in ceea ce am facut, am luptat sa educam, sa schimbam mentalitati... munca de pionieri 
.
Dar e multa inertie... lucrurile se misca greu, bani nu prea sunt, Casa de asigurari nu prea se lasa nici ea induplecata sa contribuie cu fonduri, legea opioidelor era, cel putin acum 3 ani, proasta, ne luptam sa o schimbam... Centrele astea sunt de regula ONG-uri si traiesc din donatii, iar banii nu vin usor.
Ce sa spun, din 1992 pana acum s-a mai avansat ceva, dar privind la scara istorica. Din pacate pentru atatia oameni care sufera lucrurile se misca mult prea greu. Dar macar sunt sperante.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)