Nazdravani de oct-nov-dec-2003(80)
Raspunsuri - Pagina 21
adameasca spune:
Elena, 
Pozele cu mancarea nu-s creatii proprii, nici cafeaua, le-am scos de pe net sa le incarc pe supereva, mai am nevoie uneori de cate o poza.
Ileana
poze,poze si iar poze...
Luca (2 octombrie 2003) si Ilinca (29 august 2006)
O poveste fara titlu... Luca
ciuf spune:
Si dupa cum va promiteam, iaca ca ma intorsei cu impresiile de sfarsit de saptamana.
Plecarea de acasa fu pe undeva in jur de 10 dim. Nu graba ca nu care cumva sa uitam ceva. Ne inarmaram cu multa muzica si la drum cu noi.
De data asta inchiriaram un minivan, Chrysler, cu 7 locuri. Masina spatioasa si care consuma cam cat masina noastra. Initial Dan gasise un SUV cu 7 locuri, una de-aia mare de consuma cat un tractor si cu
portbagaj mic de nu ne incapeau decat doua genti. Pe cand noua ne trebuia masina cu portbagaj mare ca sa bagam bicicleta lui Luca, carutul pentru teren accidental al Evei, genti frigorifice, haine, ce sa mai,toata casa.
De data asta m-am lasat convinsa cat poate sa fie de eficienta o masina ca asta. Multi zic ca e “soccer mom”, adica pentru mame care isi duc copiii la fotbal sau carpool, adica mai aduna alti copii de pe drum si ii duce la scoala (te cuplezi cu alti parinti si faci
cu schimbul. Cand e randul tau sa duci copiii, cand al celuilalt parinte). Te plimbi de pe scaunul din fata pana la cel din spate, fara nici o problema. Ai acces la copii, portbagaj, din interior. Se conduce foarte comod si dupa cum va spuneam consumul e bun. Hai ca fac acum reclama la masini minivan.
Drumul pana in statul Utah fu cu ploaie, soare,
peisaje cat mai verzi, trecuram prin trecereaEisenhower (despre aceasta constructie au fost facute documentare ce au rulat pe Discovery), tunnel la vreo 3500m. Copiii nu ne-au creeat nici o problema. Chiar i-as putea numi copii model. Luca (de pe randul din mijloc al masinii) incantat ca il lasam sa cante melodiile lui Celentano, iar Eva din spate il aplauda si mai tragea cate un chiot. Oricum o atmosfera nemaipomenita, ca atunci cand pornesti la drum, odihnit, cu voie buna. Deja la intoarcere nu te mai bucuri atat de mult de drum ca incepe sa se resimta oboseala acumulata. Am facut ceva opriri ca sa ne mai dezmortim, mai ales copiii. Cum ne apropiam de statul Utah incepea sa se schimbe relieful. Pe partea dreapta a drumului apareau munti goi, cu riduri multe si adanci, fete brazdate de trecerea anilor. Iar in partea stanga pe unde trecea raul Colorado cu afluentii lui (ce ne-a fost tovaras de drum cam pe tot parcursul drumului) era o explozie de verdeata, o oaza. Grand Junction este renumit pentru culturile de vita de vie, cirese, visine, piersici, rosii. Podgoriile de struguri insirate la linie, gen pomisori, nicidecum cum eram eu obisnuita acasa sa vad vita de vie. Intrarea in statul Utah a fost facuta prin aparitia stancilor rosii, cu forme cat mai ciudate.
Moabul (primul oras turistic la intrarea in stat) era punctul de plecare sa vizitam Arcele si Canioanele (pe care din pacate nu am mai apucat sa le vedem). Orasul fiind turistic este in plina dezvoltare. M-a surprins numarul turistilor nemti. Impresionant. Auzism ca vreo 40% din turistii orasului ar fi europeni. NU stiu cat e de adevatrat numarul. Moabul (denumire provenita de la Moabiti, regatul moabitilor care erau in conflict cu israelitii– imi cer scuze dar nu stiu prea multe despre etimologia
cuvantului)) se afla in sudul lui Salt Lake City si
este renumit pentru arcele (arcade) si canioanele ce
le are, pentru locurile unde se poate merge pe jos, cu bicicleta, cu Jeep-ul, rafting (mers cu barca pe raul Colorado), catarari. O statiune potrivita pentru iubitorii de miscare in aer liber, aventurieri. Zona a fost exploatata, s-a gasit uranium, vanadium, mangan. In prima zi, cum am ajuns la hotel ne-am schimbat si am incercat sa profitam cat putem de mult de timpul ce-l aveam ca sa vizitam cat mai multe obiective turistice. Asa ca am inceput cu parcul national Arches. Plata in parc am facut-o la o masinarie automata, nu am idée cam cum controleaza ei traficul, banuiesc ca prin acele camere video de le-am vazut sus instalate pe sus. Intrareaa fost spectaculoasa, la vreo 10 minute de oras.De cum am intrat in el l-am numit “paradisul fotografilor” forta naturii s-a dovedit a fi puternica si cuceritoare. Formatiunile stancoase rosii, (2, 3) si-au aratat formele. Peste tot gaseai elemente de comparatie: pinguini, oameni imbratisati, persoana
intinsa pe spate si cu gura deschisa), cap de egiptean. Apa, vanturile, zapezile au modelat tot felul de forme: spirale, ferestre ce mandre isi aratau peisajele, arcade, turnuri ce parca vroiau sa atinga cerul, gauri.
Suprafata parcului national este de vreo 310 km2. Imens. In unele locuri nu aveai acces cu masina si trebuia sa o iei la picior si mergeai de uitai de tine. La un moment dat ma inchipuiam ca facand parte din pelerinajul de la Mecca. Peisajul nu ma insela deloc.
Deci in prima seara am apucat sa vedem cam o treime din suprafata lui. Am vizitat La Sal Mountain,“ferestrele”, am mers mult pe jos, Luca vazu si Jack rabbit, o specie de
iepure mai lungan, cu niste urechi inalte. Era nemaipomenit de fotografiat apusul (1), prin acele ferestre cerul isi arata culorile serii(1, 2, 3, 4). Talent si pricepere sa fii avut sa realizezi niste fotografii memorabile. Din cauza sarii din sol care se afla sub presiune aveau loc tot felul de miscari ale scoartei, aparand modificari ale ei. Parcul presupune mult timp, exercitiu fizic si rabdare sa ajungi la punctele de vizitare. Ai cateodata impresia ca nu mai ajungi la locurile respective, te saturi de mers, catarat pe stanci, sa te bata soarele in cap. A doua zi dimineata am hotarat sa facem rafting. Grupurile se formau cam pe la 8 si plecarea era la 8:45. Cu toate eforturile noastre nu reusiram sa ajungem asa de devreme. Ma si gandeam cum naiba stabilesc expeditiile asa de matinal. Dar ei de fapt vroiau sa faca trei expeditii pe zi. Una de la 8:45 - 11:30, apoi alta si seara mai era una. Dupa ce vazuram ca ii rataram pe astia mai cautaram la alte agentii si gasiram una asa mai pentru intarziati, puturosi ca noi. Ne facura un scurt instructaj, puseram vestele pe noi si urcaram intr-un amarat de autobuz (parca era trenul din filmul "Dumbo") care avea "aer conditionat" - geamuri deschise si "caldura" - geamuri inchise. Si merseram cu el cam o ora. Si un curent ca deja imi faceam scenarii ce o sa ma doara mai intai: urechea, nasul, gatul sau ce? Hihihi, cred ca e tipic romaneasca treaba asta cu curentul. Ghidul ne-a prezentat zona, ne-a povestit ca s-a turnat un film cu John Wayne iar raul Colorado era considerat Rio Grande, partea dreapta a lui Mexic, iar in stanga America. Multe-multe filme au fost filmate acolo. Pe malul apei era un hotel de 5 stele, unde usierii erau imbracati in tuxedo. Parca nu prea rimeaza cu peisajul, dar ma rog. Raftingul) a durat cam o ora. Am optat pentru gradul de dificultate cel mai mic. Mama a ramas cu Eva in hotel ca o stiam fricoasa de apa. Fiecare cotitura a apei era ca o usa deschisa spre un alt (décor). Salbaticiunea era cutremurator de frumoasa. Canionul cu peretii lui rosii, stanci ce isi expuneau dantelariile, turnuri ce se duceau catre cerul albastru de desert. Simturile iti erau ascutite. Nu stiai unde sa iti indrepti privirea, de unde vine sunetul. In barca am fost vreo 13 persoane: 4 francezi, 3 nemti, noi romani si 3 americani. Vaslasul era fata cea care ne-a fost ghid in autobuz. Parea un pic suie. Foarte volubila, incerca si ea sa faca atmosfera. Dan a optat pentru un caiac). Luca incantat la maxim de fiecare data cand ajungeam la cataracte. Cum vedea valuri (care cateodata ajungeau si la un m amplitutine) incepea sa tipe de fericire. Nu vroia monotonie, vroia senzatii tari. Am ajuns in camera de hotel dupa 1. Am mancat si am plecat sa continuam vizitarea arcelor. Am vazut balanced rock (40 m inaltime) si apoi a urmat arcada delicata (Delicate Arche). Pentru a o vedea a fost nevoie sa strabatem un drum de o ora jumate. La baza drumului eram avertizati ca va fi unul de 4,8 km. Nu-i bai. Il facem. Avem picioare sanatoase. Pe Luca il puseram in caruciorul Evei (cu gandul ca poate va fura un pic de somn), iar Eva carata de tata in brate. Drumul se arata a fi o poteca obisnuita, pietruita. Si merseram-si merseram, ne uitam inainte si vedeam niste siluete in departare si ne intrebam "Oare acolo ajungem? Acolo e arcada?". Deja drumul incepea sa isi schimbe infatisarea, se transforma intr-un drum accidentat), incepuram sa urcam. Cu carutul nu se mai putea urca, asa ca il abandonaram pe marginea potecii si o luaram incet pe jos. Ma si gandeam oare o merita atata drum sa vedem arcada? Cine stie ce-o fi? merita numai peisajul care era de-a lungul potecii. Despre acest drum v-am spus ca mi-a amintit de pelerinajul de la Mecca. Partea cea mai interesanta a acestui drum este ca nu ai nici o viziune a arcadei, nu stii cum arata, totul e o surpriza. Te duci cu speranta ca vei vedea ceva frumos. Iti lasi imaginatia sa zboare iar picioarele sa mearga. Si mergi, totul e faima si glorie (1). Cum ajungi sus apare mandra arcada), simbolul statului Utah pe placutele de inamtriculare ale masinilor. Un obiect ciudat, frumos, care ne arata ca parca traim intr-o alta lume, una batrana. Aparitia ei a fost ca un soc, un soc al realului. Traiai intr-o lume a minunilor. Nu concepeai ca natura a putut modela un asa obiect de arta. Cata vreme a durat modelarea lui, cata munca!!! Nimic nu se compara cu experienta personala. Sa ajungi acolo si sa o vezi cat este de impresionanta. Apoi am continuat drumul catre Devils Garden. Aici cred ca gasesti concentratia cea mai mare de arcade din lume. Drumul se arata primitiv, treci printr-un culoar de stanci perfect drepte, zici ca au fost taiate cu ferastraul. Pe indicatorul cu drumul spune ca incepe sa fie dificil de urcat. Primul obiectiv este Landscape arche. Peisajul e spectaculos. Nu iti vine sa crezi cum se poate mentine o asa arcada, la o grosime atat de mica. Pe panou era mentionat ca un turist elvetian a surprins dezlipirea unei stanci creind aceasta arcada. Din pacate nu am reusit sa vedem tot din acea zona din lipsa de timp si ca eram deja prea obositi. De aceea se si da pas de 7 zile pentru parc care costa $10 de masina pentru a avea timp sa vizitezi fara nici o graba.
A doua zi, in drum spre casa, ne-am oprit in orasul Glenwood Springs, din Colorado, situat cam la vreo 40 de minute de statiunile de ski Aspen si Vail (1, 2). Oras renumit pentru izvoarele lui termale, avand cea mai mare piscina termala din lume, piscina ce e alimentata din izvorul Yampah. Se poate vedea de pe autostrada. Aici ne-am petrecut cam 2 ore. M-am dat si cu barca pe tobogan, asta a fost curaj mare la mine. Cel mai fain e prima data. Atunci e placerea mare. A doua oara deja stii la ce sa te astepti si nu iti mai vine sa tipi de sa te auda tot poporul 
Din piscina aveai o vedere ampla a muntilor. Cand am plecat de acolo ma si gandeam ca data viitoare ar merita sa venim sa campam pe malul raului. E un peisaj de iti taie respiratie. Insaaaaa, cum parasiram orasul numai ce vazui un urs care bea apa din Colorado. Asta imi fuse de ajuns sa ma hotarasc ca nu mai e cazul sa ne facem o vacanta cu cortul acolo. Am ajuns acasa destul de tarziu, in jur de 9, iar parintii mei plecau a doua zi dimineata la 5 catre Ro. Cam astea au fost impresiile despre calatoria noastra. Poate conving pe cineva ca merita facuta o vacanta acolo.
Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
Elenalove27 spune:
Ileana , mi-am dat seama ca pozele sunt pentru supereva :)) am mai bagat okieanul si pe acolo dar nu am timp deloc sa scriu!
uite poza asta imi seamana Alvaro cu LUCA al tau :) sau ma insel :)
http://www.flickr.com/photos/8729372@N04/534751270/
CIUF, ce povestesti tu acolo este FANTASTIC de frumos!!!!
GARANTAT prima vacanta o sa fie in COLORADO!
Am citit si vizionat pozele in acelasi timp si parca deja am vizionat locul. Ai un talent deosebit de a povesti.
Felicitari si pup frumoshi tai copilashi.
adriana, stiu ca ai intrebat cu ceva timp in urma de asta, am cautat si am gasit una misto si ieftina si merge tinut fatza/spate:
http://www.target.com/gp/detail.html/ref=br_1_2/601-0475283-2629768?ie=UTF8&frombrowse=1&asin=B000HUNV0E
adameasca spune:
Ciuf, esti o povestitoare desavarsita. Felicitari! 
Ileana
poze,poze si iar poze...
Luca (2 octombrie 2003) si Ilinca (29 august 2006)
O poveste fara titlu... Luca
adriana spune:
Ciuf, minunata descrierea ta. Mi-ai deschis apetitul pentru Utah.. bre ce zona frumoasa.. ce relief ciudat, cam golas, dar are ceva care te fascineaza.
Mami de Codrin - 2002, Olguta - 2003 si Cornelie mica - 2006
adameasca spune:
Adriana, ce-ti fac copiii? Sunt ok?
Alexandra, ce face Isa? ma gandesc la voi...
Oare cat dureaza pana o sa constientizeze Luk nevoia de pishu peste noapte? Dc il pun eu la oala, face. daca nu, doarme in pishu si nu-l deranjeaza... 
Ileana
poze,poze si iar poze...
Luca (2 octombrie 2003) si Ilinca (29 august 2006)
O poveste fara titlu... Luca
adriana spune:
Elena, pupilici ca te-ai gandit la mine.. Dar bebica mea are deja 20 de pounzi, adunati cu greu.. off de ce nu mi-ai spus mai devreme de el
..
Cre'ca mai tre sa fac un bebe pentru el
Hihi.. Mersi mumos
Laura T, welcome back
Ce au domne, nazdravanii nostri de nu-i mai domoleste nimic.. DUracell, Turbo-Olguta , Luc cel nazdravan al Ilenei, Aldo batausul
.. bre.. am mancat acelasi lucru cand am fost insarcinate?
Mami de Codrin - 2002, Olguta - 2003 si Cornelie mica - 2006
adriana spune:
Ileana, sunt bine acuma plozii.. de cum au trecut de febra, au fost ca noi.
De ce l-ai tuns pe Luca, iti dau nana.. 
Mami de Codrin - 2002, Olguta - 2003 si Cornelie mica - 2006
Yael spune:
Hei, mai scriem si noi... Suntem bine, suntem in Finlanda din 21 Aprilie. Va citim mereu... Stiu ca ati intrebat de noi
Vroiam doar sa-i spun Elenei (ma tot framanta pe mine chestia asta de ceva timp si tot zic ca scriu...) -Elena, stiai ca semeni LEIT cu Busy Philipps? Uite www.imdb.com/gallery/hh/0005311/iid_945135.jpg.html?path=pgallery&path_key=Philipps%2C%20Busy&seq=2" target="_blank">aici! A jucat in Dawson's Creek, White Chicks etc. Inca 1 poza. La http://www.viewimages.com/Search.aspx?phrase=vihome scrie numele ei la search si o sa ai mai multe poze. Mi-a placut Image 15 of 71!
Sigur nu esti tu? 
Cu drag,
Isabella, Yael
(3 anisori & jum. -24Nov.'03) & Nardi
(2 anisori -01May'05)
Picasa
Laura Takacs spune:
Multumesc de re-primire fetelor. Voua nu vi se pare ca 2003 e undeva departe de tot? Parca ieri eram in clubul gravidelor, si forumul pe vremea aia nu era asa de sofisticat ca acum.
Nu stiu ce-ati mancat voi cand ati fost gravide, dar io sigur nu am mancat jar si uite ce cupil a iesit. Nu sta piatra pe piatra. Cand zici ca se joaca frumos, cinci minute mai tarziu vine cu ceva demontat ori rupt. Ca sa nu mai zic de peretii din toata casa, de pe vremea cand il chinuiau talentele artistice.
Ciuf, e frumos pe acolo, am fost si eu acum 15 ani. Tu esti naratoarea oficiala a subiectului nostru.
Cateva poze mai recente. http://share.shutterfly.com/action/welcome?sid=8CctnDds0asvO