Copii nevoiti sa creasca fara tatal lor
Raspunsuri - Pagina 3
Marina spune:
cred ca trebuie sa facem gasca cu sotii marinari
din punctul meu de vedere atat timp cat sotul meu este acasa timpul lui este timpul copiilor. stiu ca nu le e usor sa-l vada plecand dar de aici pana la ai considera traumatizati e cale lunga. Sincer ni cred ca am putea generaliza situatia doar pentru ca asa o prezinta presa.
Pe de alta parte cei care-si parasesc definitiv familia si-ar fi parasit-o oricum si cu un job la 2 pasi de casa
Bfly spune:
quote:
Originally posted by Marina
cred ca trebuie sa facem gasca cu sotii marinari
din punctul meu de vedere atat timp cat sotul meu este acasa timpul lui este timpul copiilor. stiu ca nu le e usor sa-l vada plecand dar de aici pana la ai considera traumatizati e cale lunga. Sincer ni cred ca am putea generaliza situatia doar pentru ca asa o prezinta presa.
Pe de alta parte cei care-si parasesc definitiv familia si-ar fi parasit-o oricum si cu un job la 2 pasi de casa
Marina
Tot ce e posibil sa ai dreptate Marina, insa dupa cum ai citit poate, nu am dat doar exemple semnalate de presa, ci si exemple din viata mea de zi cu zi. Nu am generalizat, am pus doar o problema care nu ma framanta doar pe mine din cate am observat.
Zici ca e cale lunga pana la "traumatizarea" copilului care isi vede tatal destul de rar. De acord cu tine! Totusi riscul exista, oricat de lunga e calea asta si personal am intalnit cazuri de copii cu un comportament nu tocmai dezirabil unde un factor hotarator a fost absenta indelungata a tatalui din viata lor la care au concurat si alte motive, bineinteles! Dupa parerea mea, nu e ceva la care sa inchidem ochii si sa zicem "Nu e asa, domnule! Totul e roz!"
Cat despre parasirea familiei in orice conditii, daca tot are de gand s-o faca, trebuie sa recunosti ca atunci cand tatal e departe ruptura are mult mai multe sanse sa se produca.
Numai bine si sa ne traiasca marinarii!
Poze cu bebe shtrumf
"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."
Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"
mihaelamicka spune:
Da si mie mi se pare melodramatica povestea asta cu "nevoiti sa traiasca fara tata".
Am un prieten care a plecat din Ro la Paris sa lucreze... De ce? pentru ca acolo castiga mult mai bine... si intetioneaza sa isi ia si familia acolo. (are un baietel)
Sincer ma bucur pentru el ca a reusit sa plece undeva unde duce o viata mai buna.
Si acum revin la subiect... Ce sa faca acei tatici care nu au cu ce sa isi hraneasca copii aici in Ro? Sa ii tina morti de foame si sa fie langa ei? sau sa munceasca acolo... sa nu fie langa ei dar sa aiba copilul ala ce sa mance?
si tata a fost plecat in afara tarii sa munceasca... si eu nu am nici o trauma de pe urma plecarii lui.
mda... singura "trauma " ar fi ca vreau si eu sa plec definitiv din Ro ... undeva unde sa imi fie mai bine si sa simt ca munca mea are o valoare...
Va doresc toate cele bune
Lia spune:
cand pleaca amandoi parintii si copiii raman la rude pe care le cunosc mai mult sau mai putin,cred ca e traumatizant,dar cand pleaca doar tatal si copiii raman acasa cu mama,sunt convinsa ca o buna parte din trauma se datoreaza exclusiv reactiei mamei/rudelor vis-a-vis de lipsa tatalui.Daca aud doar "vai,saracii,cum cresc ei mititeii fara taticul lor" samd,in mod natural vor incepe sa gandeasca ca ce li se-ntampla e trist si exista motive de suferinta,dar daca mama e invariabil o prezenta pozitiva,toate decurg in mod firesc pentru copii,care oricum sunt mult mai adaptabili decat adultii,nu sunt motive pentru ca acestia sa devina traumatizati.
Ce a povestit Eva mi se pare un exemplu care sustine ce gandesc eu pe tema data.cand mama e adunata,implicata in existenta copiilor si nu ii trateaza pe acestia ca victime,cu siguranta ca se vor dezvolta in mod armonios,chiar daca tatal lipseste si vor invata cu ajutorul mamei sa priveasca la partea plina a paharului.
XIO spune:
Bfly , ai sp-us ca "nu putem sa" nu stiu ce . cam ce ai dori acum , sa interzicem parintilor sa plece altundeva sa lucreze?
Fiecare face in familia sa ceea ce considera el ca e bine(ca ne referim la tati) , si daca pleaca , pleaca dupa ce au discutat cu sotia cel putin nu de capul lor.
Eu sunt chiar bucuroasa ca tatal meu a plecat pt. ca prefer sa-l stiu bine , implinit, nu ingrosand randurile celor cu o viata mai putin buna.
marcellinna spune:
La mine s-a intamplat exact invers si nu cred ca doar la mine.
Am plecat din tara ,impreuna cu copilul pt ca in tara efectiv eram cu totul si cu totul altceva decat mama la copil.
Munceam pe rupte la doua locuri de munca pt ca sa pot sa-mi asigur mie si fetei un trai decent, sa paltesc casa, facturile si toate alea.
Apoi am renuntat la unul din locurile de munca in speranta ca va fi bine si asa, dar facturile au inceput din nou sa se adune una peste alta si n-ar fi tinut treaba cu "stam pe mai putini bani dar stam impreuna, dar sa sti ca mama te iubeste chiar daca ne ies ochii din cap de foame".
Am acceptat tot acolo in tara un loc de munca foarte bine platit in sensul ca-mi acoperea nevoile economice, dar cu un program spartan:7-21 sau uneori chiar mai tarziu.
Cand mai puteam sa fiu si mama?
Ajunsesem ca la un Craciun fata mea sa o intrebe pe sora mea daca bradul sa-l puna in coltul din stanga sau in cel din dreapta al camerei.
Multe sfaturi le cerea de la sora mea si nu de la mine si mi se strangea inima-n mine sa o stiu atata amar de vreme singura acasa sau ca nu ma mai suna pe mine la serviciu cand avea ceva nelamuriri ci pe sora mea(ca "mama e ocupata si nu le place sefilor sa o deranjez la telefon").
Duminica eram acasa, franta de oboseala,cu capul plin de griji si oricum nu mai eram mama pe care o stia fata mea.
Am pus capac la toate venind aici, dar eu am fost norocoasa.Oricum nu o lasam in tara dar asta e partea a doua, de-as fi ramas as fi fost mereu la serviciu.
Am reusit sa-mi fac acte din prima cu ea cu tot.
Unii nu sunt atat de norocosi ca si mine,pleaca in strainatate in speranta ca foarte curand vor reusi sa-si aduca familiile.
Nu toti au norocul meu.
Acum am timp si pt serviciu si pt fata si pt tot, suntem bine.Nu am vila cu piscina, nici cine stie ce nivel de trai extraordinar de ridicat dar ne e bine.
Cat despre copii care cresc fara tatal lor, nu comentez mai mult decat ca fata mea traieste fara el de dinainte ca noi sa venim aici si ca el a inceput sa faca valuri doar in momentul in care am venit aici.
Acum slava cerului s-a corectat tocmai din cauza asta.Tot raul spre bine,dar cum am spus mai sus, nu toti au norocul pe care l-am avut eu de exemplu.
Bfly spune:
quote:
Originally posted by XIO
Bfly , ai sp-us ca "nu putem sa" nu stiu ce . cam ce ai dori acum , sa interzicem parintilor sa plece altundeva sa lucreze?
Fiecare face in familia sa ceea ce considera el ca e bine(ca ne referim la tati) , si daca pleaca , pleaca dupa ce au discutat cu sotia cel putin nu de capul lor.
Eu sunt chiar bucuroasa ca tatal meu a plecat pt. ca prefer sa-l stiu bine , implinit, nu ingrosand randurile celor cu o viata mai putin buna.
Da-mi, te rog, citatul complet pentru ca nu inteleg ce vrei sa zici!
Ce vreau eu? Eu nu vreau nimic de la tatii/parintii respectivi! Daca sunt fericiti asa, bravo lor! Sa le dea Dumnezeu sanatate si putere de munca!
Nu inteleg de ce interpretati acest subiect ca si cum ar fi o problema de-a mea personala. Nu este! Am aratat doar ca se intampla ceva anormal.
O fi mai bine pentru cei care aleg sa fie departe de familie. Nu zic nu!
Multi se simt jigniti ca am pomenit de "traumatizare" (Pentru asta imi cer scuze! Nu sa va jignesc a fost intentia mea, ci sa atrag atentia asupra acestui aspect!). Este o problema reala pentru copiii nostri. Asta vreau sa zic. O trauma va exista intotdeauna, dar nu poate fi constientizata, mai ales ca are loc in copilarie. Ajungand la varsta de adult, totul ni se pare OK pentru ca e o situatie de fapt cu care ne-am obisnuit.
Personal am observat o capacitate empatica mai mica la cei care au crescut intr-un mediu anormal din punctul asta de vedere. Este doar o observatie, nu generalizare! Va rog nu dati cu rosii!
Poze cu bebe shtrumf
"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."
Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"
puiut85j spune:
Si sotului meu i se ivise ocazia sa plece si nu acum cand e mai usor,ci mai inainte cand era mai greu sa pleci,dar nu am putut sa facem pasul asta,nici eu dar nici el.Nu mi se pare normala viata asta"de familie",noi aici si el acolo,indiferent de starea materiala.Vorbesc doar in cazul meu.Mai bine o ceapa si o bucata de paine,dar toti acasa impreuna, decat despartiti,repet-cazul meu.
elena
danyelana spune:
Intr-adevar este greu sa pleci si sa lasi copiii cu un parinte sau cu bunicii dar ar trebui sa ne intrebam de ce o fac: 'Pt ca traiesc prea bine in Romania?'
Noi nu avem copii si daca am avea nu i-am duce la parinti dar avem un caz in famile. Fratele sotului e mai mult plecat de vreo 5 ani. El a lucrat inainte la CFR, sotia acasa cu 4 copii, stau la tara, si si-au inceput o casa dar doar dintr-un salariu nu avansa prea mult. La inceput a venit singur, statea la noi si si-a gasit de lucru dar pt ca se intorcea la 3 luni acasa nu reusea sa stranga foarte mult. Apoi a venit pt un an intreg si abia dupa s-a intors acasa. Acasa a avut discutii cu sotia 'ca tu ai fost plecat si cine stie...'' asa ca dupa ea a convins-o pe mama ei sa stea cu copii si au plecat amandoi. Duminica trecuta, pe 1 aprilie au plecat sper Rom sa faca Pastele, si nu se mai intorsesera de doi ani. Chiar daca au strans bani pe care nu i-ar fi strans in tara vreau sa spun ca le-a fost foarte greu, atat lor cat si copiilor. Acum spera ca sa nu se mai intoarca in Belgia, sa-si termine casa si sa inceapa o mica afacere.
Paste Fericit tuturor!
BINE AM VENIT IN EUROPA
"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."
Charles Baudelaire
alessia105 spune:
Hmmmm delicat subiect ...NIMENI NU PLEACA DE PLACERE SAU PTR A ISI ABANDONA SAU TRAUMATIZA COPILUL/COPII asta e sigur...Nimeni nu pleaca cu ideea de a is construi viloaie ,palate sau ptr cine stie ce superr masina rolls royce ( is atat de analfabeta cu lucrurile de lux incat nici numele nu stiul sa il scriu corect ) ...toata lumea care pleaca pleaca ptr un trai decent ..iar unii ( mai ales cei din zonele rurale ) pleaca ptr a supravetui sau a iesi cat de cat dintr-o mizerie crunta ...Fiecare isi are sistemul sau de valori ,isi are povestea sa , isi are grijile sale ,nevoile sale si isi stie bine posibilitatile ...nu cred ca trebuie sa ii judecam sau dam cu rosii doar ptr ca au ales alta cale .copii sunt cei care vor judeca ..si credeti-ma pe cuvant ca nu e judecata mai aspra si mai dureroasa pe lumea asta decat judecata propriului tau copil ...Eu am crescut cu ai mei langa mine ...si ce folos???? am fost mereu singura cu fratele meu de mana ( mai mic ca mine cu 4,5 ani ) ..doar in concedii si duminica o vedeam pe mama la fata ..acelasi nemarginit motiv ...munca ..e adevarat lucra in partea cealanta a Buc ...si facea numai 1 ora cu autobuzul ..asta in cazul in care il prindea sau statea pe scara ..anii au trecut si o judec ( si ptr asta si ptr mai multe ..ma rog cred ca e mai mult o furie ptr ca s-au stranf fff multe si grave si nu e vb de lucruri materiale ) ..ma doare pe mine ca copil ca am ajuns sa gandesc asa ...Eu sunt departe de copilul meu ..de ce ?? ptr ca nu imi permit sa platesc 200 de euro /luna sa il tin la liceul de muzica ...ai mediatii obligatorii ( la cl a 3 a 250.000 lei/sedinta x 2 sed pe sapt ) ..ai manuale ..fonduri de fonduri ..rechizite ...ba si cineva care sa stea dupa el ( ca dee tu muncesti si nu te plateste nimeni cu mii de euro doar ptr 4 ore de munca cat e copilul la scoala ) ...nu vb ca nu am casa mea iar o chirie in Buc ( de acolo sunt si nu am rude nicaieri in tara ) e min 200 de euro ptr o garsoniera ..+ + + + + ( sa nu pun ca pianina costa 700 de euro cel putin ..iar orga electonica nu este admisa ) va intreb ..de unde ???
O sa ziceti bun ...nu iti permiti sa il tii in scoala asta e ..una normala ...sincer nu vreau ..ptr ca este visul lui ..de la 3 ani a venit si m-a rugat daca poate si el sa invete pian ca prea frumos canta doamna la serbare ..ce sa fac sa ii ruin copilului visul ?? sa ii zic mama asta e nu is bani ...uita de visele tale ...de pasiunea ta...am trecut prin momente in care copilul ma tragea de mana "vreau si eu o ciocolata" ...raspunsul era "mai asteapta si tu mama pana la salariu si iti ia mama" ..nu doresc nimanui sa simti ca mori zilnic ca nu poti sa ii iei o ciocolata ...prefer sa fiu judecata de el si prefer sa imi iau rosii ..oua ...cartofi in cap ...decat sa mai trec prin situatia de a nu putea sa ii ofer nici macar cea mai mica placere ...
Nimeni nu e langa tine cand plangi seara in pat de dor ..nimeni nu e in locul tau cand faci lectiile zilnic prin web cam si ai intra in camera video sa ajunci acolo ...nimeni nu iti stie suferinta ...si toti zic ..doar ..cum ai putut sa pleci sa cauti un trai mai bun ??? Simplu din iubire ...din dorinta de a da tot ce se poate copilului tau ...e greu ptr el ..e greu ptr noi ..nu poti decat sa strangi din dinti si sa astepti cu nerabdare clipa in care va veni aici si nu ptr a fi in vacanta si ptr a ramane ptr totdeauna
Asta e viata nu toti avem parte de prea multe in viata unii mai trebuie sa ne lupatm si cu morile de vant daca e nevoie ...asa ca trebuie sa facem tot ce se poate sa facem tot ce se poate mai bun din ea ..nimeni nu traieste in locul nostru ..nu ne ia grijile de pe umeri si nu plange in locul nostru ..atunci nici nu ne judecati ...nu vrem sa ne traumatizam copii ci doar sa le oferim mult mai multe decat am avut noi si sper pe viitor tot mai multe familii sa nu mai trebuiasca sa treaca prin aceste calvaruri ...si poate se va misca ceva in Ro ...parerea mea
VA doresc un Paste fericit tuturor alaturi de cei dragi !!!
----------------------------------------------------
Alessia
,Dezbracatu'
si Spiderman 
Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu