Stelute de ianuarie februarie 2007 (11)
Raspunsuri - Pagina 27
nadiutapm spune:
Mady, am ras cu lacrimi ca mai si intelegeam ce sspun aia, dar asa e cum spune Liuda, frumoase vremuri pacat ca am imbatranit si nu mai stam prin camine
Eli, la cat mai multe date jos, felicitari pt cele 4 si spor in continuare.
Terbitza, La muti ani, sa fii fericita alaturi de cei dragi, iar iepurasul sa creasca mare si sanatoasa. 
pupam mamicile si comorile
nadia 
de 
Lidiuta 08.02.2007
o nastere cu miros de cafea
varsta Lidiuta lidiuta[/url]
TERBITZA spune:
Fetelor, va multumesc tare mult pentru urari!
http://new.photos.yahoo.com/mamicile_ianfebr2007/album/576460762395787994
adela2006 spune:
ok m-am impotmolit cu tikerul ala ; nu se vede ; ce trebuie sa fac dupa cei 3 pasi ?
adela de alexia maria ( 13.01.2007 )
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=2734e3fcabe32b214a07ba" target="_blank">alexia copilul meu atomic
invitatie botez
poze alexia
www.lilypie.com/first_birthday.php?r=86204" target="_blank">varsta alexia maria
cana spune:
eli1977 bravo pentru perforamnta eu parca ma ingras tot mai mult si peste aproape 2 saptamani avem botezul , si vrem sa o botezam acasa am vorbit cu preotu si e deacord
kate felicitari pentru dintisori si sa iasa toti fara chin
alinuk spune:
sa copiezi linkul pe care ti-l arata mai jos dupa ce ai terminat si ultimul pas...
si sa ti-l pui la semnatura dupa modelul cu butonul "introdu e-mail" din bara ferestrei in care editam mesaje
Alinuk si 
bb Teo 10 /01/2007
poveste de bb
nasterea - una dintre minunile lumii
franturi de viata
................................................
Nimic nu-i intamplator!
........................................
alinuk spune:
bei daca mai vin multe cu idei de
tickere,
albume,
invitatii...
o sa ajungem sa avem semnaturi kilometrice si o sa terminam capitole in disperari
Alinuk si bb Teo 10 /01/2007
poveste de bb
nasterea - una dintre minunile lumii
franturi de viata
................................................
Nimic nu-i intamplator!
........................................
Liuda spune:
hai ca poate reusesc sa scriu ceva...
doarme moata... deci
asa am nascut eu
dupa cum stiti am fost la birou inclusiv si pe 18 ianuarie - ziua in care am nascut! pe 17 am mancat in nesimtire apoi am aflat ca nu trebuia ca la clisma o sa am surprize, seara m-a sunat o cunostinta sa ma intrebe "DACA ai nascut?" Era intrebarea care ma omora.... am zis ca nu si ca ma duc maine la eveniment! Ea a vb cu o asistenta care trebuia sa ma ajute la nastere.
dimineata ca omu normal, ras peste tot, ma duc la birou cu sacosele dupa mine, beau cafeaua, scriu pe forum...la 1 e internarea! Am plecat la 1 si ceva ca eu ziceam ca seara doctorita e de garda asa ca am timp... ziceam ca pana pe la 8 - 9 seara nasc. In parcare - dilema - cum numim copilul, 9 luni in burta era Maia, dar nu se lega cu al doilea nume - Maria, ziceam ca e prea mult "M", asa ca in ultimul moment s-a hotarat ca va fi Diana - Maria, rolul decisiv l-a avut sor-mea!
La internari, dezbracarea, imbracarea in toale de spital, asistentele ca sa mai ia un ban au zis "vai da nu esti rasa bina", nu stiu ce au mai ras ca sigur nu mai era nimic, dar asta e , am mai fost "curatata" o data. Aproape de ora 14 ajung la etajul 2 "Bloc de nasteri" unde dr. intreba de mine "hai fata, ca daca veneai cum ti-am zis la 1 erai deja si nascuta!" UUUAAAUUU - emotii! Vine si asistenta doamna Olimpia care a zis ca cu ea a vb. cu cineva si o sa ma ajute, am luat 50 000 si la clisma, cat am stat pe buda am mai dat telefoane, ai mei mancau deja acasa! "Va omor daca faceti mizerie! ca a fost femeia si a facut curat!". Dupa clisma - am avut cea mai nasoala senzatie - SONDA URINARA!!! M-a durut si e neplacuta rau de tot! stati ca dupa un sfert de ora nu curgea nimic (eu nu bauseram decat o cafea) iar mai invarteau sonda...
Pana la urma – hai in sala de operatie! M-au asezat mi-au facut injectia in coloana, dupa care la cateva secunde nu mai simteam corpul si mi-au pus paravanul in fata si la treaba, nu stiu cand au trecut alea 15 minute dar am auzit “ajutati-ma la impins copilul” si vedeam (nu simteam) ca misca masa cu tot cu mine iar apoi imediat un fosait de bebelusi. Dormea si au deranjat-o! Nu a plans, doar a marait un pic, apoi mi-au aratat pasarica si au dus-o. Ma cuseau, eu aveam nasul infundat, apoi au adus-o iar spalata infofolita si dormea de nu avea aer. Ere 3 500, 50 de cm, apgar 10, e roscovana, am pupacit-o ca mi-au dat-o la fata, Seamana cu mine, nasul meu si ochii lui tata! Nici nu steam daca simteam ce trebuia sa simt! Dar era fetita cu care o sa-mi petrec restul vietii langa mine. Stiam ca am scapat de burta, si ca era o senzatie nasoala in operatie… si ziceam ca nu mai vreau sa simt asa ceva!
Apoi in sala de recuperare, unde m-au adus si m-au mutat in pat (ca un sac) unde doamna Olimpia a dat banitii la dr. (am zis eu mai devreme cat vreau sa-I dau) apoi la anestezist, moase, asistente! La toti care trebuia. Fara doamna Olimpia nu stiu cum ma descurcam. Apoi perfuzii…. Aveam frisoane aveam un frig in mine de tremuram cu tot cu pat, cu niste injectii mi-a trecut, timp in care m-a vizitat prietena cu care vorbiseram cu o seara inainte, apoi tati (chiar daca nu avea voie sa intre) care cu ajutorul doctoritei a venit sa ma vada sis a vada si puiutul. Nu s-a lasat pana nu a trezit-o a piscat-o sa o vada cum foieste din nas. Mi-a luat camera (doamna Olimpia a filmat poata operatia) si a plecat. Eu am inceput sa va dau mesaje, Flavia, Alinatxa, Aelita, daconst nu mai stiu cui, sa primesc telefoane, felicitari. Noaptea a fost grea, nu am putut sa dorm ca tipau mamele care nasteau normal (in ultimul hal… una a tipat cateva ore dupa care a strigat o asistenta “tata sa stii ca a nascut 4 950!” cum de s-a gandit sa nasca normal copil de 5 kile?) Asa ca intai tipa mama, apoi tipa copilul cat il aspirau, cantareau, vaccinau. Si tot asa pana la 7 dimineata. Eram 4 fete in salon. La 8 am fost “schimbate” adica alta bucata de vata intre picioare si duse la “noi – nascuti” (in catut – ne ajutau san e ridicam si din momentul ala trebuia sa mergi. In salonul 13 ma astepta fetita mea care dormea dusa, a venit pediatra sa le faca tualeta atunci am vazut fetita goala care fornaia ca nu ii placea desfacuta. Am facut prima poza. La 12 a venit alta si i-a dat 2 linguriti de lapte din o canuta adusa mai devreme, apoi a aratat cum se scoate aerul si a plecat… din acel moment ii dadeam din 3 in 3 ore cate 2-3 lingurite de mancare. Nu a venit nimeni sa faca si tualeta la mame. Asa ca rupta abia mergeam, abia ma ridicam – era un calvar sa ma ridic din pat a trebuit sa ma spal sa ma imbrac si sa-mi pun tampon – a fost un lucru destul de dificil ca de cate ori ma aplecam tisnea sangele din mine. Asta e! a fost tati, a fost sor-mea au adus de mancare (chiar sufeream de foame dupa 9 luni de crapat in nesimtire chiar daca am pus numai 15 kile). Si a inceput calvarul maternitatii, copii care tipau, numai a mea dormea, asistente care vorbeau pe hol in continuu, lapte adus din 3 in 3 ore, nu mai apucai sa dormi un pic, a doua zi a venit si laptele meu, dar a venit cu furie cu tot, aveam titele cat o galeata, nu mai reuseam sa le stork, ma dureau, fata manca la 3 ore, si dormea lemn dupa, insa cat sugea imi facea rani de nu mai puteam. Cand ii bagam tata in gura…. ma cataram pe pereti. A 3 zi au venit durerile de cap, ziceam ca sant din cauza ca sant nedormita obosita, aveam o vecina cu salonul copilul careia nascut de 2 kile tipa continuu – doar din cauza ca ea nu il hranea cat trebuia si el la un sfert de ora dupa masa iar plangea, pana nu am pus-o sa-I dea de mancare pana se satura (si era si la al doilea copil si nici nu stia sa-l infese si sa-l hraneasca). Nu mai zic ce durere am suportat cand mi-au desfundat canalele. A $ zi am cerut doctoritei sa ma externeze… nu avea voie trebuia sa mai stau, dar i-am zis ca nu mai support vreau acasa sa ma spal, sa dorm ca doar asa imi trece durerea de cap (ce naiva!!!) Ea, amabila si draguta a vazut ca operatia e bine, lapte am, m-a pus sa ma mulg sa nu plec cu tetele tobe si mi-a facut bilet de externare… fa acte, strange lucrurile, cand ajung in salon fata nu-i! Fata deja o dusesera jos la parter de unde mi-o “inmanau” oficial. Intram cu tati in acea camera cu hainele aduse de nasa – erau vreo 6 copii care tipau in nebunie “care e a noastra?” intreaba tata! Pai era intr-un carut din ala de tripleti cu scutece peste ea si dormea!!! Ea nu avea treaba ma! Asa am plecat eu acasa unde m-am culcat cu fata langa mine dup ace a plecat toata lumea si m-am trezit la 3 ore cu durere infernala de cap care nu ma mai lasat o saptamana si ceva, timp in care alaptam si plangeam ca nu puteam macar sa cobor privirea sa-mi vad fata la san de dureri de cap, nu puteam s-o infas, statea bona non stop (daca nu o aveam – o sfecleam) , dimineata doamna Olimpia venea si imi baga perfuzie Perfalgan si seara ma duceam la dr. la cabinet si imi punea si ea.Am avut de tras… nu doresc la nimeni…. E infernul pe pamant. Asa dureri nu steam ca exista Dupa o saptamana am scapat de dureri de cap, de kilele acumulate la sarcina si de LAPTE! Seara am constatat ca fata plangea toata ziua pentru ca sugea in gol, nu era nimic in san! Am baut ceaiuri, am mancat… nimic! Noaptea nevoita sa alerg la farmacie sa caut lapte la fata, apoi am plans pana dimineata ca nu eram pregatita sa renunt la alaptat! Durerile de cap, perfuziile, pierderea laptelui, buricul cazut fortat la fata si a ramas cu gaura … efectiv gaura in care se vedea carnea care misca la respiratia fetei… m-au dus in depresie! Am plans muuulllttt tare.Dar acum au trecut 2 luni si ceva si am o fetita frumoasa foc, cumintica, papacioasa, chiar daca mama nu a avut laptic la titica pentru ea… A trecut si buricul si alergiile, sin e-am acomodat, e mai greu – avem sefa noua in casa dar asta e, pana la urma tot eu am de tras in continuare… si daca ma uit in urma – ce daca am tras foarte mult, mai mult decat am zis cuiva, ca nu m-am plans niciodata, dar vad de ce am facut-o! insa sincer nu asi vrea sa mai am experienta asta inca odata! Prea mari dureri am avut in cat sa le pot uita usor! Dar asta e – Diana sa fie sanatoasa, cumintica si desteapta! Ca mami o iubeste!
Va pupic pe buric.
Liuda si papusica Diana Maria 18.01.2007
cana spune:
Liuda ma impresionat povestea ta si mi-am adus aminte de ziua in care am nascut eu si totusi eu zic ca merita tot efortul din lume pentru bebicii nostri
laura ionescu spune:
Buna fetelor,
Ne-am intors si noi de la C-ta. Am pus pe noi 400g intr-o sapt 
.Aerul de mare ne prieste. De Paste mergem la munte. Eva este incantata si se adapteaza imediat. Sta cuminte in masina cand plecam la drum, e un inger. Si se bucura cand ajunge acasaaaa. Facem turul jucariilor si radem la ele. 
Marina - cu laptele am dres-o cu ceai pt lactatie BEBICINA.
Am pus poze in albumul comun si ne-am facut si noi ticker ca vad ca e la moda.
Pe noi ne gasiti ca de obicei in parc intre 11,30 si 16,00 in fiecare zi.
Pup fetele,
Laura si Eva
11.ian.2007
poze cu Eva
IoanaN spune:
beeey mamici cata si alinuta, testul de auz se face imediat dupa nastere cel putin asa ar trebui..asa ca daca ar fifost o prb ati fi aflat de atunci. Nu mai stresati copii ca nici nu or sa clipeasca la varsta asta la zgomotele care le faceti voi...nu coordoneaza miscarile gatului, ochilor cu auzul...ei aud dar nu reactioneaza din motivul de mai sus...
mai potoliti-va :)
Ioana, mamica lui Matei Nicholas