Inapoi la cratita

copiloi spune:

quote:

---

Originally posted by simali

Sau poate ca de fapt ne amagim crezand ca stind cu copiii acasa facem din ei niste adulti mai buni ?


alice

---

Daca ar fi asa, aceasta ipoteza ar fi trebuit confirmata si de studiile de specialitate, nu?

Din tot ce am citit (si am citit muuuult, din asta castigandu-mi si painea), reusita in viata a unui copil (care, sa zicem, e strans legata de rezultatele scolare) e mult mai mult influentata de pregatirea parintilor, decat de statutul mamei, de casnica sau nu.

In nici un studiu nu am gasit vreo ipoteza, cum ca daca mama e casnica, probabilitatea ca odrasla sa aiba un "curs bun" e foarte mare .

Ca sa nu mai spun, in unele culturi, educatia tatalui are o influenta mai mare asupra copilului decat educatia mamei.

Deci, in general, cu cat parintii au o pregatire mai mare, cu atat creste probabilitatea ca odrasla sa le calce pe urme. Iar cu cat parintii au o pregatire mai mare, cu atat scade probabilitatea ca ei (sau unul dintre ei) sa fie casnic, nu?

Poate unii au ajuns la concluzia asta si fara sa citeasca nu stiu ce studii .....eu doar vroiam sa spun ca aceste studii exista si ca unele lucruri sunt dovedite stiintific .

Personal, nu cred ca statutul de casnica garanteaza un anumit viitor pentru copil .


Alina

viviana spune:

Romania nu poseda politici declarat pronataliste. Cu toate acestea, se incearca stimularea reproducerii la fel ca in Occident: prin oferirea unor motivatii financiare.

Scaderea natalitatii nu este o surpriza pentru specialisti, ea mentinindu-se la niveluri similare cu cele din tarile UE. Aici, ca si acolo, redresarea unui trend demografic in scadere se poate face si prin stimularea reproducerii. In fostele tari comuniste, cetatenii opun rezistenta politicilor pronataliste, asa ca mijloacele de persuasiune la care recurge statul sint de obicei de natura economica. De altfel, promovarea unor astfel de masuri s-a dovedit eficienta in spatiul americano-european. Printre astfel de „motivatii“ se numara reducerea de taxe (SUA), asistenta - gratuita sau subventionata - in ingrijirea copilului (Suedia) sau acordarea unor imprumuturi de catre guvern pentru a ajuta tinerele cupluri sa achizitioneze locuinte (Franta, Ungaria). Romania pastreaza in acest domeniu linia francofona, adica furnizeaza alocatii familiilor pentru a remedia pierderile de venit sau cresterile cheltuielilor produse de nasterea unui copil.

Rodica Nanu, secretar stiintific la Institutul Mama si Copilul „Alfred Russescu“, considera ca un alt aspect al stimularii reproducerii este flexibilizarea programului de lucru cu ajutorul concediilor, in privinta carora Romania este foarte generoasa. Totusi, „politicile romanesti vizeaza sanatatea familiei si a copilului mai degraba decit obiective pronataliste asumate“,

toate acestea exista cat de cat, mai este si o lege care ocroteste maternitatea la locul de munca.
Din pacate multi angajatori indeosebi cei particulari, din dorinta de a castiga cat mai multi bani si cat mai repede dar si pentru a-si acoperi investitiile intr-un timp cat mai scurt nu mai tin seama de astfel de legi.

Vi s-a intamplat vreodata ca la un interviu:
- sa fiti intrebate daca aveti copil, cati ani are, si daca are cine sa aiba grija de el in caz de boala?
- sa va spuna viitorul angajator ca in caz in care doresti sa faci copil cat lucrezi la el nu este o idee buna?
- sa va spuna ca varsta este un impediment deoarece el doreste numai personal tanar neangrenat intr-o viata de familie?

Cum ati reactionat? Sau cum ati reactiona?




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

marimar spune:

un exemplu despre cum ar trebui sa fie, cum ar putea sa fie si cum ar fi ideal: o alegere cu inima impacata care sa ne faca fericite:

http://health.yahoo.com/topic/parenting/inspirational-stories/article/capessa/23_antonellal;_ylt=AkbJf_Z3WH47oYRIywSIXD3nR4V4

mi-a placut asta:
"Wife, Mother, Career Woman...Something Had to Give..

...I felt I could have been really great at work, and I could have been a really great wife, and I could have been a really great mother, but to do all three things at once, I felt that I was mediocre at everything. Someday, yes, I will go back and I will take over the world-again"

(Am simit ca as fi putut sa am o cariera minunata, sa fiu o sotie minunata si sa fiu o mama minunata....dar sa fiu toate acestea in acelasi timp, am simtit ca eram mediocra in toate. Intr-o zi , da, ma voi intoarce si voi cuceri lumea din nou !)


-------
Life's a journey, enjoy the trip !

speed spune:

in general eu cred ca viata femeilor ar fi mult mai usoara daca nu ar fi ingreunata chiar de noi,femeile.da, am fost lasate de la D-zeu (sau mama natura-in functie de preferinte) cu darul de a da nastere si cu instinctul matern si fiecare dorim ce e mai bine pentru copiii si familiile noastre.eu sunt de parere ca o mama fericita are copil fericit.daca munca full time sau part time o face fericita pe mamica-atunci asta e.daca statul acasa cu copilul o face fericita-la fel de bine.de ce trebuie ca totul sa fie un concurs si de ce doar femeile sunt participante la acest concurs? nu mi-am auzit niciodata sotul(sau alti barbati) sa comenteze ceva de genul:vai draga,am fost in vizita la x-ulescu si inchipuie-ti ca erau citeva scame pe covor iar sub dulap se vedea clar ca nu s-a sters praful de aseara!sau m-am intilnit cu y in parc/magazin iar baietelul ei avea hainele cam murdare! sau cum isi poate lasa z copilul la cresa atitea ore? de ce m-ar framanta pe mine sau as acuza o mama ca-si lasa copilul nu stiu cite ore la gradinita? din moment ce gradinita respectiva are orarul pe care il are inseamna ca e nevoie de asa ceva si daca intr-adevar s-ar pune in pericol buna dezvoltare a copilului atunci s-ar scurta orele de functionare.daca intr-o gradinita cu 100 de copii doar gigel ar sta tot programul atunci poate as lua in considerare faptul ca gigel ar avea de suferit.dar din moment ce toti cei 100 sunt in aceeasi oala sincer nu vad cum ar putea influenta negativ comportamentul si afectivitatea lui gigel. la fel,daca o mamica alege sa stea acasa cu copiii ei e fiindca asta isi doreste sau nu are de ales si nu vad de ce as critica-o eu. da,femeia are foarte multe responsabilitati in ziua de azi-sa aduca bani in casa,sa se ocupe de copii,de curatenie,de mancare,de toate.dar nu cred ca se va schimba ceva atita timp cit noi insine suntem atit de intolerante una fata de alta .

mihaelamicka spune:

Concluzia mea din majoritatea articolelor e ca femeile cred ca nu se poat face amandoua.. si cariera si familie cu copii.. si sincer daca plecam la drum cu ideea asta intiparita bine in minte (si asta de barbatii din familiile noastre respectiv tatzii nostri sau unchi... sau poate chiar sotii, conforma carora numai ei sunt cei capabili sa faca 10 chestii o data noi nu suntem capabile... ma intreb daca suntem atatd e incapabile cum naiba de ii aducem pe ei pe lume...)e un start gresit....

eu am convingerea ca le pot face pe ambele...

nu am fost la nici un interviu sa mi se puna in vedere ca daca fac copi zbor din firma si alte chestii de genul... pentru ca sincer acuma firma respectiva nu ar mai fi existat... si cei care ar fi facut asta ar fi muncit pentru mine...

Avem niste drepturi doamnelor... drepturi pe care din pacate nu le cunoastem... si din necunoastere apar toate chestiile de genul..."te dau afara daca faci copil..."

Raman la parerea mea ca le poti face pe amndoua... si primul pas ar fi sa renuntzam la ideea ca "trebe sa stam cu copilul acasa 2 ani" ... de unde pana unde povestea asta?

Mamele noastre ne-au avut pe noi in anii comunistilor cand concediul postnatal si de ingrijire copil era de 6 luni... si nu au avut 1000 de traume ca au mers dupa 6 luni la munca si nici noi nu suntem megatraumatizate... serios acuma... chiar tre sa stam 2 ani cu un copil acasa?

eu cred ca nu... si va intreb... daca stati 2 ani acasa cu copilul vostru si ii faceti megaeducatie... pe care nimeni nu o poate face in locul vostru si dupa 2 ani mereti la munca... ca asa trebe... si dupa vreo 14 ani va dati seama ca ati pierdut din viata copiluli dumneavoastra mult mai mult decat ati fi pierdut in primii 2 ani... si ca de fapt... cu toata megaeducatia de la 0 la 2 ani fica ramane insarcinata la 16 ani si fiul sare cu parasuta (asa ca sa deie putina sare si piper la viata lui)... si astea ar fi cele mai mici prostii care le-ar putea face.... hmmmm atunci suneti-mi cand merita un copil mai multa atentie si prezentza? de la 6 luni la 2 ani? sau mai tarziu...


sunt sigura ca realizarile mele de dupa varsta de 2 ani au facut-o pe mama mai fericita decat cele din perioada 0 -2 ani...

Ceea ce vreausa zic e ca nimic nu trebe.... nu trebe sa stam acasa cu copii pana la 2 ani... nu trebe s ne aruncam carierele pe geam doar ca ni s-a zis ca nu le putem face pe amndoua...

si cu sigurantza cineva se va gasi sa imi zica ca nici eu nu trebe sa am copii... hehehe ... stiu asta.. fac copii pentru ca imi plac si ca vreau sa am familie ... nu pentru ca trebe.... NIMIC NU TREBE ...

stiu ca o sa mi se siue toata lumea in cap... dar asta e convingerea mea...

Sper sa nu fi jicnit pe nimeni... dar asta e parerea mea...

Pupici la toata lumea...

diadaniela spune:

,,Iaca si eu pe aici ma bag in seama...poate invat si eu cate ceva de la cineva...sau mai invata si altii de la mine,,

Dana

Luna1 spune:

In urma ultimei postari eu propun asa: sa-i facem (pe copii), sa-i alaptam nu mai mult de 4 luni, sa ii diversificam in doua luni si apoi sa-i trimitem de acasa si sa-i mai luam pe la 6 ani cand "ne aduc satisfactii" mult mai mari decat cacatelul din pempars si vomitatul pe bluza moderna de serviciu!

Ca oricum nu-i influenteaza cu nimic, nu? Ce sens are sa ii tinem langa sufletul nostru si sa le aratam dragostea noastra?

P.S. Mentionez ca nu am citit tot subectu' ci doar ultimul post.

Luna 21 sapt+
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=2623" target="_blank">Adelyse Raluca
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=1036" target="_blank">Cosmin

zenon spune:

Luna, ce-a spus mihaelamicka e perfect adevarat. Conteaza enorm calitatea timpului petrecut alaturi de copil, nu cantitatea.

Iar femeile au invatat sa se auto-flageleze si pe urma sa se flageleze si intre ele pentru cine stie ce vini imaginare legate de perfectiunea unui parinte. Ce este un parinte perfect? Exista un om perfect inainte de toate ca sa le pretindem mamelor sa fie perfecte?
Uita-te pe forum la cite mame afirma ca isi iau cimpii dupa doi ani, vor si altceva decit lapte, regurgitari, vor sa se simta din nou valorificate si dincolo de capacitatea de a sti temperatura perfecta a laptelui.

Este perfect daca alegi sa stai doi ani cu copilul, dar asuma-ti acei doi ani.
Este perfect sa stai si doar sase luni si lasati-le in pace pe cele care aleg asta.
De ce femeile pretind de la ele si intre ele perfectiunea in timp ce barbatii fac si ei ce pot...Asa ne place sa ne uitam la ei ca la niste copii mari, sa le iertam toate si sa mai luam noi in spate inca o povara, "ca asa ne-a lasat Dumnezeu puternice."
Mai sa fie!!!

Edit: sint atitia oameni care n-au fost alaptati la sin cind au fost mici. Si fara traume, fara depresii. Dragostea se transmite si pe alte canale.

Luna1 spune:

Draga mea Zenon, la primul copil am stat acasa doar 2 luni (spre diferenta de Mihaela eu am un copil si il fac pe al doilea deci pot vorbi din experienta),m-am intors la serviciu pt cariera mea si nu in ultimul rand pentru nevoia de bani. Vrei sa-ti spun la ce s-a redus calitatea timpului petrecut cu fiul meu? Baie, citit povestea la culcare si adormitul inaintea lui de oboseala. Exceptand serile in care binenteles trebuia sa mai si socializez, nu? Cand ma imbracam ca o carierista de succes, pupam odorul si ii uram "noapte buna". Cam asta era calitatea timpului. Copilul meu fugea la mama de fericire cand o vedea si pe mine ma stresa. Sincer, dupa 9 ore la serviciu, o ora jumatate petrecuta pe drum care e calitatea timpului? Care timp? Weekendurile? Cand iar eram moarta de oboseala si binenteles ca mergeam in parc cu copilul sa socializeze si rasuflam usurata cand se juca cu alti copii si eu stateam pe banca?

La varsta de 4 ani a fiului am descoperit ca eu nu-mi cunosc copilul, ca eu nu am creeat baza aceea de cel putin un an petrecut impreuna ca fiu si mama. Nu, copilul meu era un razvratit, considera ca eu nu merit ascultata si eram mai mult cunostinte decat mama si fiu.

Astfel incat crede-ma ca dupa doi ani de lupte in a imi recastiga copilul, in a ii arata ca noi doi suntem invincibili in fata lumii, in a il dezobisnui de obiceiurile capatate pe parcurs cu care nu sunt de acord (nimeni nu o sa execute totul cum doresti tu ca mama) cred ca am tot dreptul sa fiu rasvratita pe sistemul "il produc si gata".

A sta acasa doi ani cu copilul, a ceea o baza afectiva intre voi doi e cel mai important lucru posibil iar eu dupa experienta avuta consider ca nu e un sacrificiu ci un beneficiu.

A sta acasa nu inseamna ca nu mai poti iesi cu sotul tau doar voi doi, ca viata ta s-a sfarsit brusc, ca nu mai ai prietene etc. Poti gasi o balanta, aceeasi bona sau bunica cu care ar sta copilul daca incepi serviciul poate sa vina si sa-ti dea o binemeritata pauza.

M-am lungit insa mi-am explicat razvratirea din postarea de mai sus.

Luna 21 sapt+
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=2623" target="_blank">Adelyse Raluca
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=1036" target="_blank">Cosmin

zenon spune:

Citind pe aici abia acum realizez efortul urias pe care l-a depus mama mea. A trebuit sa se intoarca la munca dupa 6 luni, eu am fost la cresa, de la 3 ani la camin cu program prelungit (8-16), dar n-am avut absolut niciodata sentimentul ca sint abandonata, nu-mi vedeam niciodata parintii plictisiti sau satui de noi...Erau mereu la dispozitia noastra (n-au fost ajutati de nici o pereche de parinti, eu n-am crescut cu bunicii, ii vedeam strict in vacante), iar relatia afectiva era extrem de puternica.

Imi scot inca o data palaria in fata parintilor mei. Adevarati eroi, bag seama.