casatoria???!!!
Raspunsuri - Pagina 5
crinuta spune:
Tu chiar asa simti, ca casatoria se rezuma la un act, si oamenii se casatoresc pt acel act? Nu uita ca acel act se poate anula prin divort, deci ...?
Draga mea, sincer nu te inteleg, desi as vrea. Casatoria din punctul meu de vedere este in primul rand o uniune in fata lui Dumnezeu a doi oameni care se iubesc si care se daruiesc unul altuia neconditionat.
Asta acopera tot ceea ce doresc sa spun.
pupici si curaj
Crinuta
Victoria spune:
Sasuke, jos palaria pentru raspunsul tau si pentru curajul de a te baga in groapa cu .. leoaice intr-un subiect asa delicat...
Eu, ce sa spun? Am stat impreuna si inainte de casatorie, si la un moment dat preotul a refuzat sa ma mai impartaseasca, pantru ca traiam in "preacurvie" si mi-a dat canon sa... ma marit!!!???!!!
Nu s-a schimbat nimic intre noi de cind ne-am casatorit, ba poate eu ma simt mai sigura, mai iubita, il alint si-i fac declaratii de dragoste toata ziua (ceea ce nu faceam INAINTE DE), ne distram, iesim tot timpul... Iar a doua zi dupa nunta, cand, vorbind cu cineva, sotul meu a spus " nevasta-mea a zis ca..." etc, cu asa un drag, ca m-am topit... Nu ma simt in cusca si nici ingradita, ma intalnesc cu prietenele ca si inainte, imi cumpar ce vreau/cand vreau, el la fel...
Pot sa va spun ca ingradita m-am simtit mai demult, cand am avut un prieten gelos care nu ma lasa sa ies nicaieri singura, imi numara minutele de cand ieseam de la cursuri pana ajungeam, etc... Si am fugit mancand pamantul... Deci, cusca ne-o facem noi, nu hartia...
Va pup,
V.
Steffi spune:
F frumos ce-a raspuns PITI si asta este si parerea mea. Daca esti alaturi de persoana dorita atunci este cel mai frumos sentiment sa fii casatorita. 
osna spune:
cand eram mai micuta si gaseam verigheta mamei o puneam pe deget si ma gandeam ca abia astept sa cresc si eu mare ,sa fiu mireasa si sa am verigheta.
uite ca am crescut mare si am verigheta,avem 3 ani de casatorie si nu imi pare rau nici un minut ca am semnat acea hartie.imi pare doar rau ca tatal meu a murit inainte sa ma vada casatorita,dar cum ai spus tu doxi poate ne-a vazut.
imi place sa-l astept acasa,sa gatesc pentru el,sa-i ascult problemele si el pe ale mele sa mergem impreuna la piata.cateodata e asa de obosit ca trebuie sa-i spun de 2 ori acelasi lucru sau e asa prins de ceea ce face la calculator incat trebuie sa merg de cele mai multe ori singura la culcare.daca ar fi sa aleg a doua oara cu siguranat tot pe el l-as alege.
de cand va citesc imi doresc asa mult un copil.am inceput sa ma uit la toate emisiunile despre nasteri de la tv,mai nou in magazine ma atrag raioanele de copii.chiar creati dependenta!!
dienuca spune:
Marina draga, exagerezi trairile. Poate sunt emotii. De ce ti-e frica? de uniunea in sine? de insemnatate? pot sa-ti spun (ca si fetele de pana acum) ca accea bucata de hartie nu preprezinta nimic. Ti-o dau in 15 min si ti-o pot anula in alte 15 min. Eu am instistat pe langa sotul meu, care nu vroia sa facem decat cunucia civila, sa o facem si pe cea religioasa. SI ce bine am facut. EL vroia sa scape repede, fara tevatura, fara biserica. Dupa ce am ajuns acasa in ziua cununiei civile, dupa ce au plecat invitatii, a stat un pic si m-a intrebat: ce a fost asta? asta a fost tot? gata? iar eu l-am intrebat la ce se astepta. Tine cont ca a fost intr-o vineri, deci nu era asa mare aglomeratie. Surpiza maxima a fost sambata, cand a avut emotii la biserica. El a ascultat tot ce a spus preotul si a luat totul foarte in serios. Pot spune ca dupa nunta lucrurile s-au schimbat intre noi. Este mai atent, mai responsabil, are o familie, apartine cuiva, mai ales acum cand asteptam si un bb. Nici el nici eu nu ne simtim in cusca.
Cununia nu este o cusca, este un trai impreuna binecuvantat de Dumnezeu. Asa s-a oranduit lumea de la inceputuri si asa va fi si in continuare.
Vanina, este foarte frumos ce ai spus tu, dar trebuia sa intelegi altceva: nu trebuie sa depinzi in totalitate de partenerul tau. Trebuie sa ai si viata ta. Independenta nu inseamna sa imparti apartamentul cu el, ba din contra. Daca iti vei calca pe suflet si vei face acest pas, s-ar putea sa-ti para chiar bine.
Nu va mai ganditi ca la o ingradire, pentru ca nu este.
Va trimit un link interesant http://reclama ilegala - conmsidera acesta un avertisment/content/show_article.php3?article_id=266&page_nr=5
V-am pupat
Diana
mmihaela spune:
Almira, nu mai tin minte 'profetul'? Mi se pare foarte adevarat.
Maudi, mi-ar fi placut sa 'vad' asta, intr-un fel o fac si ma bucura ca un secretel de filmulet pentru suflet(nu sunt 'secretoasa')
.
Marina6, brava tie, nu cred ca poti supara pe cineva cu ceva, dar'mi'te cu nika'(
) Felicitari pentru bebe.
Doxi, cred ca v-a vazut, si se bucura, n-ar fi exclus sa visezi asta
.
Dia...
Karina, ai grija de tine, si sa fii fericita.
Crinuta, daca oamenii de gandesc de 10 ori la o casatorie, te asigur ca majoritatea se gandesc de 100 de ori la un divort (sper sa nu fiu singura). In rest ai dreptate, e chiar perfect cand se 'materializeaza'
.
Victoria, de doua ori bravo: ai incurajat 'minoritatile', iar personal mi-ai rasuns la o nedumerire pentru care alcatuisem un subect aparte (merci Oana_B ca mi-ai atras atentia).
Steffi
.
Osna: succes!
Dienuca...superfain site-ul, sunt mai mult decat multumita.
Sunt constienta ca nu se poate raspunde asa la toate mesajele, dar asta cred ca e prima 'reactie' a fiecareia dintre noi, asa ca acuma, am sa zic numai: Bine'n toate!
Victoria spune:
MMihaela, ma bucur ca mesajul meu ti s-a parut util, dar spune-mi si mie ce nelamurire ti-am... lamurit, ca nu imi dau seama?
Intre timp, eu continui sa fiu fericita ca m-am casatorit cu iubitul meu,
V.
veni, vidi, Victorie!
crysa spune:
sunt casatorita de 3 ani si am 7 ani de relatie fara patalama. ce te faci daca in ziua cind crezi ca totul e ok, ca esti fericit, apare 1 ta dragoste, adica dragostea vietii tale, si-ti spune ca regreta, ca te iubeste, ca abia acum, dupa 12 ani si-a dat seama ca a fost un bou. si ca ar vrea sa mai aibe o sansa. ce te faci cind, gindindu-te mai bine, iti dai seama ca nu ai incetat niciodata sa-l iubesti, ca desi casatorita cu un barbat minunat, cu un copil superb, tu inca te mai gindesti la acea dragoste neimplinita.
asta mi se intimpla mie acum. si tare mi-e greu caci l-am iubit de simteam cuie in inima cind m-a parasit. si acum el 
si vrea sa vina inapoi.
ce mai pot eu sa fac acum?
Victoria spune:
MMihaela, ma bucur ca mesajul meu ti s-a parut util, dar spune-mi si mie ce nelamurire ti-am... lamurit, ca nu imi dau seama?
Intre timp, eu continui sa fiu fericita ca m-am casatorit cu iubitul meu,
V.
veni, vidi, Victorie!
puppe spune:
In studentie nu m-am casatorit pentru ca eram prea tanara (asa a zis mama, si acum ii multumesc).Prietenul meu de atunci era un adorabil copil mare, dar prea copil...
Dupa studentie, nu am mai gasit pe nimeni care sa merite (!!!increzuta ce sunt eu!!)sa ma marit.Asa ca am ramas bine mersi cu jobul si cu pisica.
Acum trei ani, l-am cunoscut pe actualul meu sot, care tocmai divortase de cateva luni si cu care nici nu-mi trecea prin cap ca voi ajunge la altar...M-a cerut de nevasta jumatate in gluma, jumatate in serios, dupa vreo 4 luni, cand a descoperit ca fac o friptura mai buna decat maica-sa.Bineinteles ca l-am refuzat.
Am trait impreuna de atunci, ne-am mutat in casa noastra, ma prezenta drept "nevasta-mea", dar nu-mi venea deloc sa oficializez relatia. Aveam un fix: cat timp ii sunt doar prietena, ii spal ciorapii fiindca vreau, nu fiindca trebuie, ca asta-i menirea unei neveste...Nu aruncati cu rosii in mine, ca mi-a trecut !!
Poate eram si acum doar concubini, daca nu s-ar fi precipitat lucrurile: a murit mama in octombrie anul trecut (si ce mult isi dorea sa ma vada mireasa!), am descoperit, la o saptamana dupa, ca sunt gravida, cancerul de care suferea tata s-a agravat...Toate acestea m-au determinat sa privesc lucrurile putin altfel, sa ma gandesc ce ii ofer eu copilului care imi crestea in burta, am constatat cu durere ca imi statea in putere sa fac fericiti niste oameni (ma refer la parintii mei) si nu am facut-o din egoism...E greu sa descriu sentimentele amestecate de atunci.Cert este ca ne-am casatorit civil in martie (la o saptamana dupa cununie l-am pierdut si pe tata, care a facut eforturi supraomenesti sa lupte cu boala pana m-a vazut casatorita), am nascut in iulie o minune de fetita si am realizat, in cele din urma, ca aceasta institutie a casatoriei pe care o blamam fara sa o cunosc e ceva foarte placut, de fapt !Imi pare rau doar ca a trebuit sa trec prin durere ca sa inteleg acest lucru.