Tu cum te simti?
Raspunsuri - Pagina 6
kla78 spune:
PUSSI ce bani in sutien?ca eu nu stiu,spune-mi si mie
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos
kiddo spune:
eu m-am vindecat de optimism luna trecuta cand am crezut ca am ramas, pentru ca am avut o pata maro in Z22, pe urma nimic si pe urma Z24 a devenit Z1 in conditiile in care la mine CM normal e de 28. atunci s-au spulberat toate iluziile posibile si imposibile, atat de mare a fost deceptia. nu stiu cum s-a intamplat, a fost ca un fel de revelatie (in sens negativ?), am zis "gata, s-a terminat, nu mai vreau sa sper nimic, nimic". si-apoi... ce-o fi o fi! pe urma au aparut alte necazuri in familia mea si depresia s-a transformat repede intr-un modus vivendi si presupun ca asa o sa ramana. parca imi convine mai mult starea asta, de neasteptare. am obosit sa tot astept, sa tot visez, sa tot caut. parca era ceva fals in febrilitatea aia dinainte. acum ma simt mai aproape de realitate. oricum, ma gandesc in continuare la toate fetele de aici ca la niste vajnice colege de suferinta (sau de bucurii mai mici ori mai mari) care stiu intotdeauna cam ce vreau sa spun. si va pup pe toate, deprimate sau nu 
AngeliquedeS spune:
quote:
Originally posted by adelamaria
Dragelor, eu chiar nu vorbesc cu nimeni despre toate astea. Nu vorbesc cu prietenii, nu vorbesc cu parintii, nu vorbesc cu sotul...In fata tuturor pozez diferit. Prietenii si parintii stiu despre mine ca sunt o femeie de cariera, ambitioasa, cu planuri mari, perfectionista si care asteapta sa aiba totul pentru ca bebe sa vina in conditii ideale (ce ironie!). Sotul stie ca uneori e dificil sa iasa bebe din prima si pentru asta luam pastilutze si speram mereu ca "luna viitoare"...Ce rost ar avea sa-i incarc si pe ei?...
Uite ASTA m-a facut pe mine sa plang acum. Exact asa fac si eu, ma dau mare, optimista, tare, daca e sa plang, numai aici pe DC ma mai descarc si imi aduc aminte ca am facut cu ceva timp in urma o criza chiar la Endometru, de au sarit toate fetele sa ma salveze, le multumesc din nou.
In viata de zi cu zi ma dau optimista, imi vad de cariera, ma dichisesc, ma aramjez, ies cu fetele in oras, in cluburi, in fata sotzului ma dau optimista ca sa nu il incarc pe el, cu atat mai mult cu cat problema mai mare e la el, spermograma la pamant.
Numai eu stiu cum sunt dependenta de DC, cum caut solutii si numai eu stiu cat ma doare cand TOATA lumea ma intreaba "ce mai astepti? Timpul trece si pe masura ce trece timpul va fi si mai greu, daca nu vrei acum copii, nu o sa mai vrei niciodata" Toate babele si colegele si familia ne au grija cand facem bebe si nu isi explica "ce mai asteapta astia", adik noi...
Eu astept o minunte... Mai stiti reclama la cafeaua Elita, cand ea il anunta ca e gravi punandu-si o perna sub bluza, ca sa il faca sa se prinda, si apoi dandu-i lui o pereche de botoshei de bebelus? Asa speram eu sa il anunt pe sotzul meu. E o chestie copilareasca ce va povestesc eu acum si nu stie NIMENI, nici cea mai buna prietena a mea ca eu am ascunse intre haine perechea de papucei minusculi pe care tot astept ocazia sa i-o dau sotzului meu... Si timpul trece si trece. Papuceii i-am cumparat exact in momentul in care am decis sa facem un copi, am crezut ca se va intampla imedict minunea si uite ca a mai trecut un Craciunpeste noi si botosheii tot in sertarul meu printre haine au ramas. Acum cumnata mea se pregateste sa ramana insarcinata si desi Dumnezeu imi e martor ca imi doresc ca ea sa nu se chinuie ca noi, ma doare sufletul la simla ideea ca o voi vedea pe ea mamica si eu tot nu...
Ma iertati pentru lipsa mea de optimism...
Pupici
Angelique
poze, povestea nuntii, luni de miere...
copilutzu spune:
quote:
Originally posted by AngeliquedeS
Mai stiti reclama la cafeaua Elita, cand ea il anunta ca e gravi punandu-si o perna sub bluza, ca sa il faca sa se prinda, si apoi dandu-i lui o pereche de botoshei de bebelus? Asa speram eu sa il anunt pe sotzul meu. E o chestie copilareasca ce va povestesc eu acum si nu stie NIMENI, nici cea mai buna prietena a mea ca eu am ascunse intre haine perechea de papucei minusculi pe care tot astept ocazia sa i-o dau sotzului meu... Si timpul trece si trece. Papuceii i-am cumparat exact in momentul in care am decis sa facem un copi, am crezut ca se va intampla imedict minunea si uite ca a mai trecut un Craciunpeste noi si botosheii tot in sertarul meu printre haine au ramas.
Ma iertati pentru lipsa mea de optimism...
Pupici
Angelique
poze, povestea nuntii, luni de miere...
Doamne....ce am mai plans la reclama aceea...
Hmmm...si cu botosei am patit la fel,....numai ca eu..i-am aruncat, ca se ingalbenise de artata timp....Erau albi , cu ursuleti albastri...
Adelamaria va felicit ptr. decizia pe care ati luat-o !!!
Sincer....eu nu ma vad in stare sa infiez....(va admir , pe cele care aveti aceasta putere!!!
)Cred ca fiecare dintre noi , avem atatea de oferit....dar nu am curajul necesar....
De cativa ani "dragostea..." (in lipsa copilutzului) mi-am indreptat-o spre "SUFLETZELUL MEU" - o matzica de 5 ani....
Nashicooo,Avaloanel cum stati cu desuuurile????
V A
copilutz'-> Mama diminutivelor
andrabirni spune:
...se implineste un an de cand am aflat cea mai urata veste poate din viata mea....
....in 2005, dupa 3 ani de casnicie,vroiam sa facem un bb....eu vroiam fata, sotul baiat...a trecut o luna...nimic.Vine a doua luna...acum alegeam nume...dar,tot nimic.Mai vine a treia luna de incercari...acum alegeam zodia...Si uite asa, dupa cateva luni bune de incercari, terminasem tot stocul de dragalesenii pt asteptatul bb.In luna ianuarie a acestui an, imi intarzie ciclu.Am fost printesa, crezand ca am ramas insarcinata.Dar, din nou, drama personala.Era o alarma falsa.Am fost la dr amandoi si...CEA MAI URATA VESTE:sotul avea azoospermie, adica 0 gigei.A fost cea mai urata zi din viata noastra.Nume, zodii, sexul copilului?Erau doar iluzii.Si acum , la un an, mai aud vorbele unei distinse asistente:doamna, cauta-ti altul sa faci copii!Am venit acasa zdrobita, incercand sa ascund aceasta drama sotului..dar, el a inteles din prima gravitatea situatiei.Stiu ca si noi, ca si voi, am plans ca doi copii multe zile.Nu mai aveam putere sa stam unul langa altul, pt ca incepeam iar sa plangem , numai cand ne uitam unul in ochii celuilalt urma iar o criza de plans.Stiu ca si voi, ca si noi,ati trait o drama.
A trecut ceva timp de cand suntem casatoriti...acele "banale" intrebari: voi cand faceti bb, dar, de ce sau ce mai asteptati, sunt puse de niste oameni care nu gandesc....e limpede ca daca nu ai facut un copil intr-un interval de timp, sunt ceva probleme.Urasc, detest, si inca nu am gasit antidotul acestor intrebari...Fiecare traim o drama...multi zic, ei si, daca nu poat sa faca, asta e!Dar nu este asa!Nu vreau sa par o fire dramatica, dar pt mine, este o durere, este o neimplinire care ma afecteaza in viata de zi cu zi.Din pacate, cei din jur nu ne inteleg.Din pacate, cei din jur, nu ne respecta.Daca ne-ar respecta, ne-ar lasa intimitaea familiei deoparte si ne-ar intreba de sanatate si de starea vremii.
Fetelor, ma bucur ca ati deschis acest subiect, ma bucur ca putem sa ne descarcam sufletul aici, ma bucur ca v-am citit si ca povestile voastre imi dau putere sa merg alaturi de voi.
Va multumesc ca m-ati citit, si poate, peste catva timp, o sa le spunem acelor "curiosi":LUME, LUME,LUME, sunt insarcinata sau am un copil...acum ce mai urmeaza sa ma intrebati?Pe cand al doilea?
Va pup, si va sunt alaturi.Imi cer scuze daca nu am fost coerenta in fraze, dar ma apuca o "criza" de cate ori imi aduc aminte de suferinta noastra.
piticul spune:
Fetelor, parca am asteptat cu toatele ca cineva sa deschida acest subiect ca sa dam drumul suferintei. Nimeni nu poate intelege asa ceva decat daca a trecut prin ce trecem noi.Eu una am ajuns sa plang cand ma uit la emisiuni tampite de genul"Schimb de mame"
hair spune:
offff, va inteleg oarecum, io am alta suferinta pe care trebuie sa o duc si sa o ascund zilnic, mi-am pierdut un baietel la 2 luni jumate de septicemie... ca si voi trebuie sa-mi continui viata, munca etc. fara sa las prea mult sa se vada golul din sufletul meu. insa recunosc ca nu am parte de intrebari stangace si nici de sfaturi necerute. Lumea cam ocoleste subiectul, eu nu ma pot abtine cateodata sa ma vait...
fetelor, eu zic ca daca va doriti sa fiti mame, nu neapart sa nasteti, sunt multi micuti care va asteapta... sunteti norocoase ca aveti soti pe care-i iubiti si va iubesc, am multe prietene care nu si-au gasit alesul, desi sunt dragute, destepte etc., la 35 ani asta e si mai mare suferinta, numai io m-am plicitisit de cate ori au fost intrebate ele cand se marita......pe cand in situatia voastra numai de voi depinde sa fiti si mame, eu asa cred...sa nu credeti ca nu stiu ce simtiti, si eu imi doresc acum inca un copil, dar deocamdata nu se poate... desi deja mi-e dor de el.
andrabirni spune:
A mai trecut un an si odata cu el si suferintele sau bucuriile noastre...Sper din tot sufletul ca ANUL 2007 sa ne aduca tot ce este mai frumos pe lume...
, sanatate, fericire si liniste suflteasca.
LA MULTI ANI!
kla78 spune:
LA MULTI ANI,SA AVETI PARTE DE UN AN NOU FERICIT SI PLIN DE BUCURII SI IMPLINIRI ALATURI DE CEI DRAGI VOI!
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos
ralina spune:
angelique esti puternica si vei reusi