Cum ati trait inainte de Revolutie?
Raspunsuri - Pagina 9
Luna1 spune:
quote:
Originally posted by ellejquote:
Originally posted by Luna1
Fetelor eu cand va aud ca va ambalati si va jigniti numindu-va unii pe altii nomenclaturisti etc, nu-mi vine sa cred. Tata era instalator si mama fochista, pe tata s-au chinuit sa-l faca membru de partid ca se ducea mereu beat la sedinta de partid si ii injura pe comunisti insa colegii se faceau ca nu aud, deci nici pe departe nomenclaturisti. Iar eu da, am avut de toate, amintirile mele din copilarie sunt frumoase. Locuiam deasupra alimentarii si binenteles ca o cunosteam pe sefa de acolo si asa faceam rost de alimente (binenteles ca mancam si noi tacamuri si "adidasi" porcesti, insa cand aducea ceva aveam si noi parte) prin ea o cunosteam pe tanti de la dulciuri si tot asa. Exista restea de "pe sub mana" si cine stia se descurca. Si mama zicea nu mersi cand ii ofeream ciocolata sau mai stiu eu ce. Deci nu zice nimeni ca a fost mai bine. Ci doar ca sunt persoane (ca si mine) care nu au simtit raul acesta datorita protectiei parintilor. Nu are nimeni nici o vina. Da, s-au pierdut multe, solidaritatea umana de genul "bine ai venit pe la mine vecine, ia si mananca, bea etc" insa s-au si castigat multe.
Nu va mai ambalati ca mai mult de o mana de oameni nu au dus-o cu adevarat bine atunci dar fiecare a perceput experientele altfel. Pe mine ma distra cand se oprea curentul si stateam cu mama sitata la povesti pe balcon privind luminitele de la lumanari din blocul vecin. Altii poate aveauparinti care se manifestau si incepeau sa injure si sa se planga si normal ca altfel percepeau si copiii situatia. Nu a fost roz, a fost doar o experienta de viata.
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
Alina5 sapt +Cosmin 30 iulie 2001
Tu ai impresia ca noi ce care ne aducem aminte cu tristete de vremurile alea e pentru ca parintii nostri plangea si injurau cand se oprea lumina? Chiar nu intelegi nimic. Am avut, ca si tine, o copilarie normala, pe cat se putea in vremurile alea. Nu mi-a fost foame, nu stiam ca poti avea dulciuri bune la discretie si nu ocazional, deci nu ma deranja. Parintii mei erau ingineri, cu salarii destul de bune (dupa revolutie timp de vreo 10 ani am dus-o foarte rau, bugetarii erau foarte prost platiti si cu toate astea ai mei niciodata n-au spus ca era mai bine inainte). Pur si simplu stiam de Europa libera, de regi, de faptul ca traim intr-un regim criminal. Poate asta e diferenta: ca desi si mie atunci mi se parea normal sa stau la cozi etc., stiam ca totusi nu e normal. E o diferenta pe care nu stiu daca o sesizezi
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
Cred ca de fapt tu nu ai inteles ce am vrut eu sa spun. Am sesizat toate diferentele, stiam ca nu e normal ce se intampla, am plans de fericire cand a inceput revolutia, deci e clar ca am sesizat toate aspectele desi personal nu am avut de suferit. Ce am vrut de fapt sa spun e ca mi se pare inutil sa arunci vina pe colegii forumisti (si aici nu ma refeream la mine) si sa le jignesti parintii numindu-i nomenclaturisti doar pentru ca fiecare a vazut lucrurile din alta perspectiva.
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
Alina
5 sapt +Cosmin 30 iulie 2001
ellej spune:
Cred ca trebuie sa ma opresc, ma intristeaza subiectul. Doar atat mai spun din amintiri: ni se spunea mereu ca adultilor nu le plac dulciurile. Noi, copii (eu si verii mei adica) eram invatati sa impartim totul, dar niciodata nu ne-a trecut prin cap ca parintilor le-ar placea o prajitura sau o banana, era normal sa nu le placa, doar erau adulti.
Nu vi se pare asta trist?
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
ham spune:
quote:
Originally posted by ellej
Tu ai impresia ca noi ce care ne aducem aminte cu tristete de vremurile alea e pentru ca parintii nostri plangea si injurau cand se oprea lumina? Chiar nu intelegi nimic. Am avut, ca si tine, o copilarie normala, pe cat se putea in vremurile alea. Nu mi-a fost foame, nu stiam ca poti avea dulciuri bune la discretie si nu ocazional, deci nu ma deranja. Parintii mei erau ingineri, cu salarii destul de bune (dupa revolutie timp de vreo 10 ani am dus-o foarte rau, bugetarii erau foarte prost platiti si cu toate astea ai mei niciodata n-au spus ca era mai bine inainte). Pur si simplu stiam de Europa libera, de regi, de faptul ca traim intr-un regim criminal. Poate asta e diferenta: ca desi si mie atunci mi se parea normal sa stau la cozi etc., stiam ca totusi nu e normal. E o diferenta pe care nu stiu daca o sesizezi.
exact asa vad si eu lucrurile; eram tanar, eram fericit, reusisem sa ne creem o lume a noastra, in care nu intrau membrii de partid, securisti, aprozaristi, ..., muzica, filmele, cartzile umblau pe sub mana, aveam mult mai mult timp si disponibilitate pt. asa ceva, cand ma gandesc in urma, ma gandesc k la niste timpuri anapoda, dar FERICITE!
asta nu inseamna ca nu stiam ca nu-i normal cum traim, ca nu aveam prieten care, de la un banc, a ajuns sa deie lunar cu subsemnatu' la CI-stul minei, ca n-am sarit de la etajul unu, prin geamul de la militzie, fiindca ne inkisesera intr-o camera si trimisesera dupe frizer, eram rokeri pletosi, dusmanii societatzii, asta nu inseamna ca n-am scris tot institutul declaratzia aia, cu litere de tipar si de mana, mari si mici, in care ne angajam ca "dam in gat tot ce misca", ca n-am luat bataie si-am dat alte declaratzii intr-o noapte, un camin intreg, fiindca pe un perete, cineva facuse sex oral cu ceausescu,...
ham spune:
quote:
Originally posted by Luna1quote:
Originally posted by ellejquote:
Originally posted by Luna1
Fetelor eu cand va aud ca va ambalati si va jigniti numindu-va unii pe altii nomenclaturisti etc, nu-mi vine sa cred. Tata era instalator si mama fochista, pe tata s-au chinuit sa-l faca membru de partid ca se ducea mereu beat la sedinta de partid si ii injura pe comunisti insa colegii se faceau ca nu aud, deci nici pe departe nomenclaturisti. Iar eu da, am avut de toate, amintirile mele din copilarie sunt frumoase. Locuiam deasupra alimentarii si binenteles ca o cunosteam pe sefa de acolo si asa faceam rost de alimente (binenteles ca mancam si noi tacamuri si "adidasi" porcesti, insa cand aducea ceva aveam si noi parte) prin ea o cunosteam pe tanti de la dulciuri si tot asa. Exista restea de "pe sub mana" si cine stia se descurca. Si mama zicea nu mersi cand ii ofeream ciocolata sau mai stiu eu ce. Deci nu zice nimeni ca a fost mai bine. Ci doar ca sunt persoane (ca si mine) care nu au simtit raul acesta datorita protectiei parintilor. Nu are nimeni nici o vina. Da, s-au pierdut multe, solidaritatea umana de genul "bine ai venit pe la mine vecine, ia si mananca, bea etc" insa s-au si castigat multe.
Nu va mai ambalati ca mai mult de o mana de oameni nu au dus-o cu adevarat bine atunci dar fiecare a perceput experientele altfel. Pe mine ma distra cand se oprea curentul si stateam cu mama sitata la povesti pe balcon privind luminitele de la lumanari din blocul vecin. Altii poate aveauparinti care se manifestau si incepeau sa injure si sa se planga si normal ca altfel percepeau si copiii situatia. Nu a fost roz, a fost doar o experienta de viata.
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
Alina5 sapt +Cosmin 30 iulie 2001
Tu ai impresia ca noi ce care ne aducem aminte cu tristete de vremurile alea e pentru ca parintii nostri plangea si injurau cand se oprea lumina? Chiar nu intelegi nimic. Am avut, ca si tine, o copilarie normala, pe cat se putea in vremurile alea. Nu mi-a fost foame, nu stiam ca poti avea dulciuri bune la discretie si nu ocazional, deci nu ma deranja. Parintii mei erau ingineri, cu salarii destul de bune (dupa revolutie timp de vreo 10 ani am dus-o foarte rau, bugetarii erau foarte prost platiti si cu toate astea ai mei niciodata n-au spus ca era mai bine inainte). Pur si simplu stiam de Europa libera, de regi, de faptul ca traim intr-un regim criminal. Poate asta e diferenta: ca desi si mie atunci mi se parea normal sa stau la cozi etc., stiam ca totusi nu e normal. E o diferenta pe care nu stiu daca o sesizezi
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
Cred ca de fapt tu nu ai inteles ce am vrut eu sa spun. Am sesizat toate diferentele, stiam ca nu e normal ce se intampla, am plans de fericire cand a inceput revolutia, deci e clar ca am sesizat toate aspectele desi personal nu am avut de suferit. Ce am vrut de fapt sa spun e ca mi se pare inutil sa arunci vina pe colegii forumisti (si aici nu ma refeream la mine) si sa le jignesti parintii numindu-i nomenclaturisti doar pentru ca fiecare a vazut lucrurile din alta perspectiva.
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
Alina5 sapt +Cosmin 30 iulie 2001
luna, nu este vorba doar de nomenclaturisti dar nu aveai cum sa nu simtzi lipsurile decat in 3 situatzii- erai de-ajuns de mic incat te fereau parintzii, indurand ei, faceai parte din sistem sau faceai kestii ilegale- bijnitzareai, erai aprozarist, macelar (mai tzinetzi minte ca taierea vitzeilor era interzisa?), ospatar, faceai ciubucuri la negru, traiai din bacsisuri (si alea erau ilegale, frizeru' lui tata erau sa faca puscarie pt. 2 sute de lei, noroc cu al batranu', care-o dat cateva telefoane unde trebuie si s-o rezolvat).
si nu-i vorba de aruncat vina, dar cand vii si spui ca nu-i adevarat ca o fo' najpa, normal ca unu' care stie cum o fo' se cam intarata...
Luna1 spune:
Ham eu inteleg, dar cred ca fiecare a vorbit din punct de vedere personal, de cum a vazut sau a simtit el lipsurile. Eu tot din punct de vedere personal fiind ocrotita de parinti le-am simtit mai putin desi mi se parea ciudat sa o vad pe mama mancand coji de portocale, sa-l vad pe tata planuind sa fuga desi auzeam ca daca erau vazuti erau impuscati sau daca scapau cu viata infunda puscaria sau murea la canal. Insa intrebarea initiala a fost pusa altfel, din perspectiva aducerilor aminte a lipsurilor sau nu, daca le-am simtit sau nu. Spre exemplu am si eu cunostinte care imi spun ce bine au dus-o, ca ei luau carne de la casa de comenzi etc. Ai mei nu isi permiteau si mancam destul de des ciorba de tacamuri sau adidasi, insa asa mi se parea normal, poate pe mine ma marcheaza alte lucruri in viata ,ca de exemplu fratele meu venit acasa plin de sange batut de mineri in conditiile in care eram o tara libera, libertate obtinuta cu greu. Si ma marcheaza ca omul responsabil de asta (tovarasu iliescu) e inca liber. Dar asta e alta poveste.
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
Alina
5 sapt +Cosmin 30 iulie 2001
tzitziri spune:
Acum intru si eu pe alt plan...prima imagine care m-a urmat dupa Revolutie....
La vreun an dupa Revolutie am venit in Bucuresti si ma plimbam la cei 10 ani ai mei cu parintii prin Herastrau. In fata noastra era un cuplu cu un copil care desfaceau o ciocolata. Au impartit-o si au mancat TOTI...asta apropo de intrebarea "cum, bananele pot fi si galbene" sau "portocalele nu exista doar de Craciun?"....la mine atunci era intrebarea "cum, adica si parintii mananca ciocolata"?
(adica ciocolata nu se pastreaza doar pentru copii?
Scuze de off-topic, dar poate tocmai de aia nu mi s-a parut niciodata asa de traumatizanta perioada dinainte de Revolutie, pentru ca parintii se sacrificau pentru noi
]
Editez: nu faceau lucruri ilegale si nu erau in sistem..poate eram doar noi mai putin pretentiosi decat altii.
miria_cristina spune:
Fetele, e trist subiectul chiar in Ajun de Craciun!
Nici mie nu mi-au lipsit foarte multe, desi nu aveam ca altii, dar si pentru ca nu stiam ca mai sunt si alte lucruri pe care le-as fi meritat.
Si totusi, imi amintesc cum mama, saraca, ma indemna uneori sa mananc, desi eu nu vroiam (stiam eu de ce!
):
"Cristina vrei margarina cu paine?
Nu!
Vrei paine cu margarina?
Nu!
Vrei gem cu paine?
Nu!
Vrei paine cu gem?
Nu!
Vrei gem cu margarina si paine?
Nu!..."
Si tot asa pana epuiza toate variantele, care va dati seama si voi cat de multe erau.![]()
![]()
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
Siminaf spune:
Mor cind aud ca de fapt pe vremea... aia... nu te lua militia sau secu daca vorbeai sau faceai una sau alta! Ba te lua, pe bune (am avut in familie) sau, daca erai mai norocos, doar veneau acasa si-ti rasturnau totul cu kuru'-n sus ca sa gaseasca... nu stiu ce, zau! Iar asta ni s-a intimplat noua, familiei mele, si nu am fost dizidenti, ci doar oameni normali, dar care mai aveau si prieteni din alte tari. Iar "vizita" respectivilor, umilitoare prin ce au facut si cum s-au purtat, a fost facuta ca urmare a faptului ca aveam niste prieteni......... rushi, da - rushi - care lucrau la noi in oras la combinat. Deci nu vest-europeni!!!
Asa ca daca voua nu vi s-a intimplat sau nu ati auzit la cineva apropiat sa li se fi intimplat, nu inseamna ca nu exista acest lucru, nu inseamna ca nu li se intimpla altor oameni.
Mi-e sila sa aud glorificari ale traiului de atunci!
![]()
Ramona J spune:
Uite asa mi-am amintit ca si la noi au scotocit ca ne pirisera vecinii ca traim prea bine. Doar ca s-au lamurit repede...
Ma rog, si aici ai mari probleme cu IRS daca nu platesti impozitele.
Iar in Romania chiar ca ar trebui multi luati la intrebari despre cum si-au facut banii. Oare platesc impozite?
Hai ca sint off-topic.
Oricum, nu am cunoscut persoane care sa fi avut nu stiu ce probleme cu Secu.
Pe mine au vrut sa ma racoleze in studentie. Tipa care ma invitase la o discutie m-a intrebat ce parere au colegii iranieni ca a murit Khomeini. Eu am intrebat foarte mirata "a murit Khomeini"? Murise demult... Inca vreo doua raspunsuri din astea si m-au lasat in pace. ![]()
![]()
Astea au fost vremurile. Pe linga toate relele au existat si avantaje, asa cum au descris si altii mai sus.
Parca era un film cu titlul "Nu privi in urma cu minie". In fond la ce ne-ar folosi?
The best thing you can do for your children is to love your wife.
giani spune:
Imi amintesc cu mare placere de vremile alea, acolo s-a intimplat copilaria si adolesceta mea. Uf ce vremi, joaca toata ziua, dupa care uitatul dupa baieti, liceul, ehhh, ce vremuri. Cred ca mai aiurea a fost sa fii parinte, maica-mea se dadea de ceasul mortii cu mincare, nu ne trimitea niciodata la cozi, si ne umfla risul ce retete inventase, ce substituienti folosea. Odata, de un Craciun, a aparut cu o cutie de Nutela, nu era marca asta, altceva, dar acelasi tip de produs, o doamne, nu imi venea sa cred ce maninc, ce senazatie nemaintilnita pentru papilele gustative. De TV nu imi pasa, aveam o biblioteca mare, prietena mea una si mai mare, a ei cu clasici a mea cu scriitori moderni. Nici acum nu am cablu TV, refuz sa ma abonez. S-asa sint addicted de Internet. Dar asculatam radio, si bineinteles in fiecare seara radio Euroa Libera, nu scapam emisiune de-a lui Mircea Crisan. Tot maica-mea se specializase in croitorie, ce haine frumoase ne mai facea, mai ciruclau tot felul de cataloage de la magazinele din occident, era de ajuns sa ii aratam poza, si aveam hainele facute. Noi am fost tare saraci, parintii mei aveau salarii mari, servicii bune, dar problema a fost taica-miu, era alcoolic violent, genul boschetar, asta e partea ce imi umbreste amintirile din copilarie, si a lasat urme adinci persoana mea ca adult.
Frigul l-am indurat din greu, si inainte de 89 si dupa, pina cind am plecat din Romania
Asa cum spuneam, probabil ca adult as fi perceput cu totul altfel.
La revolutie imi amintesc ca am fost fericita. La scurt timp mi-a trecut.
Dupa ce am terminat facultatea si m-am casatorit, in 92, au inceput marile nemultumiri. Maica-mea, dimpotriva, lucra intr-un domeniu excelent platit, pentru ea a inceput o viata buna. Eu, nu serviciu, nu casa, vremuri tare grele. Si frig. Am gasit un prapadit de serviciu, nici vorba sa adunam in veci bani de casa.
Nici vorba sa fiu nomenclaturista, dar asta e, asociez vremurile dinainte de 89 cu adolescenta, copilaria.
