Cum ati trait inainte de Revolutie?
Raspunsuri - Pagina 18
lia popescu spune:
Singurele amintiri frumoase dinaintea Revolutiei sunt datorate copilariei. Daca am fi copilarit in alte conditii, probabil ca am fi avut amintiri si mai frumoase. Se poate ca si copiii evrei din lagarele de concentrare sa fi avut momente de fericire, cand recuperau vre-un cotor de mar scapat de un un soldat german sau prindeau o zi cu soare. Nu-ti trebuie mult ca sa fi fericit atunci cand esti copil si esti sanatos. Cu ce mi-a imbogatit personalitatea faptul ca am trait peste 20 de ani in frig, in nesiguranta( nu stiai daca "prinzi" ultima bucata de telemea, ultima pereche de pantofi dupas ce stateai ore intregi la coada in cel mai teribil frig si vant, nu stiai daca nu se vor modifica in ultima clipa criteriile dupa care se fac repartitiile la terminarea facultatii etc)? Sigur ca aveai un loc de munca asigurat insa nu aveai dreptul sa-l alegi - imi amintesc de fratele unei colege care nu reusise la facultate si primise dispozitie de a se prezenta la lucru intr-o mina din Valea Jiului. Imi amintesc disperarea pe care o simteam cand veneam acasa inghetata dupa ore in sir de asteptari prin statiile de autobuz si gaseam o casa rece , fara gaze, fara curent electric, nici un ceai cald nu se putea bea. Sarbatorile erau din ce in ce mai triste - nici tort, nici cozonaci nu se mai puteau face (torturile de pe vremea bunicii se faceau din 12 oua si unt si lapte ... de unde??? si nici macar gaze nu aveam. Mai imi amintesc o noapte de iarna - iarna era cel mai rau, in care o biata femeie urla pe strada ca nu are ce sa dea de mancare copiilor pentru ca in fata ei se inchisese magazinul la care se primisera oua. Imi amintesc gangul friguros in care stateam la coada in schimburi, cu tata, pentru ca sa prindem o bucata de telemea , cum ii uram pe cei care se bagau in fata , fie ei si batrani sau aparent bolnavi, pe tiganii care fortau coada cu puradeii in brate, pe vanzatoarea care parca alegea cel mai mic colt de branza. Imi amintesc de prima sarcina si primul avort empiric , la care eram sa mor ,la numai 19 ani - nu aveai anticonceptionale de nici un fel. M-am minunat de tampoanele aduse de niste colege de facultate din RDG si de faptul ca ele foloseau detergent pentru vase. M-am simtit fericita cand am cumparat prima data carne de la magazin - la varsta de 16 ani la Radauti si ma mandresc ca am fraierit-o pe vanzatoare (sau ...asa credeam eu) stand la coada de vreo 4 ori - ba cu gluga , ba cu caciula, ba cu basma ???(era intuneric ca se vindea prin spatele magazinului...conspirativ). Imi amintesc ca-mi era ciuda ca la Bucuresti nu se dadeau alimente pe cartele pentru ca asta insemna ca nu prindeam de loc. Imi amintesc de cativa gestionari omenosi pe care mama ii curta asiduu si care se milostiveau de noi si ne dadeau cu mare fereala catre o bucata de branza si imi amintesc cu recunostinta de vecina de la parter care primea pachete din Franta si ne dadea bomboane, halva, ciocolata dumnezeiesc de bune si Paris Match. Nu aveam nici o ruda la tara, insa primeam cate o gaina mai ostenita de la aceeasi vecina buna, care ...culmea norocului, avea fiul chirurg. Imi amintesc cum m-am pomenit la interviu cu securistul facultatii pentru ca primisem niste bani de la un coleg din strainatate - am si acum senzatia ca am fost in aceeasi camera cu un sarpe slinos. Imi amintesc cum m-a luat militia de pe aleea pe care locuiam dupa ce m-a vazut sectoristul ca dadusem niste cursuri unui coleg arab. Eram in papuci- doar coborasem sa-i dau cursurile. A trebuit sa merg la sectie si sa explic de ce nu aveam buletinul la mine si nu va pot povesti ce umilita am fost acolo, parca eram ultima stoarfa..A trebui sa fac scandal si sa ajung la comandant care a binevoit sa-l sune pe tata sa aduca buletinul si carnetul de student sa se lamureasca cretinii ca nu eram ce credeau ei. Ce amintiri frumoase sa am de atunci, cand o auzeam vesnic pe mama ca nu mai are bani - aveam datorii peste tot - la masina, la casa, la televizorul alb-negru. Nu eram dintre cei care o duceau cu tare rau, au fost altii mai amarati, dar nu regret nimic din ceea ce a trecut. Sunt momente in care ma uit in jurul meu cu ochii mei de atunci si incerc sa simt ce as fi simtit atunci - nu cred ca visam macar la ceea ce este acum. Pai, pe vremea aceea faceam colectie de ambalaje de guma de mestecat si de ciocolata - primeme de multe ori numai ambalejele si le miroseam si-mi imaginam cam ce gust ar fi avut bunatatile alea. Comportament de bosiman...
Nu pot sa uit, nu pot sa iert si nu pot sa regret faptul ca acea epoca - comunista le-a furat parintilor mei si bunicilor cea mai mare parte a vietii lor si ca au murit inainte de a se bucura de prosperitate, de normalitate.
Cine spune ca acum viata este nesigura, ca sunt oameni saraci, sa nu uite ca pe toate zidurile sunt anunturi de angajare - in industria textila, in constructii, menaj...doar daca nu vrei nu muncesti. Daca nu te descurci in meseria pe care ai invatat-o poti trece pe o treapta inferioara, orice munca este mai buna decat nimic. Multi asa-zisi saraci se vaicaresc ca nu au din ce trai insa considera un salariu de 3-4 milioane ca fiind umilitor. Saracia nu ii impiedica se se inmulteasca si sa-si expuna copii ca pe niste handicapuri. Cu pensionarii este alta treaba, ei saracii nu au nici o vina si nu avem ce face decat sa ne ajutam fiecare dupa posibilitati parintii si bunicii pensionari, pana ce trecem hopul si ne va fi tuturor mai bine.
Siminaf spune:
Lia, mare curaj sa expui aici, in public, particele din viata ta privata, chiar daca au trecut atit de multi ani de atunci! Frumos spus, frumoase cuvinte si verticale idei! Jos palaria si un milion de flori din partea mea!

Andries spune:
quote:
Originally posted by lia popescu
Nu pot sa uit, nu pot sa iert si nu pot sa regret faptul ca acea epoca - comunista le-a furat parintilor mei si bunicilor cea mai mare parte a vietii lor si ca au murit inainte de a se bucura de prosperitate, de normalitate.
nici eu nu pot sa uit, cu atat mai putin sa iert, iar de regrete nici sa nu vorbim.
Andries
dinedana spune:
Intru si eu in disutie pt ca va urmaresc postarile si am retrait acele vremuri cu toate ca la revolutie aveam dore 13 ani.
Mi-am adus si eu aminte de acele vremuri cind daca vroiai sa cumperi orice musai trebuia sa stai la coada.Eu pina la revolutie spuneam oricui ma intreba ca nu-mi plac bananele si nu pt ca nu-mi placeau ci fiindca eu chiar nu gustasem asa ceva.Imi aduc aminte de vecini de cartier care erau marinari si vindeau tot felul de chestii dar numai la unii vecini:cafea, stilouri, jucarii bune nu din astea cum sunt acum, tot felul de lenjerii de cine avea asa ceva in casa era avut.Cred ca fiecare adult din acea perioada incerca sa faca orice numai sa fie un pic mai bine pt familia lui, stiu ca au muncit foarte mult ,tatal meu sofer fiind a fost trimis de citeva ori la canalul Dunare-MareaNeagra si noi nu intelegeam de ce trebuie sa plece cu saptaminile de acasa.
Acum privind in urma nu l-as plinge pe Ceausescu dar cred ca scopul pentru care au murit atitia oameni la Revolutie nu a fost nivelul de trai de acum.Ma uit la parintii mei care nu mincau partea buna ca aveau cui sa i-o dea si inca nu-mi vine sa cred ca dupa ani de sacrificiu tot in sacrificiu o duc. Traiesc din bani putini pentru ca muncitorii de atunci sunt pensionarii de acum care mai au putin si mor de foame, si tot cu capul sus stau si nu accepta de la copii mare lucru tot in ideea sa avem noi (cred ca-i o deformatie post comunista).
Eu am un copil si fac orice ca sa pot sa-i ofer ce-si doreste dar ma gindesc cu groaza la vremurile ce vor veni pentru ca daca noi am mai avut parte macar de scoala ca sa devenim oameni ei nici de asta nu vor avea parte.
E trista realitatea, nu stiu daca parintii mei au trait vremuri atit de ciudate(oare stiau ei pe atuci ce-i ala stres?).
Cred ca m-am intins prea mult.
Pupici.
Victoria spune:
Lia a spus tot ce as fi vruta sa spun eu, si mult mai bine ca mine...
Singurul "avantaj" pe care il vad privind in urma e ca, neavand televizor sau alte mijloace de petrecere a timpului liber, si fiind atunci un copil timid si singuratic, am citit...mult, si carti bune, si asta mi-a ajutat mult mai tarziu.
Aud azi multi parinti care se vaita ca ai lor copii nu citesc nimik.
V
In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred. Gabriel Liiceanu
Andreea_k spune:
Am trait cu totii aceeasi foame , acelasi frig etc dar pe mine ma obsedeaza o chestie : stiti pastilele alea pe care ni le dadeau in scoala generala ? Pt ce Doamne iarta-ma erau ? ni se spunea ca e ceva de potasiu parca dar nimeni nu mai stie si eu chiar vreau sa stiu pe bune.
Va mai amintiti de :
Cavit-ul pe care il haleam in loc de desert ?
Dar de cadourile pe care le primeam noi fetele in care gaseam si un pachet de vata si eram super multumite ca aveam ce folosi la menstruatie ?
Dar de plicurile de oranjada pe care le "mancam" ?
Dar de colectiile de timbre filatelice pe care le dadeam la schimb ?
Eu aveam pe langa aceste colectii de timbre , de ambalaje de guma si de ciocolata si o mare colectie de servetele de masa.
Tia spune:
foarte greu!
din pacate lucrurile bune, asa cum le vad prin prisma generatiei ceauseilor, sunt umbrite de multe suferinte si lipsuri. si sunt asa multe de spus la capitolul lipsuri ca v-as plictisi cu ele, multi le stiti sau le-ati mentionat deja. ce mi se pare amenintator este ca adolescentii de acum nu prea stiu prin ce au trecut parintii lor. am ascultat de curand un reportaj la un post de radio redutabil.. nu stiu mai nimic despre "epoca de aur". oare de ce? parintii lor au uitat? totusi marea majoritate a trait in frig si intuneric.
am inceput acest mesaj vorbind de lucruri bune, unul il consider remarcabil: faptul ca neavand acces la informatie si distractie, am strans ca un burete pe toate caile tot ce era de stiut, citit, ascultat, vazut... acum cred ca este mult mai greu sa stimulezi un copil sa citeasca sau sa mearga la o piesa de teatru. dar acest fapt nu este meritul "epocii", ci o consecinta a acelor vremuri asupra oamenilor care nu au vrut sa fie "ingropati" in uitare....
Letitia1 spune:
stiti pastilele alea pe care ni le dadeau in scoala generala ? Pt ce Doamne iarta-ma erau ? ni se spunea ca e ceva de potasiu parca dar nimeni nu mai stie si eu chiar vreau sa stiu pe bune.
Andreea Kerau pastile de Iod. Stiu ca ni le dadea in special dupa Cernobil, da erau dulci si imi placeau teribil. Uneori ma mai asezam odata la coada ca sa mai obtin citeva. Si eu imi amintesc de CAVIT-ul pe care il furam din frigider si il haleam pe post de desert. Mi se parea ca avea un gust divin.
Letitia1 spune:
"bairamurile" la care mergeam cu muzica pusa la casetofoane Electronika 302 si, mai apoi, la un super magnetofon Tesla B115,
Eh, draga Miki68unde-s vremurile alea de alta data? Am niste amintiri uimitoare de la acele "bairamuri". Poate chiar am fost impreuna la ele ca si eu sint din Iasi si tot in '68 sint nascuta.
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by Andreea_k
Eu aveam pe langa aceste colectii de timbre , de ambalaje de guma si de ciocolata si o mare colectie de servetele de masa.
Si eu aveam:
-colectie de timbre
-colectie de surprize din gumele de 5 lei de la tiganci
-colectie de servetele de masa (ce faine erau! cu Miky Mouse, cu fluturi, mare parte din ele le aveam de la bunica, care le avea de la prietenele ei din strainatate)
Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)
