Cum ati trait inainte de Revolutie?
Raspunsuri - Pagina 17
Siminaf spune:
Mie nu-mi pute decit ce e de... putut.
Am amintiri foarte frumoase despre o copilarie lipsita de multe dintre grijile altora, pentru ca parintii s-au sacrificat sa ne ofere tot ce e mai bun. Dar am amintiri foarte urite despre comunism, despre regimul oribil care i-a facut pe parintii mei sa se sacrifice. Doua lucruri total diferite.
Si voi uri totdeauna comunismul si tot ce tine de acesta. Si nu, nu pot trai in trecut. Nu sint genul de om care isi trage energia din amintirile frumoase din trecut. Sint genul care isi deschide aripile doar cu gindul la viitor si la ce ar putea face, si pentru sine si pentru familie. Fie in tara natala, fie aici, unde ma aflu acum, fie oriunde in lumea asta mare.
ruxandra_sb spune:
De cand am inceput sa "vad" am inceput sa urasc comunismul, care a ucis oameni si i-a pervertit pe cei mai multi dintre ceilalti.
Mi-e greu sa inteleg cum se uita cat au avut de suferit romanii de pe urma comunismului, cati oameni au fost schiloditi fizic si sufleteste. ![]()
Parca prizonierii dusi de rusi in Siberia, inchisorile in care s-a stins crema Romaniei si oameni obisnuiti, dar "dusmani ai poporului", Canalul, partizanii din munti, bunicii nostri deposedati de pamantul lor, turnatorii si securistii nici n-ar fi existat.
N-am trait rau inainte, am avut parinti care s-au straduit sa ne ofere ce-i mai bun si s-au sacrificat pt asta (apropo de "mancati voi mama copanul, mie nu-mi trebuie"). A fost cat de cat o.k. pt ca eram copil si unui copil nu-i trebuie multe sa fie fericit, daca isi are familia alaturi.
Fiindca frecventam scoala germana stiam cu e "afara", aveam contact cu lumea lor. Mi-ar fi placut si mie sa avem magazinele lor, hainele lor, dulciurile lor, dar nu mi se parea o tragedie ca nu erau.
Ca si multi din cei care au postat aici, am ramas cu o obsesie pt banane (ani de zile dupa 1990 nu puteam sa consider bananele niste fructe normale, asa ca merele), o obsesie pt stocuri si rezerve (si acum trebuie sa le am, ca nu se stie), etc.
Inainte as fi avut viata trasata de la 18 ani:
- facultatea + anii aceia de stagiar in provincie + un job pe viata la aceeasi intreprindere
- eventual maritat + copii
Nu spun ca acum am o viata spectaculoasa, dar daca vreau pot sa fac orice. Pot sa devin orice ma tin muschii, pot sa fac orice, daca sunt capabila.
Pot sa trag tare sa strang bani si apoi sa ma plimb prin toata lumea, pot sa devin miliardara cu Rolls-ul la scara sau casnica, sa-mi cresc copiii si sa prepar gem de casa.
Pot sa fac ceea ce vreau si simt.
Nu mai sunt bagata intr-un sablon in care sa intepenesc toata viata.
Cat despre acea "siguranta" pe care ti-o dadea vechea oranduire... (casa si slujba la tot poporul) este necesara numai pt acei care nu-s in stare si, mai ales, nu vor sa lupte. Ca si acum stau unii sa le pice mura-n gura.
Are mama doi flacai.. Matei (4) si
Grigore
DARAEL spune:
Raspund direct la subiect:
Inainte de revolutie am trait exact asa cum Traiesc si Acum. Traiesc pur si simplu. Si atat.
Asa cum faceti si voi toti, cei de pe acest Forum, clicaritori sau cititori.....
Cat despre “detaliile tehnice” ale vietii de zi cu zi, ele sunt importante doar din punct de vedere al semnificatiei
pe care le-o dam.
Acum 2000 de ani, se spune ca pe Golgota erau 3 crucificati.... Unul a zis: “Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac”, altul a cerut Iertare si altul a blestemat.....
Asa au gandit unii atunci, asa au gandit / trait unii si pe vremea comunismului, asa gandesc / traiesc unii si acum..... moama, ce descoperire epocala
!
Sa nu uit: puteti sa va certati
pe acest subiect o vara si nu veti schimba nimik - ce chestie, trestie......... doar o sa va suparati “Acum” si va veti face amara
si ziua de astazi – la asta v-ati gandit ?
Pace tuturor
!
Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
Credeti ca Viata e grea ? Asa o fi... dar trece repede
Marox spune:
Cred ca ar trebui sa invitam parintii nostri sa scrie la acest subiect...
Ce pot sa spun eu despre viata mea de atunci? Nu cunoscusem alta viata, nu puteam regreta ceea ce nu stiam - o viata normala, fara cozi si ratii, cu supermarket-uri si abundenta de carti si reviste, de filme recente, asa ca puteam doar sa-mi invidiez doar colegii care aveau cite o revista "Bravo" si sireturi colorate.
Acuma, in mijlocul unor persoane care n-au trait in comunism si nici nu-si pot imagina cum a fost, am un fel de mindrie, de genul "ia uite prin ce am trecut si ce mare m-am facut
", ma dau mare in fata sotului ca stiu o gramada de filme si actori din anii 40-50-60 si ca invatasem bulgara la televizor.
miki68 spune:
Privind in urma, bineinteles ca acele vremuri nu ne pot fi pe plac, insa, cel putin pt.mine (aveam 21 de ani in '89) inseamna copilaria si adolescenta mea. Acum fac abstractie de lipsuri si evocind perioada imi amintesc de "bairamurile" la care mergeam cu muzica pusa la casetofoane Electronika 302 si, mai apoi, la un super magnetofon Tesla B115, cu tratatia constind in icre confectionate in casa (cu mult gris), tartine cu parizer, uneori si o salata boeuf, bere Unirea la litru, Modern Talking, muzica "de strins in brate" ca Lady in Red, Hello... Duminici petrecute in gradina botanica cind ne adunam toata gashca sa cintam (unii la chitara) iar cind ne razbea foamea mincam grisine... Concediile la mare cu bilete prin sindicat in niste jeguri de hoteluri, dar unde era frumos pt.ca se intilneau mai multe familii de colegi de serviciu de-ai tatei, cu copii, se mergea seara la bowling (mamaaa, ce distractie!)... cum prindeam macar o duminica la mare, musai seara acelei zile o petreceam la restaurant unde mincam friptura cu cartofi prajiti si daca ii era simpatic ospatarei aducea si pt. copilu' un pepsi in ceasca mare de cafea, mama cu tata dansau... Chiar daca pt.toate astea tata facea CAR de 10000 de lei la care platea un an ca apoi sa faca altul si tot asa... Ce-mi pasa (la trecut) mie de comunism! Oricum nu stiam ca se poate trai mai bine. Fara cozi, fara rationalizarea curentului, gazului... Cu 1 grad celsius in sufragerie intr-un an de revelion cind i-au inghetat maica-mii violetele de parma pe calorifer
... ma mai gindesc si va mai spun
cristina d.
asi spune:
Ca si copil am trait ok dar acum gandind ca un adult nu asa vrea sa traiesc asa cum au trait parintii mei.
Razvan(07 martie 2004)
si mami
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Ubi spune:
Am avut un singur soc dupa Revolutie. Mama nu a mai pus branza la borcan. Eram convinsa ca exista perioade in care nu se face branza si ca de aceea pune mama branza la borcan.
Si-mi mai amintesc ca-n '86 a fost o iarna cumplita si ca aveam in camera 9 grade. Seara de fapt ma imbracam ca sa ma culc, nu invers.
Imi aduc aminte ca se oprea curentul pe la pranz (aveam program) si ca in cutia de scrisori aveam intotdeauna o lumanare si un chibrit caci casa scarii nu avea geamuri.
In acelasi timp duc dorul bomboanelor Olimpic (dextroza) care erau atat de bune si atat de rare.
www.ubi.ro
http://pg.photos.yahoo.com/ph/criszaman/my_photos
greiere spune:
Inainte de revolutie? In mintea mea de copil imi doream mereu ciocolata, banane, portocale, prajituri. Dar cand esti cu burta plina poate nu mai esti in stare sa te bucuri cu adevarat de ceea ce ai.
Ar mai fi avut atata farmec copilaria mea, fara momentele cand se lua lumina si faceam figurine din ceara sau jucam monopoli toata familia? Jucam scrable, citeam... aveam mai mult timp peste zi caci ne uitam la tv. atat cat este recomandat... 2 ore
, poate chiar mai putin pentru ca la 11 ani nu prea ma interesau stirile.
Dar atunci eram copil si nu vedeam lumea in care traiam cu ochii unui matur. Acum uitandu-ma in urma, inteleg grijile care apasau asupra parintilor mei si aflu de oamenii care sufereau pentru ca aveau curajul sa-si ceara dreptul de a fi ei insisi.
Culmea e cred, faptul ca atunci, desi iti era ingradita libertatea de exprimare, situatia existenta iti permitea, chiar te provoca sa gandesti mai mult.
Copilaria mea inseamna `inainte de revolutie`! O viata cu multe lipsuri materiale dar o copilarie lipsita de griji datorita parintilor mei.
Atat spun pentru ca asta e imaginea mea proprie despre vremurile de atunci restul... imi doresc o lume cu oameni mai buni, o lume frumoasa pentru copii mei (dar pentru asta sunt povestile, fiindca o astfel de lume e o utopie).
shati

