Tragedia diferentei de varsta
Raspunsuri - Pagina 5
cl spune:
LUPTA pentru dragostea ta! Cum? Tu singura stii!
Claudia
Veronicai spune:
Draga mea,
Eu sunt aproape ca intr-o situatie asemanatoare. Abia am terminat un divort, adica nu am primit inca hotararea, dar totul este definitiv si irevocabil, si totusi port in mine o speranta ca exista cineva si pentru mine pe lumea asta.
Daca ai citit subiectul meu (pe cand ma numeam Papusica) ai vazut cat am suferit si in adancul sufletului meu mai sufar, dar viata merge inainte, pentru ca Dumnezeu este alaturi de noi (dupa cum spunea o alta fata aici pe forum)"am avut un vis,mergeam pe tarmul marii, la un moment dat mi-am intors privirea, pe nisip erau tiparite dooua urme de pasi, urma pasilor mei si cealalta era urma pasilor lui Isus, din loc in loc se vedea insa o singura urma... m-am dat seama ca aceasta coincide cu zilele negre din viata mea, am inceput sa reprosez:
-Doamne, ai spus ca nu ma vei lasa niciodata, dar m-ai lasat singura atunci cand aveam cea mai mare nevoie de Tine!
-Eu nu te-am lasat singura nici o clipa, vezi o singura urma pentru ca in zilele acelea t-am purtat pe brate!"
Eu m-am casatorit din dragoste, dar o dragoste foarte mare si foarte profunda care speram sa dureze toata eternitatea. M-am simtit pustiita, goala pe dinauntru, tradata, treceam prin diferite sentimente, plangeam pe strazi, in parcuri, in mijloacele de transport, si totusi......cu putina speranta si incredere in Dumnezeu, am inceput sa ma simt mai bine, mi-am schimbat putin look-ul, am inceput sa ma imbrac altfel si incerc sa imi urmez drumul care imi este destinat. Nu ne putem impotrivi destinului.
Nu spun ca l-am uitat pe sotul meu, nici pe departe, dar alta varianta nu mai este.
O singura viata avem, nu avem doua ca pe una sa facem probe.
Capul sus. Eu am inceput sa fac niste lucruri pe care pana acum nu aveam curajul sa le fac, sa ma implic in actiuni noi pentru mine.
Eu nu spun ca este usor, dar totul este posibil cu rugaciune si cu incredere in Bunul nostru Dumnezeu.
Te pup dulce si iti doresc cele mai frumoase ganduri si multa putere.
Dumnezeu sa fie alaturi de voi.
IULIA
laura111 spune:
Draga noastra Ylena, ai grija de tine in primul rand pentru ca sanatatea (fizica si psihica ) se recapata f. greu uneori. Eu , din cate ai scris tu pe forum, consider ca acest barbat NU TE MERITA. Chiar daca v-ati fi casatorit , mai devreme sau mai tarziu ai fi ajuns sa-i spui :" Baiete, casa-i a mea si usa-i a ta !" Eu cred ca pentru el relatia cu tine a fost una foarte convenabila, el a "crescut" mental alaturi de tine pe cand tu te-ai daruit, te-ai lasat "supta" de energie. In aceasta relatie tu ai dat iar el a primit... Nu asa stau lucrurile intr-o convietuire pe termen lung... Trebuie sa te desprinzi, sa o iei ca pe o experienta de viata si sa-ti gasesti preocupari care sa-ti faca placere(realmente)si care sa te ajute sa-ti vezi de viata ta mai departe (stai pe NET, picteaza, cieste, intalneste-te cu prietenele tale, mergi in oras si casca gura la galerii de arta sau la magazine, fa plaja, etc...). Agatandu-te de el nu faci decat sa te destabilizezi psihic, fii activa si alunga gandurile negre ! Noi, cele (cei) de pe forum iti tinem pumnii sa reusesti sa-ti gasesti linistea interioara ! Si , vorba lui Nenea Iancu :" Zoe, fii barbata !". Te rog, nu mi-o lua in nume de rau daca am fost cam dura...
Te imbratisez virtual !
Laura - mama lui Vlad
Aurelia spune:
.....Cindva inima mea a iubit...,iar el iubitul mi-a transformat-o in "usa cu gauri" din povestea voastra,la capatul drumului a venit la mine si mi-a spus :"Stii?acum dupa toate astea mi-am dat seama ca te iubesc si ca trebuie sa ne casatorim",am plins, si el credea ca pling de fericire ,in realitate inima mea era zdrentuita de toate impunsaturile de cui facute de el dealungul anilor,nu mai era loc poate nici pentru una singura,o pinza de paianjen mai ramasese din ea!si plingeam ,dar nu de fericire ci pentru ca lucrul atit de mult dorit de mine venea acum prea tirziu!MULT PREA TIRZIU!Am plins atunci pentru mine ,pentru noi doi si pentru anii pierduti impreuna!!!!
AuraGalerne
Arhistefy spune:
Nu te merita!!! Si, crede-ma, pe parcurs te-ai fi plictisit teribil de el. Hai sa fim seriosi, dragostea se intretine zi dupa zi, pe cand el ce avea de daruit? Un trup frumos si atat. Trezeste-te, draga mea, avem nevoie de tovarasi de echipa puternici, nu de unii de care trebuie sa-i ducem noi in spate tot timpul pentru ca asa considera dansii ca se cuvine. Daca peste ani tu te imbolnavesti, sau nu vei mai avea putere sa-l mai tii si pe el, ce se va intampla? Va pleca, nu?
Arhistefy
elara spune:
Ylena, eu nu am avut timp sa citesc chiar toate raspunsurile ( am citit doar prima pagina ) dar ceea ce ai scris tu, am citit tot.
Nu prea stiu cu exactitate daca ti-as putea fi de ajutor cu parerea mea, dar am sa incerc.
Poate ca ar fi bine sa incercacti sa va salvati relatia cu ajutorul uni consilier marital. Si in primul rand EL e cel care are nevoie de ajutor. Dar deoarece deriva in care se afla el, toate starile lui oscilante, dramatic diferite, va afecteaza pe amandoi e necesar sa il consultati IMPREUNA.
Siiiiiii, FOARTE IMPORTANT: din relatia voastra trebuie indepartata NEAPARAT SI DEFINITIV violenta de orice fel 
( verbala spuneai tu ca a fost la el 
), umilirea si toate tarele caracterului lui, care va erodeaza relatia. 
El este limpede ca te iubeste dar oscileaza prea mult si nu are nobletea si frumusetea sufletului tau (iarta-ma ca o zic ). Pe tine cred ca te intuiesc ce om esti 
, imi dau seama dupa cum vorbesti despre povestea acesta, atat de reala totusi, povestea vietii tale, a dragostei resimtite, gustate, implinite, pierdute, regasite si iar destramate....
Iti doresc tot binele din lume. Ai suferit destul. Cat despre un copil, nu-ti pierde speranta, exista mamici si la varste mai inaintate ca a ta. Chiar daca si cu ajutor ( fertilizare artificiala, de ex. )
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca