Tragedia diferentei de varsta
Raspunsuri - Pagina 4
lala spune:
poate ca trebuie sa fim asemenea copiilor - fara teama, fara repere si limite pentru a putea merge mai departe. Poate este bine sa ne intrebam manati de curiozitate: 'Ce ne aduce ziua de maine?'.
Daiana30 spune:
Fata draga,
Am 2 prietene care au o relatie cu un partener mai mic decat ele cu 10, respectiv, 15 ani ... Eu sper ca macar una din aceste relatii sa se finalizeze cu un trai ... "pana la adanci batranete". I-am spus uneia din ele, care are 35 ani ceea ce iti voi spune si tie ...
Iubirea este mai presus de toate, in sufletul unei femei, si eu cred ca acesta iubire se implineste cel mai bine printr-un copil.
De ce nu faci un copil care sa fie numai al tau, chiar daca el va fi sau nu langa tine? Ai sa vezi ca pana la urma copilul acela va insemna mai mult decat EL, mai mult decat orice ... Va fi implinirea ta ... cea de care, probabil, ai nevoie.
Numai bine si ... multa dragoste ... caci numic nu e, fara ea.
Daiana
Moldovan
Flower spune:
quote:
Originally posted by isabela
Pe undeva si eu sunt intr-o situatie asemanatoare. Sunt in situatia de a lua o hotarare, de a merge impreuna cu El, sau de a-mi vedea singura de drumul meu. La mine totul a pornit de la o minciuna de a lui(sau mai multe) , asa incat acum nu mai pot avea incredere in el.
Draga ISABELA ,
La prima vedere , situatzia prin care treci , asa cum a fost prezentata de tine , pare putzin mai simpla. Nedand prea multe detalii , despartzirea dintre voi s-ar baza pe o minciuna ( sau mai multe ) de-ale lui , iar totul poate parea un moft de-al tau. Minciuna poate avea insa o gravitate mai mare sau mai mica , dar este doar o minciuna. Asta poate da nastere la interpretari , dar numai tu si fetitza ta stitzi prin ce trecetzi !
Ai mai multa incredere in tine si sa dea Domnul sa va fie mai bine de-acum incolo !
isabela spune:
Draga Flower,
Poate ca pare un moft de al meu, dar pentru mine increderea reprezinta aproape totul intr-o casnicie. Sunt genul de om care, indiferent, cat de dur ar fi adevarul, prefera sa-l auda. Iar cand vorbesti cu omul de langa tine si incerci sa lamuresti situatia, iar el recunoaste ca a gresit, ca a facut-o pentru ca a crezut ca asa ma va face sa sufar mai putin( eu nu consider asta o scuza)iar peste catva timp iti dai seama ca iar a mintit, cum poti proceda? Mai poti crede altadata in cuvintele lui?
Nu este vorba de alta femeie in viata lui. Am vrut sa scriu de multe ori pe forum, sa-mi descarc sufletul, sa aud parerile voastre, dar nu am avut puterea necesara. Citind celelalte subiecte am constatat ca altii au probleme mai mari decat ale mele.
ioana spune:
Te-ai gandit vreodata sa infiezi un copil? Sunt atati copii care au nevoie de ajutor!
danac spune:
quote:
Originally posted by ylena
Din tot ce mi-ati scris pana acum precum si din alte subiecte postate imi dau seama ca multi dintre noi au cate o poveste trista ori au trecut macar printr-un moment greu in viata. Ma gandesc la Roxana-"...dupa 14 ani", la Cristina Maria cu al ei sot care "...flirteaza la greu", tu Isabela aflata intr-o mare cumpana la a doua casnicie, la "Tagada paternitatii"-subiect scris de un barbat, si atat de multe-multe altele.
Retete de viata nu exista niciodata. Ce astazi e sigur maine devine instabil, ne chinuim sa tinem carma intr-o lume nesigura si uitam cat de scurta e viata, uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte din jurul nostru. De multe ori tindem sa vedem doar jumatatea goala a paharului, cand de fapt am putea beneficia de jumatatea plina. Cand suferi nu poti sa fii si intelept si cred ca asta e marea scuza dupa care ne ascundem atunci cand ne este greu.
M-a pus pe ganduri ieri o replica dintr-un film : " trebuie sa te arunci de pe un pod ca sa-ti poti intinde aripile si sa zbori". E adevarat, dar ma intreb ce se intampla daca nu ai curajul ca in cadere sa-ti deschizi aripile?!
Am pierdut odata cu omul iubit si un intreg mod de viata. Ma intreb in fiece clipa care e rostul meu ACUM, caci mi-am pierdut reperele. Eu inca nu-mi sunt de ajuns
Ylena
M-ai impresionat,cred ca esti un om foarte bun si meriti tot binele din lume!!!!!Numai bine iti doresc de acum incolo!!!!
iselin spune:
M-A IMPRESIONAT FOARTE MULT CONFESIUNEA, APOI M-AU MARCAT PARERILE VOASTRE.CRED CA TOATE AVEM DE SPUS O POVESTE, DAR CU O CONDITIE: SA LASAM SUFLETUL SA VORBEASCA. SAU POATE M-AM REGASIT IN ACESTE RANDURI PENTRU CA EU INSAMI SUNT UN AMALGAM DE TRAIRI, INTAMPLARI, SENTIMENTE...PUTERE, CURAJ, VOINTA SI INCREDERE!
dya spune:
Draga YLENA,
Esti o femeie cu totul deosebita si extraordinar de sensibila ... cred ca te ridici mult deasupra a ceea ce-si poate dori un barbat. Eu nu pot sa-ti dau sfaturi, spun doar ca scrii infiorator de frumos ...incepe sa scrii(si posibil sa publici) ORICE, in special framantarile, zbuciumul tau interior, lupta asta pe care o duci (care se va vindeca cel putin partial in timp). Si nu in ultimul rand gandestete la un COPIL (cum au spus si alte fete) ... la aceea unica dragoste daruita si primita neconditionat. Prin randurile tale (si eu iubeam "Va place Brahms")ai fost atat de aproape de o parte a sufletului meu ...
Eu iti doresc TOT BINELE DIN LUME SI SA AI O VIATA MINUNATA. Stiu ca esti o Scarlet O'Hara - aminteste-ti - SI MAINE E O ZI si trebuie sa luptam sa o facem cat mai buna si demna de trait.
Sa nu ne privezi de dreptul de a mai "citi cate ceva din tine".
Te pup cu drag,
Diana
Flower spune:
quote:
Originally posted by isabela
Poate ca pare un moft de al meu, dar pentru mine increderea reprezinta aproape totul intr-o casnicie. Sunt genul de om care, indiferent, cat de dur ar fi adevarul, prefera sa-l auda.
Draga Isabela , sunt 100% de aceeasi parere cu tine. Inca de pe cand eram prieteni i-am spus sotului meu ca atunci cand se va intreba daca mai simte ceva pentru mine sau daca va intalni pe altcineva , as prefera sa stiu pentru ca minciuna ( sau faptul ca as putea fi luata drept proasta ) o urasc cel mai mult si m-ar jigni mai rau astfel decat daca ar fi , de la inceput , sincer cu mine.
Sanatate si numai bine !
ylena spune:
A trecut exact o luna de cand dragul meu mi-a amintit ca orice inceput are si un sfarsit. Era una din zicalele lui favorite, dar n-am privit niciodata aceste vorbe cu fatalitate, ba din contra le percepeam optimist, gandind ca binele, adevarul, intelepciunea si dragostea sunt cele care supravietuiesc in final. Dar n-a fost sa fie asa...
Mai imi spunea iubitul meu ca un om fara constiinta e un om de nimic, iar raul pe care il faci cuiva se vindeca in timp, dar urmele raman. Si apoi imi povestea parabola cu fiul neastamparat caruia tatal i-a zis intr-o zi:
"Fiule, vezi usa aceasta? De cate ori te incearca dorinta sa faci ceva rau, ia un cui si bate-l adanc cu ciocanul in ea. Si apoi vii sa-mi povestesti"
Copilul a luat ciocanul si un pumn de cuie si a plecat. Si de fiecare data cand dorinta de a face rau il incerca, se ducea si infigea un cui in usa. Intr-o zi insa s-a dus la tatal sau si i-a spus mandru:
"Tata, astazi n-am mai batut nici-un cui in usa!"
Tatal l-a luat de mana si i-a raspuns
"Bravo fiule, inseamna ca ai devenit cuminte. Acum scoate toate cuiele pe care le-ai batut"
Si copilul asa a facut, numai ca parintele sau a lasat capul in jos si a mai adaugat trist:
"Vezi tu dragul meu usa aceasta? E plina de gauri si niciodata nu va mai fi ca inainte!"
Numai ca la vremea acestei povesti eu eram copilul cel rau, caci dorind sa-mi gasesc drumul in viata alaturi de El, omul iubit, si negasind raspuns, incercasem sa fug cat mai departe, ranindu-i orgoliul si poate dragostea de barbat tanar.
Spuneti-mi voi daca sa tac sau sa merg mai departe cu povestirea. Nici nu stiu ce caut -sa ma umilesc, sa infrunt cu voce tare realitatea, sa scriu un jurnal de singuratate atunci cand nu mai pot de una singura-, nu stiu. Inca gandesc cu mintea si actionez cu sufletul, mi-e drag si il astept si il alung in acelasi timp, il ocarasc cu gura dar ma rog la Dumnezeu pentru el.
De fapt pentru noi.