Il marginalizeaza si unu dintre pusti mi-l bate..
Raspunsuri - Pagina 2
filofteia spune:
Problema nu este ca esti in Franta... asta se putea intampla oriunde.
Eu am avut colegi de generatie, care preferau sa se joace cu fetele, dar asta nu i-a impiedicat sa aiba o casnicie fericita.
Si eu as "intervenii" asupra copilului care-l agreseaza, dar nu cu brutalitate ci cu vorba... Eu am patit asta in familie... varul lui Adi (desi mai mic cu 3 ani) il musca si ciupea rau de tot... Adi nu reactioneaza niciodata violent, asa ca era o victima sigura. I-am spus cumnatei, lui soacra-mea care il creste... cum spui si tu ca la usa... reactiile au fost de la vai mami nu este frumos pana la nu-i adevarat... Asa ca atunci cand l-am prins, m-am uitat la el serios si i-am spus sa nu cumva sa-l mai ciupesti vreodata... a fugit mancan pamantul, fara sa sopteasca...
O alta solutie ar fi cea cu sportul de echipa... si karate ar fi bun, dar si un alt sport de echipa...
giulia71 spune:
Fetelor, in primul rand va multumesc din suflet la toate
!
Va multumesc pentru explicatiile pe care mi le-ati dat referitoare la cele de intimidare.
Cred ca si acest pusti bystanders si poate intuitia ma insala dar si parintii imi par din aceeasi categorie, sa va spun si de ce...
Adica nu e normal, cand un parinte vine cu pustiul lovit si plin de sange (chiar daca era o zgarietura-ustura al naibii si aia) , tu ca parinte al agresorului sa intampini situatia cu atata senitate???!!!
De supravegheat cand se joaca am facut-o si pe asta, dat fiind faptul ca era prima data cand il lasam singur pe al meu cu alti copii la joaca.
Atunci nu am observat decat ca-l marginalizeaza (se jucau cu mingea si fii-mio era magarusu' si chiar cand prindea mingea, el era tot magarus!). Am acceptat si asta, atata timp cat se jucau si cu el!
Dar, de lovit, totdeauna s-a intamplat cand eram in casa si de 2 ori l-am vazut pe pusti fugind in spatele casei lui dupa ce mi-l caftise!
Copii mai mici nu sunt pe aici, sper din suflet sa-si gaseasca prieteni la scoala!
Astazi pustiul meu a inceput scoala, invatatoarea mi s-a parut ok, si chiar am rugat-o sa-l ajute pe Calin sa se integreze mai usor.
M-a asigurat ca va face tot posibilul.
Cand l-am inscris, directoarea scolii ne-a spus ca vor face si sport: piscina, judo si sah si in functie de inclinaiile copilului ii vor indrepta catre sportul preferat.
Asa ca vom astepta un pic si poate, poate va prinde gustul judo-ului, Doamne ajuta!
Inca o data va multumesc si va tin la curent!
Sa auzim de bine ;)
noltic spune:
Buna Giulia! Ceea ce se intampla cu fiul tau este un fenomen clasic de afirmarea ierarhiei in cadrul grupului/gasca etc, cu toate etapele de filtrare,acceptare, initiere samd. Nu este ceva deosebit(in cazul tau inclin sa cred ca este, ptr ca te afli intr-o tara straina - Franta)si sunt convins ca foarte multi dintre noi am trecut prin asa ceva pana ne-am castigat recunoasterea in fata grupului. Cel mai mult il poti ajuta pe baiat prin formarea unei atitudini responsabile si energice; asta inseamna sa isi dezvolte abilitatile fizice caracteristice(trebuie sa ii placa un sport mai dur, de baieti): vorbeste cu el si explica-i ca ceea ce se intampla este natural si ca el trebuie sa se dezvolte si sa isi castige locul intre ei(chiar daca nu ii place prea mult compania lor) sa aibe curaj si determinare daca se simte amenintat( nu este nevoie sa apeleze la bataie, este suficient sa isi priveasca agresorul in ochi, sa stranga pumnii si sa isi apere punctul de vedere cu hotarare) si sa stie ca de atitudinea lui depinde propria siguranta si cea a prietenilor, prietenelor, frati sau surori mai mici(este vorba de motivatia lui). Poti incepe prin a exersa cu el atitudinea hotararii de a nu mai fi cel mai slab dintre ei: impreuna cu tine sau cu tatal lui, mergeti in grupul respectiv si fixati-l impreuna pe agresor, fara sa ii adresati nici un cuvant, incet, metodic pana cand cel vizat nu ii mai poate sustine privirea. Apoi, tot in liniste, te intorci si parasesti grupul respectiv. Este cea mai la indemana cale de a-si castiga respectul printre copii; altfel il vor acuza ca se ascunde dupa fustele mamei si ironiile lor se vor dezvolta, in loc sa se aplaneze. Este posibil sa nu vrea sa recurga la aceasta metoda, si aici intervine tactul tau(respectiv al tatalui) care il va convinge ca asa ceva este, repet, natural, si voi va bazati pe el sa se poata apara singur si chiar pe ceilalti prieteni, membri ai familiei. Nu cred ca vei avea nici un succes apeland la parintii copiilor care il bat, numai in cadrul scolii initiativa ta va fi inregistrata si va avea ecou. Depinde foarte mult de cum intelegi tu situatia respectiva; trebuie sa fii convinsa ca situatia respectiva nu ii depaseste puterea de intelegere si ca el se poate descurca/activa resursele pentru a-si face cunoscuta optiunea; asa se intampla si in viata: trebuie sa ne castigam respectul in orice colectiv/societate in care activam.
Bafta multa!
Cristina_C spune:
Giulia - eu,in locul tau, n-as mai incerca sa le intru in gratii copiilor vecinilor si mamelor acestora. Daca era sa se lege o prietenie intre copii se intampla de la inceput. Nu-i neaparat nevoie de ajutorul parintilor, cei mici se integreaza si singuri. Te inteleg perfect ca vrei sa-l ajuti pe baiatul tau, ca nu vrei sa fie izolat si ca are nevoie de un anturaj dar stau si ma gandesc daca e intr-adevar vital sa fie "acceptat" in gasca de pe strada. Pe el l-ai intrebat, ii face placere sa se mai joace cu ei?
Dupa incidentele care au fost tie iti convine ca baiatul tau sa-i mai intalneasca la joaca?
Incepe acusi scoala si e imposibil sa nu-si faca si el cativa prieteni dintre colegii de clasa cu care sa se viziteze - de ce trebuie sa fie neaparat copiii din vecini?
Nici pentru tine nu-i esential sa ai prietene care sa-ti fie vecine - sa nu ma intelegi gresit - nu cad in extrema cealalta spunand ca nu vreau sa am de a face cu nimeni din vecini, ca nici nu vreau sa-i vad, etc DAR o relatie civilizata, detasata care se reduce la salut si la schimbul unor banalitati nu vad de ce n-ar fi de ajuns - valabil si pentru copii, si pentru adulti. Prietenii nu trebuie sa stea neaparat pe aceeasi strada. Lumea nu-i asa de mica, nu dispera!
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...
adelyna spune:
Giulia,stiu ca nu este cel mai bun sfat ,dar eu ,cand se ia cineva de copilul meu ma duc sageata la copil si-l cert nu gluma(dar asa cat sa se sperie nu gluma)si a doua oara nu mai am griji din partea lui.Ai putea spune ca asa izolez copilul de alti copii dar crede-ma ca nu e cazul.Cu cine este sa se joace se joaca.Nu toti copii sunt agresivi.
FLORYNA spune:
incearca si fa poze si /sau un tape cind copilul este batut, du-te la parinti cu el si daca nu rezolvi nimic le spui ca il duci si la politie;
un sport de auto aparare nu ar strica...de unde incepe povestea cu bataia??? de la ce??? copilul tau trebuie sa stie...
ruxij spune:
Se poate sa nu inceapa de la nimic, ci doar asa din rautate, ca il vad el diferit de altii sau doar nou.
ML spune:
Giulia m-a impresionat povestea ta.
Voi copia mai jos sfatul unui psiholog american pentru un caz asemanator.
Vreau sa ma scuz ca nu traduc articolul respectiv. Sper sa te ajute chiar si asa, in engleza. Succes si nu te lasa!
Q: Several boys have been bullying our 10-year-old son, both physically and verbally, since the beginning of this school year. When he went to the counselor's office in tears to report the problem, she told him that tears were not the answer and that he had to get over it because being bullied was just part of life.
She then gave my son a pillow to punch and told him to "get it out." He did as she instructed, but when he told her that it didn't make him feel any better, she gave him a list of come-backs to use on the boys. This does not seem a good approach to us. What do you think?
A: I think the counselor's approach was completely inappropriate and irresponsible.
In the first place, being bullied is not "just part of life" anymore than is getting mugged.
In the second place, giving your son a pillow to punch implies that his anger at being bullied is part of the problem, which it is not.
Furthermore, if your son takes her advice and engages the bullies in verbal one-upmanship, the problem is likely to worsen. A school counselor should have enough experience in this area to know that bullies feed off any response at all from their victims.
A child who is the target of bullies should never, ever have to take responsibility for ending the bullying. Just as adults can call and rely upon police when their personal safety is threatened, children in similar circumstances should know they can rely upon adult authority figures to protect them.
Unfortunately, many principals and counselors are afraid to discipline bullies because parents of bullies are notorious for being highly defensive enablers of their little home-grown criminals.
Sometimes, school authorities will attempt to "spread the blame around" by suggesting, for example, that the victim must be antagonizing the bully or bullies.
The fact is, nothing justifies bullying, especially when it is physical. Nonetheless, it's much easier for a school to treat the victim as the problem or act as if the victim can take care of the problem.
Many schools now conduct anti-bullying programs, which are fine in theory. When a bully is identified, however, these same schools often go no further than attempting to counsel him (another way of avoiding the potentially messy measure of trying to discipline him).
The problem is that counseling and traditional therapy tend to have no effect on sociopaths, which bullies most definitely are.
Under the circumstances, you have three options (which I'll offer in no particular order): First, find another school for your child or, if it's feasible, consider home-schooling. Second, the next time your son is physically bullied, press charges against the child in question. Premeditated assault is a crime, even if the perpetrator is ten years old, and the juvenile justice system exists to deal with children who are engaging in criminal activity. Third, go to the principal and explain what happened when your son tried to get help from the counselor. There's a good chance he will take a more active approach.
If, however, he balks at doing something assertive about the problem, I encourage you to look him in the eye and say something along the following lines: "As the principal of this school, it is your responsibility to provide a safe environment for my child while he is in your care. If you feel unable to do so, then perhaps I need to see what legal recourse our family has in a situation of this sort."
It shouldn't come to that, but if it does, that should sit him up straight.
"Ce verde era valea mea!" (poze)
giulia71 spune:
Am revenit cu noutati. Calin a inceput scoala de luni si este fericit ca si-a gasit o fetita cu care sta in banca si cu care zice el ca se intelege foarte bine. Si ea este noua in oras (e in schimb frantuzoaica), asa ca au un punct in comun. Am vorbit ieri cu mama fetitei si mi s-a parut o tipa de treaba.
Scoala e particulara , copii sunt in recreatie si la masa supravegheati, asa ca sper si ma rog la Dumnezeu sa nu se mai intample episoade de genul asta!
Din fericire, cu pustiul dupa strada nu s-a mai intalnit asa ca e liniste si pace. Ieri, in schimb cand Calin era la scoala, m-am pomenit cu pustiulica in curtea noastra ... se plimba cu bicicleta. Nu i-am zic nimic, dar l-am fixat cu privirea si a "taiat-o" rapid!
Ce am observat dupa epsodul cu bataia, de cate ori ne vede ca venim sau plecam cu masina fuge cu bicicleta de mananca pamantul, are cred un sentiment de vinovatie sau cine stie ii e frica de noi (desi n-as indrazni din principiu sa dau in copilul altuia)?!.
Trebuie sa recunosc cu rusine ca nici franceza mea nu e de cea mai buna calitate, asa ca imi e destul de dificil sa-i vorbesc fluent si sa ma si inteleaga pustiul, da' la capitolul stat de vorba si amenintat lucrez in momentul de fata
.
Va multumesc tuturor celor care mi-ati venit in ajutor si va tin la curent!
Sa auzim de bine ;)
liliana29s spune:
Da era si in copilaria mea un pustiulica mai chinuit de altul care era un pic mai zdravan. Si mamica lu ala mare tot asa zicea ca sint copii si se mai bat bla bla bla. Si a venit intr-o zi un verisor mai mare de-al lui pustiulica agresat si i-a tras o mama de bataie de sa dus si el dupa maica-sa. Evident raspunsul dat de vecina a fost cu zimbetul pe buze : SInt copii doamna se mai bat bla bla 
.
Oricum agresivul a inteles mesajul si nu l-a mai batut neam pe pustiulica. Eu acum nu-ti sugerez sa aduci un copil mai mare i-ti spun doar ca taaare la mai linistit pe ala rau bataia primita.
Liliana si Dani
poze