parinti neajutorati si nervosi

as vrea sa stiu ce sa facem !suntem parintii unei fetite de 1.6 ani si cate o data ne mai scoate din ale noastre.ce tre sa facem sa ne asculte si sa priceapa ce vrem.caci ajungem sa ne mai pierdem si rabdarea....

iren spune:

Rabdare, blindetze, fermitate shi perseverentza

Io shi plozii turbulentzi


In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

danavasile spune:

Desi nu sunt mama, cred ca solutia este autocontrolul, pina la urma copilul face si spune diverse lucruri care te pot scoate din minti, dar nu trebuie sa tratez la fel aceasta stare. Rabdare multa si cred ca se rezolva.

filofteia spune:

Eu cand simt ca ma enervez ii spun copilului (de cand era foarte mic - 1 an) ca sunt obosita si nervoasa asa ca sa nu depaseasca limitele. Acum are 5 ani si 8 luni si nu a luat niciodata o palma, dar de rastit la el am mai facut-o... daca insa a fost fara motiv intotdeauna mi-am cerut iertare de la el si i-am explicat ca mami mai are si ea momente cand este obosita si nu poate sa stea numai dupa el...
Mai folosesc expresii care pe el il amuza, de genul... "Mai stai locului ca parca ai un ardei in fund" este un super agitat si asta uneori ma streseaza... sare pe toate alea si stau numai cu sufletul la gura ...

sanziana72 spune:

Pentru cultivarea rabdarii, parintii au nevoie de odihna, relaxare, vitamine, minerale, momente de pauza...
De obicei ne iesim din sarite cand suntem prea obositi sau avem probleme de sanatate. Daca totul e ok din punctele astea de vedere e mai usor sa te bucuri de copilul tau.


Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze

Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.

tlaura spune:

Rabdare si intelepciune; ganditi-va ca ea are doar un an, iar voi un nr. de zeci de ani, asa ca incercati voi sa o intelegeti pe ea, si nu invers!


www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze

mamica oana spune:

Imi amintesc cum ma pregateam eu,gravida fiind,pentru viata de mama.Si cate am mai citit,si cate sfaturi am ascultat,incat aveam senzatia ca sunt toba de teorie despre psihologia copilului.In momentul in care a venit copilul,toata teoria s-a dus pe apa sambetei.Da,e usor sa pui teoria in practica daca exista cineva care sa te ajute,sa te sustina,sa-ti traga "palma" care te trezeste la realitate.Dar cand esti singura,coplesita de oboseala fizica si mai ales psihica,cand copilul ,in incercarea lui de a-si cere drepturile de la viata,pare sa-ti testeze limitele,cand neputinta de a comunica cu el te scoate din minti,mi-e greu sa-mi imaginez ca mai poti ramane cerebral cu atata usurinta.Instinctul nostru de conservare se dueleaza cu instinctul de consevare al copilului.Si cel mai grav este ca in lupta asta nu trebuie sa piarda nimeni.
Liviu,ce sfat sa-ti dau?Nu stiu,si eu as vrea sa primesc unul miraculos.Asteapta sa treaca timpul,cu siguranta acesta le va rezolva pe toate.Si fii mandru ca poti sa practici cea mai grea meserie din lume,aceea de parinte.

poze foarte recente

Lemoni spune:

E cam greu Liviu sa ai pretenti de la un copil de 1.6 luni, sa fim seriosi ce intelege? Mai nimic numai ca daca voi sunteti nervosi si agitati ii transmiteti aceeasi stare si ei.Cel mai bine auto control trage aer in piept de cateva ori incearca sa vorbesti frumos cu copilul nu pe ton ridicat.Acum ar mai fi momentul sa ii da-ti time_out pt cateva minute sa zicem 2 la varsta ei,in caz ca nu va asculta ,desi nu stiu daca chiar pricepe ,dar eu cred ca vorba dulce mult aduce asa ca multa rabdare si comunicare e cheia succesului.

Dorsilia spune:

Sanziana are dreptate. Daca parintii nu au momente de respiro e cam degeaba, ii ajunge oboseala si stresul vietii cotidiene din urma la intervale constante. La noi asa e. Eu de 2 ani si o luna acusica nu am facut altceva decat sa am grija de casa si de pui. Si nu o spun cu repros, desi as putea. Asta e treaba mea. Numai ca neavand cu cine sa-l las nu-mi pot acorda nici eu nici sotul momentele de respiro. Eu i-l las cu el in unele dupaamieze si mai plec la cumparaturi sau mai stau de vb cu alte mamici, dar e vb de o ora, doua maxim. Bunicilor le e frica sa nu planga daca-l las cu ei si oricum sunt asa de impiedecati de mi-e si groaza sa ma gandesc cat si cum l-ar supraveghea. Si oricum nu-s aici in oras. Am fost in vizita la ei si mai mult m-a obosit iesirea pt ca tot pe mine a cazut totul, ei manifestand o lipsa de experienta cutremuratoare. Acum sunt si gravida in 5 luni. Am norocul de a avea un copil care nu e indaratnic nici crizat. Are insa zile, mai ales cand se schimba vremea si cand doarme prost noaptea, sa fie cam morocanos, sa ceara tot felul de chestii la nesfarsit, sa nu fie atent la ce-i spun, sa se impiedice, loveasca tocmai cand ii atrag atentia sa aiba grija....ei bine atunci imi ies din pepeni si mai ridic tonul la el. Nu e vina lui. Dar si eu sunt tot un om.

LindaZ spune:

"sa nu fie atent la ce-i spun, sa se impiedice, loveasca tocmai cand ii atrag atentia sa aiba grija....ei bine atunci imi ies din pepeni si mai ridic tonul la el. Nu e vina lui."
Hi,hi Dorsilia, imi aduci aminte de ceva ce spunem in cursurile noastre de comunicare ... mintea umana nu percepe negatiile. Daca iti spun acum sa NU, NU te gandesti la un elefant roz in urmatorul minut... oare ce-ti vine in cap???
Si copiii sunt la fel ... mintea lor se duce de regula acolo unde le spunem noi cu "nu" sau fara in fata: "Nu fugi in strada!", "Nu arunca painea pe jos", etc si el in urmatorul minut exact asta face. Incearca sa ii spui exact ce vrei ca el sa faca: "Stai aici!", "Tine painea bine in mana!", etc.
Stii de ce cand opresc o masina politistii ar trebui sa stea cu soferul de vorba pe partea dreapta a masinii? Fiindca s-a demonstrat statistic ca soferii celorlalte masini care merg in trafic au tendinta de a se uita bineinteles la masina oprita sau la accidentul respectiv si inconstient conduc in aceeasi directie. Au fost multe accidente de acest gen si din pacate stiu si eu un caz, parintii unui coleg de liceu care au avut un accident, a venit politia, bucurosi ca ei n-au patit nimic grav, dar in timp ce stateau de vorba cu politistul a intrat alta masina in ei si mama lui a fost ranita grav. Deci sunt efecte de tipuri si gravitati diferite, dar cauza e aceasi tendinta a mintii noastre pe care e bine sa o cunoastem si sa o folosim in avantajul nostru. Inclusiv atunci cand vorbim cu noi insine De cate ori ne spunem singure ca N-O sa mai facem un anumit lucru ... si il facem iar... Valabil pentru toti. Succes!

ankalaura spune:

Noi am trecut destul de recent prin ce treceti voi, si acum imi amintesc cu parere de rau ca lasam nervii si oboseala, poate rpea des, sa iasa la iveala.
Ma enervam daca fata scotea cu perseverenta servetelele din orice cutie prindea. Sau ca ma tragea de par. Acum ma amuza, si imi amintesc cat de dragalasa era cu poznele ei!
Acum e mare si inteleapta (face 3 ani saptamana asta ) si parca a trecut prea repede perioada cand nu pricepea nimic din filosofia mea de viata. Acum ma ia in serios si face mai putine prostii.
Noi? La fel de obositi, sau poate mai mult, dar mai putin nervosi.
Fiti blanzi cu ea, lumea ei este tare diferita de a voastra. Nu o cenzurati si nu va mai pierdeti rabdarea asa usor.

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza