Dependenta de droguri

Va cer sfatul intr-o problema delicata. Eu nu cunosc multe despre asta, de aceea va rog sa-mi raspundeti din experientele celorlalti sau chiar proprii.

O persoana draga mie are problema asta. A aflat de curand ca fiul ei in varsta de 20 de ani consuma droguri de mai bine de un an. A recunoscut si si-a exprimat neputinta de a se opri.
Azi a fost cu el la evaluare. Am sunat-o si nu prea putea sa vorbeasca. Mi-a zis doar ca nu-l lasa in spitalul ala pt ca s-a ingrozit de ce a vazut acolo. Prefera sa stea cu el zi si noapte si sa-l pazeasca ca nu mai ia contact cu anturajul si sa-si ia tratamentul prescris de medic.

As vrea s-o ajut cu un sfat, dar nu stiu ce sa-i zic. Nu stiu cum ar fi bine.

Ideea e ca de mai mult timp a inceput sa tot "piarda" telefoanele cumparate, sa dispara bijuterii si bani din casa, si-a amanetat calculatorul iar acum a venit si unul la usa sa ceara banii pe care ii imprumutase.

Cum sa-l impiedice sa se detaseze de vechiul anturaj? E o solutie sa-l lase fara bani?


anca...SIGUR intr-o zi

zizica spune:

quote:

---

Initial creeata de Anca Wish



Cum sa-l impiedice sa se detaseze de vechiul anturaj? E o solutie sa-l lase fara bani?







anca...SIGUR intr-o zi

---

Nu e o solutie sa-l lase fara bani, pentru ca in situatia asta s-ar apuca de spart apartamente sau de prostitutie.
In primul rind, baiatul ar trebui sa fie sincer si sa spuna exact daca mai are si alte datorii, sa nu se mai trezeasca mama acasa si cu alti recuperatori.
Ce mi se pare mie important: el isi doreste sa se lase? Daca i-ar da exemple de persoane care au sfirsit-o rau din cauza drogurilor, crezi ca ar avea efect? (Jim Morisson, Elvis)
Medicul de la spital ce a sfatuit-o?

Qamar spune:

Anca, si eu am cunoscut pe cineva in situatia asta..
Din pacate e foarte greu sa renunti, si chiar daca nu va mai avea bani, va gasi o cale sa ii produca...Oricat de crud ar fi, o institutie specializata poate fi uneori cea mai buna solutie. Dependenta te face foarte ingenios in a gasi resurse pentru o noua doza....Acum depinde si de el, daca e hotarat sa se lasa- daca nu, e cu atat mai greu.

Daca insa vrea sa il tina acasa, trebuie urmarit tot timpul; nu stiu, sa isi ia concediu, sa fie mereu pe urmele lui...Si daca pleaca undeva...dupa el. Primele saptamani sunt cele mai grele, trebuie sa aiba tarie sa treaca peste ele...sa ii fie alaturi si sa nu il condamne.

As scrie mai mult, dar ma cheama bb.

Revin


Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)


Ce mai citim noi

daniella4 spune:

Anca, eu as sfatui-o pe prietena ta ca, in prima faza macar, sa-l lase internat acolo. Nu cunosc problema decat din auzite, si tot din auzite am auzit de parinti care si-au luat copiii acasa si disperati de efectele cauzate de lipsa drogului au ajuns sa umble pe strazi sa le cumpere droguri. Pana cand organismul se curata de otrava, starile de rau fizic sunt ingrozitoare, intr-o institutie specializate se apeleaza la substitute care sa mai atenueze situatia.

Abia apoi intervine rolul parintilor in controlul anturajului.
..in fine, era doar o parere.

Picasso spune:

Draga Anca Wish,nu am trecut printr o situatie asemanatoare si imi cer scuze daca iti spun parerea mea,in cazul in care nu am prea multe cunostinte.Am cunoscut insa persoane dependente.Un prieten din copilarie pe care il vedeam zilnic,dintr o familie buna,a absolvit liceul si si a deschis propria afacere ,ajutat de parinti.Era invidiat si admirat deopotriva.Insa ,prietenii lui cu timpul s au schimbat,anturajul fiind altul.Lumea interlopa din jurul Covaciului,Lipscanilor si a altor zone faimoase,devenind universul lui.A vindut tot,a indatorat parintii,in cele din urma tatal sau sinucigindu-se.A fost dus la dezintoxicare de nu stiu cite ori...degeaba!Acum nu este decit o umbra ce se prelinge pe ziduri,din omul de 2 metri care era odata.Ceea ce vreau sa spun insa ,este ca FARA DORINTA LUI DE A SCAPA DE ACEST RAU CARE SI L FACE SINGUR,TOTUL ESTE ZADARNIC.Noi,prietenii,fratele si bineinteles parintii il incurajam si i spuneam cit rau ii face drogul.Se uita cu ochi pierduti si groaznic de incercanati si nu spunea decit:ce stiti voi ce durere ma chinuie cind nu iau,ce sumbra si groaznica mi se pare viata..
De aceea,cred ca trebuie discutat foarte mult cu el,iar parintilor le doresc o putere de fier sa treaca peste durerile si framintarile baiatului.Sa lupte ,sa lupte si sa invinga!Sa nu se dea batuti si sa nu creada in dezamagire.Numai ei pot da putere baiatului sa reuseasca.Sa fie duri si milosi in acelasi timp,cum numai parintii stiu si o pot face.SA NU RENUNTE!Mai exista speranta...Sa lupte...e atit de tinar,un copil...e pacat sa renunte la viata..pt ca,iarta-ma,acesta este crudul adevar:DROGUL ESTE CEEA CE FACE CA VIATA NOASTRA SA FIE MULT MAI SCURTA DECIT CREDEAM<SI IMPLICIT MAI CENUSIE...
Trebuie sa incurajezi parintii,desi saracii,numai ei stiu ce este in inima lor,sa i rogi sa citeasca tot despre droguri si ceea ce implica,pt a fi informati.Cred ca ideea cu interzicerea anumitor lucruri nu este prea buna.Ca si copii de 1,2,3,4...etc. ani,interzicerea este ca o provocare.Eu cel putin asa am vazut si am si simtit pe pielea mea.
El TREBUIE FACUT SA INTELEAGA cit rau isi face singur...isi distruge viata si visurile...si cele ale parintilor lui...
Poate ca spitalul cu pricina o sperie pe mama,dar raul trebuie rupt de la radacina.Nu cred ca mama ar fi in stare sa l vada tremurind si in agonie,urlind...Cred ca mai degraba ar claca.Eu cred ca ar trebui cautata o clinica buna[atentie :in unele clinici se strecoara droguri chiar daca este o clinica ANTI] si lasat acolo la tratament.Apoi,si numai dupa aceea mama sa vegheze si sa l ajute.
Imi cer scuze daca nu m am priceput,dar am spus ceea ce cred.Ca si prietena[sau ruda,nu stiu] trebuie sa i ajuti psihic.Si baiatul cred ca are nevoie de asta mai intii:sa inteleaga ceea ce face...si lui si celorlalti din viata lui.
Este greu,dar nu imposibil.Incurajeaza parintii sa lupte,dar in acelasi timp SA NU L SUFOCE cu grija in exces.El se va simti groaznic.
Cam atit...M as bucura sa ti fi fost de folos cu ceva...Cred ca esti o persoana cu suflet bun daca iti pasa...In general lumea se debaraseaza de probleme sau batai de cap...Mult noroc si putere!

nematics spune:

am vazut acum citiva ani un reportaj la TV despre o mama care a facut tot ce a putut sa-si salveze baiatul - mai exact, pentru a-l separa de anturaj l-a tinut practic incuiat in casa si s-a luptat ca o leoaica cu toti cei care ii mai dadeau tircoale. Baiatul si-a exteriorizat suferinta in acest timp pictind peretii camerei - niste picturi cutremuatoare. Mama a spus ca asta a fost singura solutie dupa ce a incercat caile normale gen internari (unde veneau dealerii fara probleme sa-i aduca drogurile)

danutza_c spune:

Draga Anca, este o lupta grea insa merita tot efortul din lume.
Prietena ta nu o sa reuseasca singura, are nevoie si de ajutor specializat.
Daca nu vrea sa-l lase internat atunci va trebui sa mearga totusi la vizitele cu doctorul si dupa parerea mea ar avea nevoie si de niste sedinte de psihoterapie.
Ar trebui ca prietena sa afle care ii sunt furnizorii, si eu daca as fi in locul ei as implica un pic si politia. Nu stiu daca e bine sau nu, asta trebuie sa decida ea, dar ma gindesc ca ar fi o solutie sa mai curete din distribuitori. In tot cazul, e bine sa afle cine sunt cei de la care cumpara drogurile ca sa stie de cine sa se fereasca.
Sa aibe grija de lucrurile de valoare din casa ca risca sa ii dispara rind pe rind, toate.
In afara de medicul psihiatru, la care banuiesc ca a fost cu el, ar trebui sa mai aibe un internist care are grija de el, dar cineva care are cit de cit experienta cu aceste probleme. Depinde de ce fel de droguri lua, unele sunt mai rele altele ceva mai blinde, unele dau dependenta foarte rapid si la intreruperea administrarii pot sa apara tot felul de dezechilibre in organism care pt deveni periculoase.
Daca vrei te pot ajuta cu ceva mai multe sfaturi, da-mi un pm daca vrei.
Ii doresc prietenei tale sa aiba multa putere si sa reusesca sa-si vindece baiatul!

RaluD spune:

Parerea mea este sa-l interneze negresit si sa stea cu el in spital dupa primele 2-3 zile pentru a-l supraveghea indeaproape (ca si in spital se mai vand droguri).
In primele 2-3 zile, durerile sunt groaznice si nu vad multi parinti care sa aiba taria de a-si lasa copilul sa treaca prin asa ceva. De aceea o sfatuiesc ca in primele zile sa lase medicii sa se ocupe de el.
Asa cum e spitalul acela, acolo e inchis, tot e mai bine decat acasa, desi aparent ar fi invers.
Daca el vrea sa se lase, evident.
Pe de alta parte, acuma poate vrea, dar va veni un moment cand, impins de durere si rau fizic, n-o sa mai vrea. Mama lui trebuie sa fie tare.
Si dupa ce iese, va duce o lupta grea toata viata lui, in care doar cei puternici ies victoriosi.
Cati dintre noi nu mai mancam deloc paine sau dulciuri sau nu mai bem cafea? Daca noi nu ne putem lasa de asa nimicuri, va imaginati cum trebuie sa fie pentru dependentii de droguri...
Daca mama lui chiar vrea sa taie raul din radacina, eu zic sa se si mute din zona sau sa gaseasca o cale de a-l rupe complet de anturaj.
Mult noroc si sa fie bine!


Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
www.point.ro/andrei/" target="_blank">http://www.point.ro/andrei/

cicina spune:

Dupa parerea mea, nu spitalul e o solutie ci o comunitate specializata pentru astfel de cazuri, si trebuie sa se pregateasca si parintii cum sa infrunte crizele de abstinenta. Dar daca in momentele de luciditate spune ca nu vrea sa se lase, nu poti face nimic.

cicina

Anca Wish spune:

Baiatul asta e nepotul meu. Un copil care a avut parte de tot ce a fost mai bun. Se pare ca anturajul strica, dar si structura omului, pana la urma.
Am vorbit acum cu mama lui. La psiholog nu a avut voie sa stea, dar a avut o discutie ulterioara cu el si i-a zis ca baiatul pare dornic sa se lase, dar, asa cum ati zis si voi, perioada urmatoare e critica. I-au prescris un tratament cu diazepam, Imovane si Carbamazepina.
A luat heroina. Ultima doza a fost duminica, zice el. Cand a vrut sa-i ia urina a refuzat, mama lui tragand concluzia din asta ca nu duminica a fost ultima doza, ci mai curand.
Oricum, mi-e mila de ea. Plange si e distrusa. A marcat-o vizita de azi, de la spital. Imi spunea ca era plin de tineri in cele mai diferite stari alaturi de parinti cu ochii in lacrimi.
E in concediu si sta cu el acasa. In seara asta se simtea rau. Era nervos si-l dureau oasele.

Offf...cum Dumnezeu nu am observat niciunul in atata timp???

Zizica, doctorul a sfatuit-o sa stea mult cu el si sa nu-i reproseze mereu greseala.

Danutza, peste 1 saptamana merg iar la doctor. Merge si ea maine la psiholog s-o invete ce atitudine e mai indicata de aplicat.

Multumesc tuturor pentru sfaturi!





anca...SIGUR intr-o zi

danutza_c spune:

Anca, sper din suflet sa aveti cu totii puterea sa vedeti rezolvata aceasta problema.
Faptul ca el spune ca vrea sa renunte e bine, dar sper sa si fie asa. Iar faptul ca nu a vrut sa dea urina pentru analiza intr-adevar ridica multe semne de intrebare.
In locul mamei eu as incerca sa-l umraresc la tot pasul, evident fara ca el sa stie acest lucru. Dar daca el iese singur din casa atunci sa stii ca sunt foarte multe sanse sa incerce sa-si procure iar droguri.
Si heroina nu e chiar cumsecade...
Ar fi bine sa mai fie cineva pe-aproape la care sa poata apela mama in caz de vre-o urgenta.
Poate ca daca el o sa tot vada la spital tot felul de tineri depenedenti si care sunt foarte rau sa i se faca frica, ar putea sa functioneze.