al cui e copilul?
Raspunsuri - Pagina 13
goldi spune:
"...PS: oricum parerea mea e ca cineva a facut putin misto de noi si ne-a dat tema de "tocat" ca daca o framanta chestia raspundea si ea din nou....:"
Si io zic exact la fel.
Nadia1976 spune:
quote:
Originally posted by goldi
"...PS: oricum parerea mea e ca cineva a facut putin misto de noi si ne-a dat tema de "tocat" ca daca o framanta chestia raspundea si ea din nou....:"
Si io zic exact la fel.
Eu cred ca raspunde, poate cu nick-ul ei original, ala pe care-l stie toata lumea... sau doar citeste ce s-a scris si... gandeste la ce are de facut... oricum, ar fi, sper ca o sa-i fie bine si sper sa aiba un bb sanatos si mancacios si jucaus.
Siriana, bafta si nu uita ca ORICE problema are o solutie!
"Faptul ca ai un pian nu te face pianist, dar nasterea unui copil sigur te va face parinte."
Ioana75 spune:
Siriana, felicitari pentru sarcina si iti doresc sa nasti un bebe sanatos! Incearca sa afli al cui e copilul - o colega de forum a dat un link spre o clinica care primea mostrele de ADN prin posta (daca am citit bine). Dupa ce ai rezultatul, mai discutam
. Cu detaliile pe care le-ai dat pina acum, eu zic sa ramii sa-ti cresti copilul cu cel care te face fericita.
In ceea ce priveste lipsa de raspunsuri a Sirianei, eu cred ca citeste toate postarile, dar nu mai da informatii pentru a nu permite o eventuala identificare
.
Ioana, mama Mirunei (25.08.05)
patri spune:
Am citit si eu acum subiectul de la inceput pana la sfarsit, si am avut niste stari...hm, am fost si eu persoana care judecam dur pe cei care-si inselau partenerii (poate ca daca mi s-ar intampla mie as fi fff rea
) dar acum am patit si eu destule in viata, si am vazut ca DD i-ti cam da ca incercare exact lucrurile pe care spui ca nu le-ai face niciodata...sa va spun ce simt eu acum, cand am si eu o fetita extraordinara, infiata, desi am 2 baieti ai mei si as fi putut oricand sa am copii (la mine e problema sa nu-i am!), eu cred ca in acest moment conteaza copilul si ce e mai important pt el, si o mama simte asta, eu as face orice pt acest puiut si sa intre el in viata curat, cu cine ii e mai bine linga el, eu as simti cine i-ar fi cel mai bun tata, SI ACELA AR FI CHIAR TATA LUI- pt ca asa voi simti , si de caolo in colo nu va mai fi cale de intoarcere. Sunt convinsa ca lipsa implinirii ca femeie te poate impinge la a cauta dragostea si in alta parte decat acasa, eu nu judec si cred ca decat sa traiesti o viata fara nimic linga un sot mai bine faci orice sa ai parte de iubire in viata asta, ca numai una ai...depinde de circumstante cum poti sa faci asta, si la ce trebuie sa renunti, sau cat tre sa lupti!!! Dar acum daca e un puiut care asteapta sa vina pe lume, eu as fi fff fericita, si asa cum am spus tot sufletul meu ar fi pt el, si eu nu as prea conta daca am sau nu o greutate pe suflet...(de ce n-am avut-o pana acum?-oi sti eu de ce!!!)vb dpdv al Sirianei-eu cand am simtit ca trebuie sa adopt-eu asa am simtit, ca nu pot face altfel, ca acest copil e al nostru, e undeva si ne cauta, si trebuie sa-l gasesc, o clipa nu m-am gandit la altceva decat ca trebuie sa lupt pt el , sa-l aduc acasa si sa-l crestem, era de la sine inteles ca va fi iubit...a fost cel mai asteptat din copiii mei, baietii au venit unul dupa altul...Acest copil va aduce dragoste tatului, o bucurie imensa si multe multe bucurii, eu zic ca orice familie are nevoie de asta...Nu cred ca ar trebui spus intotdeauna adevarul (desi sunt o persoana care pune foarte mult pret pe sinceritate si adevar, si daca ceva nu am inteles in viata a fost minciuna), aici nu e vb de minciuna, ci ca anumite lucruri nu trebuie spuse daca sti ca pe cineva ar durea...si aici ar durea pe cel care va fi tata copilului(spun VA FI si nu E )pt ca vad ca inca mama nu simte cine e tata, si eu cred ca ar trebui sa inceapa sa simta, si va durea si pe copil care va resimti in timp animozitati...el nu merita asta , si nimeni din jurul lui nu merita, tu esti cea care trebuie sa-ti asumi responsabiliatea de a da TOT copilului tau, si atunci cand ai sa-l privesti sa-l vezi pe tatal lui si nu pe celalalt pe care l-ai ales sa nu fie...orice gand altfel de-al tau il va simti copilul, si tatal, deci TU esti cea care tre sa faci ceva, tu esti cea care ai creat situatia si trebuie sa iesi deaici, si trebuie sa faci ce e bine pt ceilalti...
Cineva intreba cum ai simti ca mama de baieti, ei bine EU ASA CRED CA AS SIMTI (sper sa nu fiu pusa in sit sa chiar simt ) ca as lua toata durerea asupra mea, si daca lui sr fi sa i se nasca un copil pe care el nu l-ar putea avea, eu m-as bucura de fericirea lui ca tata, bucuria imensa pe care ti-o da un copil nu ti-o da nimic in viata, si atunci cand copilul i-ar spune TATA el ar fi cel mai fericit om din lume...sa-i spun ca ar putea sa nu fie al lui??? Ce as face, l=as pune pe el in situatia sa se minta ca e,sa se uite la copil cautand confirmari, sau infirmari, ar fi groaznic pt toti...Eu stiu ca un copil il iubesti daca ajunge la tine, si-l iubesc toti in jurul lui, nu pot sa va descriu cat e de iubita Patricia de toti din jur, cat vb mama despre ea, desi are inca 5 nepoti...Eu cred ca asta as face, i-as multumii lui DD pt minunea mica ce mi-a daruit-o, si as face asa incat sa fiu mama care-l merita!!!Doamne, ce fericita as fi! Si as fi o mama extraordinara, si o sotie buna tatalui, si as fi sigura in sufletul meu ca DD a vrut sa faca ordine in viata mea !
diadaniela spune:
quote:
Originally posted by goldi
"...PS: oricum parerea mea e ca cineva a facut putin misto de noi si ne-a dat tema de "tocat" ca daca o framanta chestia raspundea si ea din nou....:"
Si io zic exact la fel.
si cam ce ati vrea sa mai spuna?
a spus ce a avut de spus si acum citeste parerile noastre.
,,Iaca si eu pe aici ma bag in seama...poate invat si eu cate ceva de la cineva...sau mai invata si altii de la mine,,
Dana
Karina spune:
Riscind sa fiu off topic, as vrea sa comentez putin mesajul (care era tot off topic - parerea mea) scris de cineva mai devreme, in care comenta faptul ca de ce nu ne gindim si la sot si la bunici, la parintii sotului.
Viata m-a invatat ca adevarul nu este intotdeauna cea mai buna solutie. Daca sotul o iubeste si ea il iubeste, chiar daca Siriana va spune adevarul sotului, vor incerca sa ramina impreuna, nestiind exact al cui e acel copil.
In acest caz, Siriana va fi cu constiinta impacata, ca deh i-a spus sotului, dar sotul, va suferi toata viata, ca a fost inselat. O va ierta, din dragoste, va creste copilul, ca poate-si doreste si el un copil, dar el nu-l poate avea. Si va suferi mereu, in tacere... In cazul asta chiar credeti ca adevarul a fost cea mai buna solutie ?! Ginditi-va bine inaninte de a spune un adevar, oare aflarea lui nu e mai dureros decit daca traiesti in nestiinta?
Daca nu vrea sa ramina cu sotul, atunci da. Rupem buba si trecem mai departe. Dar din ce scria ea, nu asta ar vrea...
Cit priveste bunicii, sa stiti ca sint mai intelegatori decit noi. In momentul in care au un nepot/ nepoata, nu prea ii mai intereseaza copii (nora, ginere, nici atit). Chestia cu ruptul de la gura mie mi se pare nesemnificativa. O fac din dragoste... N-as putea sa va descriu fericirea din ochii mamei mele cind se apropie de fiul meu, sau cea din ochii socrilor. Ei nu trebuie sa stie neaparat toate problemele cuplului, dar asta este hotarirea a sotilor si numai a lor, daca le spun sau nu. Nu sint obligati...
Exact ca si in cazul reporterilor care alearga dupa orice subiect de scandal, aflarea adevarului nu este intotdeauna cea mai buna optiune.
In spatele ideii de adevar s-ar putea sa stea multa suferinta.
Pe de alta parte, corectitudinea faptelor Sirianei este alt subiect si asa cum scria si ea "judecati-o (dar nu aruncati cu piatra) si sfatuiti-o".
Si incercati sa intelegeti ca asa cum voi aveti o parere si credeti ca ati face intr-un anumit fel in astfel de situatii, asa si altii au alta parere si cred ca ar face in alt fel. Iar viata s-ar putea sa ne demonstreze mai tirziu ca fiecare a gresit... sau a avut dreptate.
Androix spune:
Si eu zic ca a facut misto de noi. Dar e interesanta tema de tocat.
Eu ma intreb de ce se mai casatoresc oamenii? De ce mai fac nunta la biserica, de ce fac juraminte in fata altarului, in fata lui Dumnezeu?
Daca tot nu pun pret pe aceste lucruri, daca nu conteaza, atunci de ce le fac?
Ma intreb asta pentru ca mi se pare ca prea usor se raspunde ca adevarul e ceva care ar trebui spus doar atunci cand ne convine, cand nu raneste. Ce rost are sa spunem adevarul si sa dam peste cap o casnicie? De fapt daca desconsideri casatoria pe care o ai intr-atat incat sa ai o relatie extra, ce principii ar putea sa te faca sa spui adevarul?
Andreea mamica lui 
Filip Stefan
Elise spune:
Androix, mi se pare o intrebare buna... poate ar trebui sa deschidem alt topic "de ce inseala oamenii" - sint convinsa ca ar fi o discutie interesanta, dar nu stiu daca e locul ei aici.
S. nu are nici un fel de dubiu in ce priveste relatiile paralele (mi se pare normal...dupa 10 ani dispare orice dubiu).
Elise
Karina spune:
quote:
Originally posted by Androix
Si eu zic ca a facut misto de noi. Dar e interesanta tema de tocat.
Eu ma intreb de ce se mai casatoresc oamenii? De ce mai fac nunta la biserica, de ce fac juraminte in fata altarului, in fata lui Dumnezeu?
Daca tot nu pun pret pe aceste lucruri, daca nu conteaza, atunci de ce le fac?
Ma intreb asta pentru ca mi se pare ca prea usor se raspunde ca adevarul e ceva care ar trebui spus doar atunci cand ne convine, cand nu raneste. Ce rost are sa spunem adevarul si sa dam peste cap o casnicie? De fapt daca desconsideri casatoria pe care o ai intr-atat incat sa ai o relatie extra, ce principii ar putea sa te faca sa spui adevarul?
Intrebarea ta de la inceputul mesajului, ar trebui sa sune cam asa:
"Eu ma intreb de ce se mai casatoresc oamenii? De ce mai fac nunta la biserica, de ce fac juraminte in fata altarului, in fata lui Dumnezeu? Daca tot insala..."
Si sa nu crezi ca raspund ironic. Nu. Sint impotriva adulterului si a minciunii in general, dar in cazul asta nu cred ca daca nu-i spune sotului ca nu e copilul lui e o minciuna, ci mai degraba o omisiune
.Ce mai conteaza minciuna pe linga pacatul imens: adulterul. Adevarul nu te va izbavi, dar iti va usura constiinta si va innegri sufletul celuilalt. Nu il spui cind iti convine, ca sa stii e mult mai usor sa spui adevarul si sa treci mai departe, decit sa porti acea povara o viata intreaga dupa tine, de fiecare cind te uiti in ochii copilului sa-ti aduci aminte de greseala ta. Mie mi se pare mult mai usor sa spui adevarul, decit sa duci singura povara mai departe. Cam asa gindesc eu.
In fine, ideea e ca ar fi bine daca toti am putea sa ne gindim mai bine inainte de a face anumite lucruri, daca ne-am gindi un pic la viitor, la cei din jur...
Androix spune:
quote:
Originally posted by Elise
Androix, mi se pare o intrebare buna... poate ar trebui sa deschidem alt topic "de ce inseala oamenii" - sint convinsa ca ar fi o discutie interesanta, dar nu stiu daca e locul ei aici.
S. nu are nici un fel de dubiu in ce priveste relatiile paralele (mi se pare normal...dupa 10 ani dispare orice dubiu).
Elise
Auch
nu ma acuza ca ruinez un subiec al carei autoare nu a mai aparut nici macar sa ceara inkiderea lui, sau macar sa zica "nu fac misto, ziceti in continuare ca nu stiu ce sa fac/ mersi, m-am lamurit"Iar aia cu "de ce inseala oamenii" nu e buna, ca or sa vina multi sa ma scoleasca cum ca adulterul poate sa te loveasca la fel de neaspteptat si neintentionat ca trenul.
Eu ma intrebam de fapt cine mai crede in acele juraminte din moment ce i se pare normal sa minta, ca tot a comis-o si acum ce mai conteaza.
Si daca tot suntem la capitolul scenarii, alta tema de tocat: daca problema de infertilitate ar fi fost la ea, iar sotul distrus si disperat sa aibe un copil, l-ar fi facut cu alta? Ar fi mintit, prin omisiune
, vezi doamne sa n-o raneasca inutil, dar ar fi continuat sa-si creasca copilul alaturi de cealalta. Ei?Andreea mamica lui
Filip Stefan