al cui e copilul?

daniella4 spune:

quote:

---

Originally posted by moko

incercand sa pun in functiune empatia, am ajuns la concluzia ca, daca in atatia ani niciunul din barbati nu m-a convins sa renunt la celalalt, niciunul nu este ceea ce-mi trebuie in viata...asa ca as divorta frumushel de "legitim", i-as zice adio"ilicitului" si as incerca sa-i ofer o viata frumoasa copilului pe care il astept.
..deci( ce-mi plac concluziile!!) as spune adevarul amandorura si as incerca sa-mi gasesc echilibrul singura.
...dar eu sunt inca mica si, probabil, foarte naiva in ale vietii incurcaturi!
va salut!!!

nimic nu esueaza in aceeasi masura precum succesul.(G.K. Chesterton)
au mai ramas...
poze

---

In urma cu vreo cativa ani, o amica mi-a dezvaluit o situatie asemanatoare (minus copilul). Fiindu-mi cerut i-am dat un sfat asemanator: adica sa dea delete si la sot si la amant. Stiti ce mi-a spus? Clasicul ca-i iubeste pe amandoi, ca se completeaza de minune etc.

...din pacate nu stiu cum s-a rezolvat povestea, daca s-a rezolvat in vreun fel

Elise spune:

mie mi se pare ca e foarte simplu sa judeci o situatie externa din postura confortabila in care ai o viata lina si toate lucrurile clare.

Nu intru prea mult in discutii despre partea duala - desi intuiesc ca nu e deloc simplu sa fii agatata intre 2 barbati 10 ani, si trebuie sa ai niste motive sa mentii situatia asta. E oarecum diferita de a te combina in stinga si in dreapta la intimplare.
Dar, din nou, nu asta vreau sa discut.

Ci partea cu copilul. Pentru ca pe asta o cunosc foarte bine, din pacate.
Pentru cine n-a trecut prin asta - infertilitatea schimba fundamental toate datele problemei intr-un cuplu.
Si sapa.
Sapa din interior. Pentru ca ii anuleaza sansele de evolutie fireasca - de a se transforma intr-o familie.
Aparitia copiilor e o etapa - etapa pe care cu ce o poti inlocui?
Deci cred ca un cuplu "inghetat" la stadiul de "luna de miere" pt. prea mult timp e foarte probabil sa se autodizolve.

Pe de alta parte, sint problemele individuale: kestia asta cu "cine e de vina" e relativa: ambii sint incompleti, se simt neimplinititi, se simt incapabili sa faca si sa aiba ceva ce toti ceilalti au, ceva ce in mod normal primesti la pachet odata cu dreptul la viatza: dreptul sa ai si sa-ti cresti copiii.
E ceva care doare, si doare al dracului de tare, si nu stii asta daca n-ai simtit-o: la fel, nu stii in ce directie te poate influenta si cum refuleaza.
Nu e o situatie normala, ca sa te astepti sa reactionezi normal. Si in general orice om sufera SINGUR. Oricite persoane ai avea aproape, de la un anumit nivel al durerii esti pur si simplu singur.

In contextul asta, asta si nu altul, as considera copilul o sansa de a-mi continua viata cu omul cu care am vrut sa traiesc de la bun inceput.
Atit.

Si l-as considera EU ca fiind al nostru, ca fiind venit pe lume in ograda noastra si pentru noi, deci nu m-ar interesa DELOC alte aspecte, cu riscul de a fi considerata imorala, inumana etc - exista si lucruri mai rele decit asta.

Si as lasa pe Dumnezeu sa judece ce am ales - acelasi Dumnezeu care a decis care imi sint sansele si optiunile.

Elise

diadaniela spune:

Elise ,frumos spus!

mai,de unde stiti ca ea a trait in paralel cu amandoi barbatii?
poate vazand ca sotul nu poate face copii a inceput sa iasa cu fostul.
sperand ca asa va face un copil.
daca asa a fost chiar nu vad de ce ar trebui sa-i marturiseasca sotului. banuiesc ca sotul e f fericit ca va avea un bebe.
ce rost are sa-i strice bucuria?



,,Iaca si eu pe aici ma bag in seama...poate invat si eu cate ceva de la cineva...sau mai invata si altii de la mine,,

Dana

Adela99 spune:

hai sa ma bag si io-n vorba :-)
Elise, io te inteleg pe tine si ce vrei sa spui, adica cc ca nu stim cum am reactiona daca am fi in situatia sa nu putem avem un copil in cuplul in care traim. dar nu stiu de ce imi face impresia ca Siriana nu in acest scop (de a avea un copil) a dus viata dubla. daca ar fi fost asa, cred (nu stiu de ce) ca ar fi fost mai prudenta si nu ar fi avut sex cu amandoi la diferente de ore fara a se proteja cu unul din ei. cu sotul probabil ar fi fost ciudat sa se protejeze din moment ce incercau sa aiba un copil. cu amantul nu s-a protejat pentru ca voia un copil cu orice pret? sa inteleg ca asta e situatia si ca e scuzabila, pentru ca si ea are dreptul la un copil? tot incerc sa ma gandesc ce as fi facut in situatia ei. daca am inteles io bine situatia, Siriana l-a cunoscut pe iubit cu cinshpe ani in urma. nu stim daca au fost impreuna acum cinshpe ani si daca da cat timp, doar ca il cunoaste de atunci. acum zece ani se casatoreste. de cinci ani incearca sa devina parinti. se dovedeste ca sotul are astenospermie. se apeleaza la diverse metode si nimic. timp de cinci ani. acum Siriana e insarcinata. ea crede ca cu iubitul, dar exista si posibilitatea sa fi ramas insarcinata cu sotul. si aici incepe dilema. ce e de facut? Siriana insasi spune ca ii e frica de viitor, ca se afla, ... deci io inteleg ca ea vrea sa ramana cu sotul (sau cu amandoi, nu reiese clar) si nu stie daca va putea trai cu minciuna (de fapt despre care minciuna e vorba - ca si-a inselat sotul? ca inca nu i-a spus sotului ca nu stie a cui e copilul?) ... ei, aici vrea Siriana sfaturi. ce sa faca? sa faca tot posibilul sa afle cine e tatal? conteaza cine e tatal? asta imi aminteste de o nuvela de Maupassant, "Pierre et Jean"

Siriana, e foarte greu de dat sfaturi in situatia asta. parerea mea e ca trebuie sa iei o decizie, oricare, si pe urma sa mergi pe linia aia si sa nu te mai uiti inapoi. dar cred ca pentru asta trebuie sa te hotarasti. vrei sa pastrezi secretul. pastreaza-l! dar atunci fa-o pana la capat. nu spune nimanui ca te indoiesti de paternitatea copilului, nici sotului, nici iubitului si nici copilului. asta insa nu-ti garanteaza ca nu nu vei avea sentimente de vinovatie fata de toti trei.
te hotaresti sa afli cine e tatal, va trebui sa vorbesti cu amandoi si sa faceti testele cat mai repede (nu peste ani). daca te hotaresti pentru varianta asta, io zic ca ar fi bine sa sti dinainte daca vrei sa traiesti impreuna cu tatal copilului. deci imagineaza-ti ambele variante. n-ar fi indicat sa ramai cu tatal copilului doar pentru ca e tatal.
incearca sa iei o hotarare cat mai repede, pentru a evita starea de stres, neliniste. desi si procesul de a lua hotararea e stresant si si ceea ce decurge din ea. greu!
io cred ca m-as autosugestiona ca e al sotului si m-as purta ca atare

cataghe spune:

Eu am o singura problema cu modul de a incerca sa justifici adulterul prin dorinta de a avea un copil. Daca faci un copil cu sperma de la donator, componenta "dragoste" cu donatorul e complet inexistenta. Atunci poti spune ca copilul e al celui care il creste, practic e ca si cum tatal l-ar fi infiat. Insa in momentul in care sotul tau trebuie sa creasca un copil cu al carui tata biologic tu te-ai iubit in timp ce erai casatorita cu el, nu mi se mai pare ok. Deja e inselaciune mare la mijloc. Bineinteles ca asta e parerea mea, nu am pretentia s-o impun nimanui, etc etc, si folosesc persoana a II-a la modul general, nu pt a ma adresa cuiva anume.

_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

Clover spune:

quote:

---

Originally posted by NinaB

quote:

---

Originally posted by Clover
habar nu ma intereseaza cat de crunta e viata sotului meu cu mine si cat de maltratat si nefericit se simte, nu cred ca ar justifica sa inceapa sa conceapa copii asa cu diverse individe.

---

off-topic deplin...si cu riscul ZZ-ului...la ce naiba il mai tzii pe langa casa daca nu te intereseaza ce-i in sufletul lui? da bine in decor?
edit: fiindca o atitudine gen: "traiesc cu tine , da` mi se rupe de ce simti"...justifica multe ...

---

Hai sa reformulez: nu cred ca nefericirea in cuplu justifica conceperea unui copil in afara cuplului fara ca celalalt sa stie situatia si eventual sa o accepte(as putea intelege daca e vorba de infertilitate pentru ca 50% al nostru e mai bine ca 0%).

Din punctul meu de vedere e simplu: un copil are dreptul sa stie cine ii sunt parintii si un barbat are dreptul sa aleaga si sa stie daca va creste copilul biologic al altuia.



You asked me if I'm happy. This is a difficult question. The problem with happiness is that you don't know when you have it. You remember it. Ask me in another ten years. Maybe I'll be able to answer.

Aprilie spune:

Problema cu "pacalitul" sotului (care e nevoit sa creasca un copil care nu e al lui) nu se limiteaza doar la persoana lui !
Daca are o nevasta smechera si cu aplomb si care-i "planteaza" in casa copil facut cu altul, e treaba lui. Daca e legat la cap si la minte si nu realizeaza ce se intimpla...

Dar...ce vina au bunicii paterni de ex ??
La ei s-a gindit cineva ?
Mai ales in Romania, unde pensionarii o duc destul de greu (in majoritate) dar cei care sint bunici isi rup de multe ori de la gura de dragul nepoteilor... ca sa le ofere lor o placere.

Pe ei i-a intrebat cineva ceva ? Sau li s-a servit o minciuna pe tava si au fost doar tiriti intr-o poveste murdarara ?

Deci problema e mai complicata,unii devin (fara stiinta,fara sa aiba habar) asa zis-Bunici, cu toate complicatiile de rigoare...apoi matusi,unchi,verisori....toti de buna credinta.

Deci, nu minti doar sotul (saracul) intr-o atare situatie ci minti o gramada de oameni.

Ma intreb de ce ar face-o Siriana ?
Din dragoste fata de sot exclus ( "Dragostea nu minte ", Corinteni).
Pai daca nu din dragoste atunci poate ca ...din interes ?

"Din interes" am vazut multe lucruri nefiresti intimplindu-se.
Ultimul : casatoria lui Iri cu Monica Gabor



Viata e scurta.Daca n-o putem face lunga,atunci macar s-o facem lata.

Elise spune:

Aprilie, tu pui problema ca si cum aparitia unui nepot ar fi o nenorocire (doar trebuie "sa iti iei de la gura" pentru el...).

Iar un nepot care s-ar descoperi ca n-ar urma "genele" bunicilor ar fi chiar un fals ingrozitor, o blasfemie, ar trebui sa dai oamenilor banii de cadouri inapoi ca i-ai pacalit - n-ar fi tot acelasi amarit de copil pe care rubedeniile il iubesc sau nu: nu le obliga nimeni.



Elise

aissa spune:

Am citit tot ce ati scris si desi eu sunt total impotriva celor care inseala, nu am sa comentez partea asta, pentru ca daca eu nu as face asa nu inseamna ca toata lumea e ca mine. M-am uitat in interior si am realizat ca daca as fi fost genul sa am 2 relatii in paralel nu m-ar mai interesa acum, gravida fiind, sa rastorn Universul asa ca nu as spune nimic, si as merge mai departe pe aceeasi linie.
Iar aseara i-am cerut si parerea sotului meu (ca sa mai adaugam o parere de mascul), tip care desi nu e gelos nu ar ierta sa afle ca e inselat, si a zis ca cel mai bine ar face Siriana sa taca, sa tina in ea si sa nu distruga casnicia daca pana acum nu a considerat firesc sa ii puna capat. Pentru ca parerea lui e ca sotul Sirianei, daca nu stie nimic, va creste copilul firesc, ca un tata, dar daca ar stii, chiar daca sa zicem ca ar ierta, nu va uita niciodata si nu se stie cum, in ce ipostaze in viata ii va arunca fie mamei, fie copilului aceasta vina in fata.

Si va rog, din ipostaza de parinte adoptiv, nu mai faceti paralelisme intre o viata "lejera" soldata cu un copil a carei paternitate nici mama nu o cunoaste si o familie care se decide sa adopte sau sa faca inseminare cu donator, ca e tare maaare diferenta. Majoritatea cred ca ati citit subiectul de la psihologie in care o fata ne cerea parerea ca ar trebui sa faca inseminare cu donator si nu era impacata cu gandul... Siriana nu cred ca a avut aceasta relatie cu gandul sa ramana gravida, cred ca la un moment dat, impinsa de varsta si poate de disperarea de a deveni mama (pe care o inteleg) sa nu se mai protejeze in relatia cu amantul si uite asa se gasi cu samburel in burta.

PS: oricum parerea mea e ca cineva a facut putin misto de noi si ne-a dat tema de "tocat" ca daca o framanta chestia raspundea si ea din nou....

Cristina si ghighiloi

Tino spune:

siriana, sincer de admir!
nu stiu cum ai reusit sa mentii doua relatii. pana acum era apanajul barbatilor sa aiba viata paralela.
sa inteleg ca sotul chiar nu stie de "iubit" sau aveti vreo intelegere in acest sens?
ideea e ca oricum nu vei sti al cui e copilul pana nu faci test de paternitate.
daca doresti copilul atat de mult deja nu mai conteaza ce se va intampla in relatia ta viitoare cu sotul. iti asumi riscul, indiferent de ce va fi.
acum depinde de foarte multe. daca "iubitul" vrea o relatie cu tine si implicit cu cel mic sau sotul tau nu vrea sa distruga casnicia si s-ar multumi cu ce are, daca tu vrei sa te clarifici si sa ai o singura relatie si care ar fi aceea.
ar fi multe de luat in calcul.
asa ca ne-ai cerut opinia, eu zic sa incepi cu tine si sa vezi ce iti doresti. adevarul va iesi la lunima mai devreme sau mai tarziu. asa ca treci la analiza si ia in calcul ce e mai bine pt. tine si viitorul copil.

numai bine tuturor!

mamitza lui Papitza