cum sa ma ajut??

Clover spune:

S-ar putea ca tratamentul diferit pe care il acorda sotul tau copiilor sa fie numai din cauza ca cel mic i se pare ca are nevoie de mai multa protectie, fiind mic si cu o problema medicala in plus.

Eu nu am vazut de ce de consideri rea. Lipsita de rabdare si plina de nervi te vad eu. Dar rea?

Din ce ai povestit nu renunta asa usor la casnicia asta. Cu el ai vorbit? Daca zici ca esti o persoana religioasa poate te ajuta sa vorbesti cu un preot.

You asked me if I'm happy. This is a difficult question. The problem with happiness is that you don't know when you have it. You remember it. Ask me in another ten years. Maybe I'll be able to answer.

Rufus spune:

In primul rand eu apreciez asumarea unei mari parti din vina situatiei grele in care te gasesti. Chiar daca este greu de crezut ca esti singura vinovata. Insa tu nu te legi de partener, in primul rand te deranjeaza caracterul tau dobandit.
Dupa mine, tie iti trebuie ajutor specializat, efectuat impreuna sau cu sprijinul sotului tau, care va trebui sa inteleaga ca daca tu accepti ca ai o problema, trebuie sa accepte ca e si problema lui si nu faptul ca ai fi mai bolnava ca el.
Concret, eu as face asa: as consulta un psiholog, recomandat, specialist in probleme de cupluri; as consulta un bioenergoterapeut, care in afara de tratamentul energetic aferent, iti va explica si de unde ti se trage tot raul si-ti va oferi o viziune simpla si sanatoasa despre ce conteaza cu adevarat in viata; in tot acest timp (si in tot restul vietii) as merge la biserica; este singurul loc in care aportul de energie este nelimitat, prin simpla prezenta in biserica, unde aura pricajita de la intrare se curata si se mareste la iesire.


poze multe cu noi

goldi spune:

Of, Doamne, te inteleg perfect!!!
Incerc de vreo 3 ani sa concep un bb, asta dupa ce vreo 5 m-am luptat cu sotul meu care nu-si dorea copii, din motive intemeiate pt el, dar nu si pt mine. Incet, incet,dupa n frustrari si dezamagiri, dupa sperante esuate una dupa una,luna dupa luna, am ajuns si eu sa devin rea si prea putin ingaduitoare cu ceilalti, cu nervi care imi vin din senin si cu crize de depresie care ma fac sa-mi iau lumea in cap uneori.Cine se lupta cu infertilitatea, stie despre ce vorbesc.
Nu cred ca vitaminele m-ar ajuta, iar pt un psiholog nu sunt pregatita, in forul meu interior stiu ca rezolvarea e in mine si nu in altcineva. Am ajuns in starea asta dupa ani de zile - probabil ca si tine - si rezolvarea nu va veni peste noapte. Mai ales ca practic, telul meu de a avea un bebe, e la fel de neatins ca si pana acum.
Nu cred ca este cineva pe lumea asta care sa nu treaca prin perioade proste sau foarte proaste si care sa fluture prin viata fericit si multumit, facand viata celorlalti un paradis.
Stii ce fac eu cand ma auca bazdaganiile? Imi imaginez ce viata nenorocita as avea daca as pierde suportul si iubirea sotului meu (pe care 99% mi se varsa frustrarile) de cate ori el a fost bun si ingaduitor cu mine si cat de mult il iubesc chiar daca uneori imi mai greseste si el.Sau cand e vorba de alta persoana pe care ma apuca nervii, aplic aceeasi tactica.
Si merge.

Vrei sa pleci si sa abandonezi totul pt ca esti f. obosita si nu mai poti lupta. Din pacate este o amagire. Despartirea de persoanele dragi nu va face decat sa adanceasca frustrarea.
Trage aer in piept si zii asa:
de azi - 15 iulie 2006, ora 14.30 , voi incerca sa devin o alta persoana; voi fi buna si calma, ma voi gandi cata nevoie de dragoste au copii mei, cat de mult m-a ajutat sotul meu atunci cand aveam nevoie de un umar de sprijin, ce viata buna mi-a dat D-zeu si ca nu pot risca sa o pierd prosteste. Trebuie doar sa nu uit de planul meu si vechea persoana sa-si reia locul.Si trebuie sa am rabdare!
Te sarut.

pisucmic spune:

Pentru ca ma intereseaza mult subiectul, fiindca intr-adevar in viata te poti "schimba" din atatea motive - stres, probleme de infertilitate sau de cuplu, si atatea alte motive - as avea nevoie de un sfat legat de un psiholog bun. Adica recomanda de una dintre voi. Annablue, vad ca tu ai gasit pe cineva care s-a dovedit de cursa lunga, in Bucuresti - imi poti recomanda si mie persoana? As dori sa fie din Bucuresti, sa fie cu oarecare experienta (pentru persoane luate "individual", eventual si ptr cuplu. Am impresia ca problema mea cea mai mare este ca sunt incapabila de a ma deschida, chiar fata de orice prietena (teama de a recunoaste cel mai mic esec? habar n-am) si am nevoie sa vorbesc cu cineva despre tot ce s-a adunat.
Ma puteti ajuta?

Rufus spune:

quote:

---

Originally posted by goldi
Nu cred ca vitaminele m-ar ajuta, iar pt un psiholog nu sunt pregatita, in forul meu interior stiu ca rezolvarea e in mine si nu in altcineva.

---

Psihologul nu-ti rezolva problema, ci te ajuta sa ti-o rezolvi singura. Mai precis iti ofera perspective pe care tu, intr-o situatie data, nu esti capabila sa le sesisezi.


poze multe cu noi

cius22 spune:

Pisucmic-eu te-as putea ajuta,cu un nr.de telefon,dar nu ai PM activat,asa ca da-mi tu mie un PM cu adresa de mail si o sa-ti raspund.

silvi_2005 spune:

Cezara, ma bucur ca ti-ai deschis inima si ai vorbit despre problemele tale, e o prima dovada ca esti o persona responsabila, care recunoaste ca are o problema si vrea sa fie mai bine pentru ea si familia ei, acest lucru nu l-r face nici o persoana "rea". Am sesizat in ceea ce ma priveste cum si mai ales cat m-am schimbat de-a lungul timpului, eram si eu cateodata vesela si optimista, alta data depresiva si furioasa, alte ori frustata si "rea". Am cautat sa inteleg si sa controlez aceste stari, sa ma cunosc pe mine cu adevarat. Nu dau sfaturi, iti spun parerea mea si incerc sa-ti impartasesc din gramul meu de experienta, tu trebuie sa alegi in viata ceea ce ti se potriveste si te ajuta. Ai o familie frumoasa, viata a fost darnica cu tine, sunt probleme, copilasul mic are o problema de sanatate ( nu e ceva grav, sunt atatea boli grave pe lumea asta, ceea ce are el se va rezolva usor si fara urmari, am mai cunoscut cazuri ) sotul tau a fost si este langa tine, ai copilas de 7 ani care te iubeste si sufera ca te vede asa. Stiu ca in momentul acesta toate iti par negre dar crede-ma ca nu e asa, cateodata trebuie sa ajungi in fundul unei prapastii pentru a te putea ridica din nou, iti doresc din toata inima sa nu ajungi acolo.... Stiu ca urasti sa ti se spuna ca te intelege cineva ce simti pentru ca nimeni nu poate sa simta in locul tau.....Parerea mea e ca ar trebui sa mergi cateva zile singura undeva, sa te odihnesti putin, sa iti asculti gandurile si sa te regasesti si sa incepi dupa aceea o terapie cu un psiholog, o sa-ti faca bine, dincolo de faptul ca il platesti sa te asculte si apoi te gandesti cum poti sa-ti rezolvi tu problema.. ca altcineva nu poate in locul tau...te va ajuta sa te intelegi, sa te cunosti mai bine si sa inveti sa te ierti.
Eu am facut in mintea mea un top al situatiilor grele prin care am trecut...de cate ori apare ceva nou, fac o comparatie si imi zic ca am trecut eu prin lucruri si mai grele...si merg mai departe, daca mi s-ar intampla sa constat ca asta e cel mai nasol cred ca mi-as zice ca bine ca e pace si nu razboi in Romania si m-as gandi ca intotdeauna pot sa apar multeeeeeee lucruri rele la care nici nu ne gandim si de care ne fereste Dumnezeu asa ca nu trebuie sa fim asa de tristi. Sa nu crezi ca eu nu simt ca explodez cateodata, poate chiar plang cand ma simt coplesita, dar ma adun si merg mai departe si nu stiu de ce, dupa aceea de fiecare data constat ca ne incojoara atatea lucruri minunate, atatia oameni care ne iubesc si ar vrea sa ne ajute....vorbeste cu ei, spune-le ce simti......
Silvi

poze

pisucmic spune:

Mi-a activat PM-ul! Deci cine prefera sa scrie acolo despre coordonate psihologi din Bucuresti, va rog sa o faceti. Si de incredere (testati de oameni tineri, ~30 ani, de varsta mea adica... Cred ca e important)
Cezara, si eu cred cu adevarat ca ai nevoie de doua lucruri: unul va veni din tine insati. Deja faptul ca iti dai seama ca gresest este esential. Si apoi, din ceea ce povestesti, ai un sot bun, si multe din lucrurile care se intampla (cele legate de copii) ar putea fi legate de fragilitatea celui mic, pe care simte nevoia (si nu poti nega si importanta sangelui!) sa il protejeze. Iar tu trebuie sa ii iubesti pe toti (toti 3!) la fel.
Mai ales ca ai trecut prin experienta primului sot, stii si tu ce important este umarul si dragostea si prietebnia celui de-al doilea. Renuntand la ele fara sa iti stapanesti iritarile risti sa ii lasi pe ambii copii fara tata, si nu pare sa fie o decizie fondata pe caracterul rau al acestuia. Inercati sa va refaceti dragostea, sa va amintiti inceputul, sa iei un pic de distanta fata de toate incercari ultimei perioade si sa redevii mamica si sotia iubitoare.
Iar psihologul - dupa cum vezi si mie mi se pare o solutie care nu e de neglijat. Nici eu nu cred ca a merge la psi inseamna sa astepti solutii din afara; exista insa momente cand ne mlastinim atat de tare in propriile ganduri negative incat e nevoie de cineva, obiectiv si pregatit ptr asta, care sa ne ajute sa iesim singuri; care sa ne ajute sa ne regandim perspectivele si deciziile. Tindem prea des sa culpabilizam fara cap, ba pe noi insine, ba un tap ispasitor, si nu asta cred ca e solutia. E nevoie de echilibru, iar in stresul si vartejul lumii de azi echilibrul e cel mai fragil.
Sa-ti fie bine, tie si alor tai, impreuna!
Pisuc

kiwwy spune:

Va multumesc tuturor pentru raspunsurile date.
Inca nu am reusit sa schimb in bine relatia mea cu sotul meu.Nu stiu de ce ,dar in acest moment prefer sa pastrez distanta.Cand se apropie ora la care sotul meu ajunge acasa,imi iau copiii si plec in parc cu ei,ne plimbam,stau pana la ora 22 afara,dupa care vin acasa si le fac baie,le dau sa manance si ii culc,iar eu stau in camera lor,adorm in camera lor intentionat de 3 zile,ma simt mai bine cand nu dorm cu el deocamdata.El nici macar nu vine sa ma vada ,sa ma cheme in dormitor,la fel cum facea alta data,iar daca m-ar chema in dormitor,nu m-as duce.
-Sa nu credeti ca numai eu am o vina in aceasta relatie,dragul meu sot ,nu uita sa imi aminteasca ca a fost prevenit de fostul meu socru ca nu am caracter,ca daca se va insura cu mine va avea de suferit.El tot cu asta ma ia..." mai bine ascultam de ce zicea fostul tau socru,macar m-a prevenit"(tot ce am avut de impartit cu ex.socrul a fost ca il dadeam pe fiul meu cel mare la ei de fiecare data cand mi-l cerea,am fost buna cu el pana cand a inceput fiul sau cu amenintari ca imi ia copilul,desi el niciodata nu venea sa mi-l ceara,si pe mine m-a deranjat acest lucru ca venea doar bunicul ,si vecinii mei incepeau sa susoteasca ca eu umblu cu un om mai invarsta.Si asa am renuntat de a mai avea de a face cu ei.Imi amenintau viata,ma terorizau psihic cu telefoanele,ca va avea castig de cauza,ca imi va lua copilul definitiv,ma urmarea pe strada si la gradinita,la servici, fostul sot a spus ca nu imi va da dreptul sa ies cu el din tara ca depind doar de el,ca el trebuie sa isi dea consimtamantul de iesire din tara si ca niciodata nu il voi avea...n.n..Am indurat foarte multe,cum va spuneam,sotul meu actual m-a ajutat mult,am fost tarata in tribunale,el m-a dat puterea de a trece peste ce a fost mai greu,mi-a platit avocati.Pe mine cel mai tare m-a deranjat faptul ca tatal copilului cel mare nu venea niciodata sa isi vada copilul,sa il ia de acasa sa il duca ,venea doar tatal acestuia,de fiecare data cu noi pretentii,sa le dau copilul 5 zile ca merg la munte,sa il las sa doarma la ei in fiecare week-end,sa il dau cand merge in concedii,sa il las in Croatia la mare cu ei..Apoi au inceput amenintarile .N-am mai suportat,adica eu am indurat multe din partea fostului sot,m-a parasit cand aveam 5 luni de sarcina,s-a luat si a plecat,m-a mintit ca pleaca la mama lui pt.3 zile,iar eu l-am crezut,nu m-am opus,credem ca ne vom impaca cu parintii lui care nu au venit la cununia noastra,iar eu cat eram de naiva l-am crezut,iar peste 2 luni el era in parc cu o tipa,eu eram in luna a 7 si s-a facut ca nu ma vede,iar eu nu m-am dus la el sa ii fac scandal.Ma afundam tot mai mult in suferinta.Apoi cand am nascut nu a venit in maternitate desi a fost anuntat,iar fosta soacra spunea"eu nu imi deranjez fiul pt.ca ea naste, el are examen azi.nu il voi recunoaste niciodata ca nepot al meu.Cand am divortat,cand fiul meu avea 3 luni,chiar de 8 martie el a venit la tribunal cu iubita,si pe deasupra cu martori mincinosi.)

Cum spuneam,sotul meu foloseste totul impotriva mea.Incepe sa ma jigneasca .Nu ma apreciaza cum trebuie,iar eu nu mai rezist.Recunosc,sunt cu nervii intinsi la maxim si din acest motiv trebuie sa ma ajut.
imi dau seama ca viata mea nu va mai fi nicicand cum era in vremurile bune.Cred ca nu il mai iubesc.M-a jignit profund de nenumarate ori,si i-am spus ca cel mai tare ma doare cand se leaga de trecutul meu si ma insulta.Dar pe el nu il intereseaza,vrea pace si liniste in familie,dar cum sa ii ofer cand el incepe cu texte de genul"noi nu putem avea o convrsatie,nu putem comunica"
Mereu ma ridiculizeaza ca eu nu am studii superioare,el avand 2 facultati:"cu cine sa stau de vorba?nu stii nimic"
Eu am facut 3 ani colegiu,acum as vrea sa urmez o facultate,dar nu pentru el ,ci pentru mine,ca nu mai vreau sa depind de el .Mi-e greu,dupa atatia ani nu am mai invatat nimic,am stiut doar ce inseamna sa cresti copii.Iar la cursuri nu stiu cum ma voi descurca,cum voi avea timp sa le frecventez,as fi incercat si pt.I.D.dar in alt oras,in Cluj,ca acolo exista specializarea care as dori sa o urmez.Nu mi-a placut niciodata sa invat,mereu m-am considerat mediocra,oare voi putea face fata?
Daca eu imi doresc ceva,va dau un mic exemplu:Intr-o seara i-am spus ca vreau sa discutam,sa vina sa stea jos la masa putin,la care el imi raspunde"n-am chef de conversatie,ma duc sa ma intind putin in pat" si asa trece seara,sa stiti ca pe el nu il intereseaza ce cred eu,ce as vrea sa ii comunic.
Alte ori cand intra in casa il inbratisez,as vrea sa ma ia putin in brate,sa il strang,el ma respinge:"nu acum,trebuie sa ma spal",insa mai tarziu nu se poate...
Din luna septembrie,anul trecut nu m-ia mai facut masaj,sau sa ma mangaie putin,de fiecare data cand il rog sa imi faca masaj imi spune"Promit ca iti fac maine.."maine"este deja din septembrie....Mi-a platit cateva sedinte la masaj in schimb.
Nu stiu daqca ma intelegeti,eu vreau putina tandrete,sunt femeie.Inteleg ca in timpul zilei nu se poate,dar noaptea imi spune direct:"Sunt obosit,noapte buna".

Deja de 5 saptamani nu am facut dragoste.Stiti de ce?pentru ca el e vesmic obosit,si are replici de genul:"Cand sa facem sex,cand e noapte si as vrea sa dorm?Maine ma duc la lucru,nu voi face fata,am mari raspunderi acolo.Tie ce iti pasa?tu nu lucrezi pana anul viitor.
Daca am mai avea cand sa facem sex ar fi ziua,dar nu se poate, pt.ca copiii sunt acasa.Iar noaptea dorm dupa ora 23."

Ieri seara am ajuns acasa,el nu era,insa cand m-am uitat pe internet la ce a vizionat el,ma apunca groaza.Bineinteles ca s-a uitat la chestii porno.De asta nu a venit cu mine si copiii in parc,mereu gaseste scuze"eu am fost dimineata cu ei,si daca m-as duce cu tine,ar insemna sa ne certam iar"

Nu sunt o tipa urata,chiar arat foarte bine,inca ma mai abordeaza tipi pe strada si asta ma face sa ma simt mai bine,pt.ca eu din partea sotului nu am nici un compliment.
Acuma ma intelegeti prin ce trec/de asta nu il mai suport,deja nu mai am putere,mi-e indiferent ce se va intampla de acum inainte.

Imi pare rau ca am scris atatea,dar nu am cui sa ma adresez,degeaba as vorbi cu un psiholog,nu as avea timp sa merg la vizita.
Cineva zicea de terapia cuplului,dar pe cine sa chem,cand lui i se pare foarte mult si sa vina sa stea de vorba cu mine?

Orice sfat de la voi este binevenit.






-

goldi spune:

Of Doamne, te cred ca-ti vine sa-ti iei lumea in cap!
Judecand la rece, ori el nu te mai iubeste si se simte sufocat in relatie, incepe sa dezgroape mortii ca sa te scoata pe tine vinovata de toata degradarea relatiei, ori si el este la fel de epuizat de greutatile prin care ati trecut (zici ca a fost langa tine) si