un sfat... sau o parere
Raspunsuri - Pagina 5
roxanik80 spune:
L-ai intrebat el ce simte si ce are de gand sa faca?Daca zici ca s-a terminat cu tarfulita aia, atunci trebuie sa cantaresti situatia si poate ii mai dai o sansa si o luati de la capat. Gandestete bine vezi daca el te iubeste la fel de mult si ca poate regreta. Si daca aia mai indrazneste sa sune s-au sa dea bipuri raspunde tu la tel si zii tot ce-ti vine in clipa aia. Daca merita lupta pe el, nu lasa o femeie de 2 lei sa-ti strice casnicia.
hermelina spune:
ani, nu te sacrifica daca nu meritaaaa.Viata trece repede pe langa noi, si ajungem sa ne dam seama ca am irosit-o.Alegerea iti apartine 100%
"Daruieste dragoste si vei fi binecuvantat cu dragoste"
angelapriboi spune:
Totul depinde de tine.Este foarte greu sa treci peste asa ceva,chiar daca el a renuntat la acea femeie.
Pacat ca nu putem uita imediat totul.
Perioada care va urma va fi destul de dificila pentru tine fie ca ramai alaturi de el fie ca divortezi.
Asa ca eu ma rog pentru tine sa-ti dea Dumnezeu intelepciunea de care ai nevoie in aceasta perioada.Crede-ma ca ma rog si pentru mine.
Si dupa 4 luni tot nu-mi dau seama ce e bine sa fac.
Pacat ca unii oameni calca in picioare sentimentele altora.
Sunt sigura ca vor plati candva toti care-si bat joc de sentimentele oamenilor.Dumnezeu sa aiba mila de ei.
ANGELA
Diego spune:
Draga mea,
Eu zic sa lupti pana la capat pentru unitatea familiei tale! In plus sa il dai pe tatal fetitei tale pe tava unei nenorocite?!
Vezi ca el trebuie sa te simta stapana pe tine, nu fa pe victima!
Eu asta as face!
Ai grija de tine si multa intelepciune!
Ramona J spune:
Nu stiu daca mai ai ce face. L-ai iubit neconditionat si acum il vezi de fapt cine e. E vorba nu numai de faptul ca te-a inselat, eu te vad dezamagita de persoana lui. Si cred ca ai dreptate.
El a depasit limita. Nu l-ai scos din inima ta ca asa ai hotarit tu, ci tocmai ca a depasit aceasta limita.
Eu nu cred ca ai ce face. Cum sa-ti dictezi sentimentele? Eu n-as putea sta intr-o asemenea relatie. Starea mea n-ar prii copiilor. Nu stiu cum e la voi. Daca puteti convietui asa... OK. Cine stie, poate in timp il ierti si revii la sentimente mai bune.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Jocelyn spune:
Cred ca niciodata nu merita sa-ti sacrifici viata pentru ca un copil sa aiba un tata care nu isi respecta si iubeste sotia si mai ales care i-a facut atat rau.
If you don't stand for something, you'll fall for anything.
cris_tiana spune:
In primul rand va trebui sa te gandesti daca vei reusi sa mai fii bucuroasa cand il vezi sau cand va veti petrece timpul impreuna. Asta insemnand ca trebuie sa ierti, nu vei uita, te asigur, dar poate vei reusi sa ierti. Si ca sa ierti ai nevoie de niste motive> din cate spui, aventura lui, te-a facut sa-l vezi in alta lumina. Acum spui ca este un intretinut, ca nu vrea sa munceasca, ca nu te sustine in nici un fel. Pana sa aibe aventura nu era acelasi om? poate ca era, dar tu nu vedeai.Parerea mea este ca nu se poate numi sacrificiu sa ramai cu cineva langa care nu mai simti nici o bucurie, iar pretextul ca ai un copil nu trebuie luat in calcul. Un sacrificiu ptr copilul tau ar fi sa iti asumi responsabilitatea de a fi si mama si tata doar ptr a putea sa-i oferi liniste si armonie.Chiar copilul tau are nevoie de a-si vedea parintii zambind, iubindu-se, fiind o echipa, fiind un suport unul ptr celalalt. Numai asa puteti fi un exemplu pozitiv. Tristi, plansi, posomorati si intr-o continua lupta nu veti face decat sa umpleti mintea copilului de toate sentimentele negtive ce le transmiteti.Copii sunt extrem de sensibili, iar tu ca mama vei fi mereu un exemplu ptr fata ta. Nu ti-ar place ca la randul ei femeie sa sufere alaturi de un barbat doar ptr ca asa a vazut ca fac mamele...nu cred ca fapta in sine te supara, ci atitudinea pe care o are fata de tine, si fata de familia lui, iar asta nu stiu daca se poate schimba.noi nu putem schimba oamenii, putem sa-i ajutam doar sa vada ce trebuie schimbat. iar ei pot schimba ceva daca vor. acum fiecare stie mai bine ce poate, cat poate si cum poate sa duca toate greutatile ce apar.fie ca toti sa putem razbate din toate necazurile..multa intelepciune si rabdare...
GH spune:
Si eu am trecut prin viata printr-o situatie asemanatoare cu a ta Ani...
Ma intrebam cum e mai intelept sa reactionez si simteam ca as avea atata putere incat sa lupt si sa fac aproape orice pentru a o schimba, pentru ca lucrurile sa revina la ceea ce au fost candva.
Atunci, o prietena mi-a dat un sfat care m-a ajutat mult. Poate te va ajuta si pe tine. Ea a fost impartiala si mi-a spus simplu: "Totul cu masura si masura in toate".
Acum, dupa socul initial, caut echilibrul pe care l-am pierdut de la o vreme si imi investesc energia si iubirea in prieteni si relatii mai mult decat pana acum.
E adevarat, citesc de pe net sfaturi de la persoane care au trecut prin situatii asemanatoare si si-au salvat relatia. Si asta ajuta mult. Am acceptat ideea ca as putea pierde "batalia" si imi implinesc nevoile de comunicare si impartasire facandu-mi prieteni. Ma bucur de fiecare moment placut din cuplu si aplic sfaturile care mi se par bune. Incerc sa nu il pedepsesc pentru momentele cand vrea a fie cu ea si imi savurez viata incercand sa cladesc o familie. Incet-incet voi reusi sa traiesc mai bine decat am facut-o pana acum. Cred sincer ca experienta de viata a atator persoane va da rezultate si in viata mea si voi iesi cu succes din situatie - oricum categoric suferind mai putin.
Suntem toti alaturi de tine cu sufletul. Cred ca toate trecem prin diferite situatii in viata, care ar fi putut fi evitate daca nu am fi exagerat in anumite privinte. Este probabil felul vietii de a ne spune sa pastram echilibrul. Reconstruirea lui cere efort, rabdare si... un pic de manipulare feminina.
Ce sa facem, nu tot ceea ce dorim se obtine cu fair play si fiecare are nevoie de aceste mijloace la un moment dat...
Iti doresc din toata inima curaj, rabdare si umor.
Agri spune:
Parerea mea nu este una fondata, nu am trecut prin asa ceva...dar nici nu as putea trece peste ce ti se intampla tie acum. Sunt cu sotul meu de 7 ani si i-am spus din prima saptamana de relatie " daca ma inseli sau daca ma lovesti ne despartim chit ca avem 10 copii impreuna". Au dreptate fetele fiecare cu limitele lui.Ptr. copil in nici un caz nu ramane cu el, asa a facut mama mea... a inselat-o tata toata viata a si lovit-o, e destul sa iti dea o palma ca restul vin asa... ca s-a creat precedentul.Mereu ii reprosez mamei ca nu la lasat pe tata am fi avut o viata mai buna.E mai dureros sa-ti reproseze copilul ca ai stat cu un curvar, care te lovea, decat sa ii explici de ce te-ai despartit de tatal lui. Din cate imi dau eu seama cred ca acum ai realizat ce viata duci...sunt total nesimtiti barbati de acest gen...ai folosit bine termenul <intretinut>, cu atat mai mult nu ai motive sa te mai complaci in aceasta situatie daca tu esti pe picioarele tale dpdv financiar si nu te gandi sa pleci cu chirie, stai cu el si ignora-l, si daca casa e din timpul casatoriei cu atat mai mult ramai acolo pana la partaj, doar daca e doar a lui atunci gandestete la varianta chirie.Am si eu o fica si nu i-as putea face asa ceva, parinti trebie sa fie un exemplu bun ptr. copii. Ce a patit mama mea acum se rasfrance in comportamentul meu fata de barbati, sunt foarte exigenta,chiar daca stiu ca nu m-ar insela tot il mai tachinez pe tema asta...
Mai da de veste sa mai stim de tine.
Eu iti doresc sa ai curaj... dar nu fi doar albina in stuf fi matca, cea care il si da pe trantor afara din stup.Pusi
Ani3lla spune:
Buna,
Cineva spunea ca cel care loveste odata o va face mereu.Din pacate la mine s-a adeverit din plin asta.Pe 2 august a iesit tambalau mare asa ca am plecat cu o sacosa de haine si fetita si escortata de doi politisti. Doua nopti am dormit la, culmea! o ruda de a lui pana mi-am gasit ceva cu chirie. Acum stau intr-o garsoniera eu cu fetita ,doua tricouri si o pereche de pantaloni si ceva jucarii ce a reusit sa ia fetita pe fuga cat ''domnul'' a dat declaratia politistilor.Am cautat inebunita doua zile o casuta pentru noi si am reusit sa gasesc ce avem nevoie pentru inceput.Pentru ca nu mi-a dat cheile de la apartament am fost nevoita sa inaintez in instanta doua ordonante, una pentru a-mi putea lua lucrurile personale de acolo si alta pentru incredintarea copilului pana la definitivarea divortului, si bineinteles actiunea de divort.Nu puteam risca sa imi fie rapit copilul sau sa ajung la gradi si sa ma trezesc ca nu am pe cine lua acasa pentru ca el stie ca pentru fata as merge pana in panzele albe.De altfel m-a si amenintat ca daca nu ma are cu nimic la mana o sa vad eu ce viata o sa aiba fetita din cauza mea. Acum mergem cu frica pe strada dar termenul ordonantei e la inceputul lunii sept si pana incepe gardinita sper sa rezolv sa nu stau cu grija zi de zi. Cred ca am scris haotic dar sper sa intelegeti.
Hotararea am luat-o dupa mult timp de gandire si dupa ce mi-am clarificat foarte bine sentimentele: nu am incredere in el,imi este frica, nu vreau sa-i mai fiu sotie si nu il mai iubesc.Mi se par destule.Fetita oscileaza intre ''tati a fost rau ca te-a lovit, vine si ma pupa si ma intreaba daca ma mai doare'' si intre ''imi este dor de tati, nu mai mergem la el dar macar sa ne intalnim sa il salutam.
Altadata ma distreaza si ma intreaba daca o sa ma mai casatoresc vreodata ca vrea si ea un tatic.Bine macar ca a trecut de faza cu plansul in somn pentru ca s-a speriat f rau. Oricat as fi de trista , si sunt,merg acasa de la servici , ma joc cu ea, radem,ne plimbam cu grija, e drept. Stiu insa ca va veni si vremea cand dorul de el o va napadi,insa pana atunci iau lucrurile asa cum sunt.Mai comenteaza ca acasa erau 4 Tv si aici e numai unul, si ii este dor de jucariile ei.Ea mereu a fost mai atasata de mine chiar radeam pe tema asta si inainte ca zicea mereu ca noi suntem fetite si tati nu ca are ''cuca'', asa ca suporta despartirea destul de bine, zic eu.Sunt constienta insa ca va veni si vremea cand se va tine scai de mine sa il vada si nu stiu cum voi proceda atunci pentru ca ea este f mica, are doar aproape cinci ani si nu intelege prea bine ce ii spun. Poate cineva a trecut prin astfel de momente si imi spune si mie cum sa procedez.
Tin neaparat sa multumesc celor care au raspuns la postarea mea, indiferent de ce au scris, eu am ales ce am simtit ca mi se potriveste.Important este ca fetita mea sa fie bine si eu la fel sa ii pot purta de grija.