un sfat... sau o parere
Raspunsuri - Pagina 4
angelapriboi spune:
din ce imi dau eu seama tu cred ca nu-l mai iubesti pe sotul tau si atunci ar fi mai bine daca ai divorta.DAca ceea ce cred eu nu este adevarat si tu tot il iubesti eu zic sa faci tot posibiul sa stai alaturi de el.Oricum o sa-ti faca bine plecarea la tara.Asa o sa-ti lamuresti sentimentele.
ANGELA
daniella4 spune:
Asta te-as sfatui si eu. In plus, NU MAI STA SINGURA, cand nu ai cu cine comunica necazurile sunt mult mai coplesitoare. Suna-ti prietenele si reinoada legaturile cu lumea. Asa iti poti limpezi mintea si sufletul si iti vei da seama mai bine ce este de facut in continuare.
Daniella, mama lu' Alexis
paky spune:
Draga Ani3lla, iti pot spune ce am facut eu cand am fost in situatia ta, dar de facut sa faci doar ce crezi tru ca e mai bine pt tine. Acum ceva ani am aflat ca sotul meu are o aventura. Sa mor nu altceva dar... Am inceput normal cu certuri, scandal mare, cuvinte urate, amenintari cu divortul si nu am rezolvat nimic. Eu eram suparata, ma simteam cu inima zdrobita, plangeam cu zilele, el promitea ca nu mai face, eu nimic eram distrusa. Dar intr-o zi mi-a spus cineva sa ma intreb niste lucruri:
1. De ce a facut asta (se referea l-a sotul meu).
2. Merita sa-mi distrug casnicia pt. asta.
3. Merita sa ma imbolnavesc si sa sufar pt asta.
4. Ce ar trebui sa fac eu sa nu se mai intample niciodata asa ceva.
Dupa ce am analizat la rece toate lucrurile, am discutat calm cu sotul meu despre asta, mi-am raspuns la toate intrebarile sincer si cu mare rationament si ... au trecut 4 ani de atunci si nu am mai simtit ca in viata sotului meu ar fi altcineva si cel mai important lucru sunt multumita ca am analizat lucrurile inainte sa iau o decizie pe care cu siguranta as fi regretat-o. Gandeste-te f bine pt ca decizia pe care trebuie sa o iei iti va afecta restul vietii in bine sau ... in rau... De tine depinde.
Alexmona spune:
Draga Ani , e greu sa treci pri asa ceva .Crede-ma ca stiu.Dar important este ca in vartejul asta de sentimente confuze si care apasa greu peste fiinta ta sa nu uiti de tine.
Nu te lasa prada acestei suferinte.
Fetita ta are nevoie MARE de tine .Si , tu stii cel mai bine care sunt limitele tale si daca poti trece peste.Ai incredere in TINE.
Te pup si fii inteleapta!!!!
roxanik80 spune:
Draga mea in primul rand esti sigura ca te inseala? fara dovezi palpabile nu are sens sa crezi in vorbe pt ca lumea e rea.Apoi daca e adevarat parerea mea este ca daca a focut-o odata o face si data viitoare.Eu nu as ierta pt nimic in lume infidelitatea si bataia, sunt 2 lucruri esentiale.
Ani3lla spune:
Da, sunt sigura 99.99%. 100% ar fi fost daca i-as fi prins in exercitiul functiunii, dar asta nu s-a intamplat.Daca as fi stiut cum sa reactionez corect la prima banuiala aveam si ''norocul'' asta. Ceea ce ma framanta pe mine este problema fetitei mele. Cum va suporta ea despartirea? Ce sa-i spun? La varsta ei nu intelege prea multe. Merita sa raman cu el doar de dragul ei? Pot face sacrificiul asta, dar nu stiu daca e cea mai buna solutie.Habar nu am ce sa fac.Oricum, incerc sa gandesc limpede. Curios lucru, pana acum nu m-am gandit la asta, poate si din cauza ca nu m-am gandit la despartire. In ultima vreme insa, toate gandurile ma duc la divort, iar asta o afecteaza si pe ea.Cum am mai spus, pot face sacrificiul de a ramane impreuna cu sotul de dragul ei, sa creasca intr-o familie cu mama si cu tata.Insa ma tem ca doar prelungesc agonia 1 an, 2, sau mai multi.Si ma mai gandesc ca daca ea va fi mai mare va suporta mai greu intelegand mai mult.Chiar nu stiu incotro sa apuc.
danutza_c spune:
Draga Ani, ma doare sufletul cind ma gindesc prin ce treci si te inteleg foarte bine sau ma rog atit de bine cit pot pentru ca eu nu am copii, din pacate, dar am trecut prin experiente foarte asemenatoare cu ceea ce ti se intimpla tie acuma, si nu numai odata.
Toate reactiile si puratrile sotului tau imi aduc in minte tot felul de amintiri neplacute, perioade din viata mea la care nu mai vreau sa ma gindesc, cu toate ca m-au ajutat sa ma maturizez si sa privesc viata si sansele care ni se ofera din alte perspective.
Am invatat de mult, de la cei mai batrini si mai intelepti ca mine ca atunci cind intr-o relatie nu exista comunicare nu exista nimic. Si am mai invatat ca o relatie peticita e ca un vas superb care s-a spart si ai reusit sa il lipesti la loc: il ai aparent intreg dar sparturile se vor vedea mereu. Stiu ca pot fi contrazisa si de fapt pot aduce eu contrargumente la aceasta afirmatie: se intimpla de multe ori ca dupa o experienta dureroasa un cuplu sa se lege si mai tare decit inainte de a trece prin acea experienta. Depinde numai si numai de cei doi si de cit de multa dragsotse exista intre ei si de cit de mult isi doresc intr-adevar sa fie impreuna.
Daca tu nu ai sentimentul ca esti o echipa cu sotul tau ( si imi e destul de clar ca acest sentiment nu prea exista la voi din moment ce tu duci tot greul familiei iar el nu face nimic, ba dimpotriva, acuma nici nu se mai duce la servici!) atunci orice ai incerca sa faci ca sa repari aceasta relatie e cam degeaba. Mai bine ti-ai canaliza eforturile in a-i asigura un mediu armonios fetitei tale. Poate suna foarte dur ceea ce iti spun dar iti vorbesc din propria experienta: am crezut de citeva ori pina acuma in viata ca iubesc si ca acest fapt conteaza cel mai mult si ca pot sa mut muntii din loc daca iubesc cu adevarat. Si am iubit cu adevarat si cu multa pasiune si cu mult sacrificiu de sine si am reusit sa mut muntii dar NU pe cel pe care il iubeam. Cu cit ii aratam mai multa dragoste cu atit se purta mai rau cu mine si devenea mai sigur de mine. Si asta a mers asa (niste ani de zile trebuie sa-ti spun, din pacate) pina am ajuns asa de jos si cu un psihic asa de ravasit ca am spus gata, m-am apucat de ceafa ca pe catelusi si m-am rupt din stuatia in care eram. Cu cit prelungesti mai mult agonia cu atit mai dureros devine totul la sfirsit.
Dar, spun inca odata, asta eram eu fara copil. Probabil ca daca as fi avut un copilas as fi luat o decizie, intr-un sens sau altul, mai repede, spre binele copilului.
Pentru ca vreau sa-ti spun ca un copil care creste cu doi parinti dar care stau impreuna numai pentru copil, stie si simte ca ceva nu e in regula si cind se face mai mare si intelege ce nu e in regula in casa. Am avut colegi de liceu care spuneau despre parintii lor ca stau impreuna numai pentru ei si ce prostie fac, ca ei oricum stiau ce se intimpla intre parinti, ii auzeau seara certindu-se, de obicei pe teme de bani si absolut toti cei care au fost in aceasta situatie au spus ca mai bine parintii s-ar fi despartit si ar fi avut o viata mai calma si mai linistita decit sa traiasca asa. Eu nu vreau sa ma intelegi gresit si sa crezi ca te sfatuiesc sa faci un pas daca nu esti pregatita. Dar poate te ajuta experientele altora.
Mai spui ca iti este teama de cum o sa fie afectata fetita ta de o eventuala despartire. Ceea ce trebuie ea sa stie, si sa si vada ca e asa, e faptul ca mami si tati au s-o iubeasca mereu, indiferent de ce s-ar intimpla intre ei si ca uneori oamenii mari iau decizii pe care copii nu le pot intelege decit mai tirziu, cind au sa fie si ei oameni mari.
Situatia in care esti tu e foarte grea iar faptul ca nu ai prieteni cu care sa discuti face totul si mai dificil. Mereu e mai usor sa iei o decizie sau sa incerci sa vezi lucrurile din alte perspective daca vorbesti cu cineva despre ce te apasa. De multe ori ti se intimpla sa te luminezi efectiv cind povestesti si sa iti dai seama care ar fi cea mai buna rezolvare.
Sper ca ceea ce ti-am scris te-a ajutat cit de cit. Iti doresc sa ai multa putere si intelepciune sa rezolvi aceasta situatie cu bine pentru tine si pentru fetita ta.
Lemoni spune:
e putin off topic
Dap problema e incurcata rau ,nici nu vreau sa ma pun in situatia ta,stiu ca majoritatea barbatiilor inseala iar fidelitatea nu stiu daca exista cu adevarat,imi amintesc cand avem 19 ani lucram intr-o intreprindere in romania si mai toata lumea era combinata cu cineva ,nu exista coleg sau colega sa nu aiba o legatura in afara casatoriei .Erau mai pe fatza mai pe ascunse dar stiti cum e tot se afla pana la urma.Vorbeam cu prietena mea ceea mai buna si ne puneam intrebarea daca am putea sa facem asa ceva celor pe care ii iubim (eu pe vremea aceea nu eram casatorita ea da) . Eu personal nu am exclus niciodata ca poate odata cine stie cand daca voi fi intr-o pasa proasta as calca pe bec sunt human e o posibilitate desi sunt casatorita de 18 ani si inca nu a venit ziua aceea.(Dar nu se stie niciodata)Dar prietena mea a patit-o chiar cand purtam noi discutiile acelea sotul ei a plecat de acasa cu cineva iti da-i seama plansete, jale eram si mult prea tinere si sa ramai cu un copil la 19 ani fara ajutor de la parinti nu e chiar asa usor, dar prietena mea a luptat ce a fost a fost si a iertat ,apoi sau impacat si sunt fericiti si in ziua de astazi mereu i-am admirat dar unde exista dragoste poti sa treci peste orice obstacol.Asa ca toata lumea inseala numai ca uni sunt mai norocosi si nu afla niciodata.
roxanik80 spune:
Sincer speram sa-mi raspunzi ca nu esti asa sigura.
E adevarat ca situatia e mai grea pt ca ai un copil.Si asta ma face sa ma gandesc de 100 de ori inainte sa-ti spun sa-l lasi, pt ca am si eu un baietel de 3 luni.Dar asta nu inseamna ca trebuie sa accepti sa traiesti intr-un trio,ar trebui sa vb cu sotul tau sa-i spui ca situatia ii face rau fetitei si ca de dragul ei il ierti dar fara sa continue asa. Daca nu, te-ai gandit la o despartire temporara? de ce un divort?poate daca va simte lipsa revine cu picioarele pe pamant.
Ani3lla spune:
Dar nu este vorba de un ''trio''. Relatia lor a durat cam doua luni si intalnirile au fost rare. Cand sotul meu a realizat ca a gresit a vrut sa intrerupa relatia insa ''doamna'' s-a tinut tare. Beep-uri , telefoane si mesaje seara traziu cand stia ca el nu e acasa ( si-a gresit socotelile). Si mms-uri cu poza cu ea si cu fiica-sa dupa vreo 5 saptamani, desi stia ca eu am aflat de curvasareala lor. A fost un moment penibil pentru sotul meu (l-am intrebat,,mai omule cu asta te-ai spurcat?'' si am inceput sa rad, pentru ca, sincer ma asteptam sa fie mai si mai decat mine, si cand colo... taman invers:))). Nu a fost vb de o relatie sentimentala in care sotul meu sa fi investit suflet si sa zici ca acum sufera. S-a intamplat pur si simplu sa se '' scuture'' omul. Si cum tarfele nu zic nu, pentru ca nu se stie cand mai au ''ocazii', asta e. Am suferit ingrozitor pt ca l-am iubit cu adevarat, am simtit pe propria piele expresia''mi-ai rupt inima''. Nu doresc nimanui asta. Si nici nu cred ca o sa-l mai iubesc vreodata. Dar nici nu il urasc. Ma uit la el si nu simt nimic. Si cand ma gandesc ca si dupa 6 ani de casnicie mai simteam fluturasi.... .
De multe ori ma uitam la el si simteam ca il iubesc. De multe ori ma gandeam '' Doamne, eu chiar il iubesc pe omul asta''. De multe ori m-am intrebat ''de ce?''. Raspuns nu am gasit niciodata. Nu stiu de ce il iubeam, dar il iubeam. Nu pentru tinereetea lui, ca nu este tanar, nu pentru frumusetea lui, ca nu e frumos, nu pentru banii lui pentru ca nu are, il iubeam pur si simplu. Sper ca D-zeu sa aiba grija de cei care au stricat asta.