De ce ne e frica de singuratate?
Raspunsuri - Pagina 5
Dandush spune:
Da, cunosc si eu cateva exemple de genul acesta, dar cum au spus si alte fete ...multe femei indura multe cu un scop...ca de multe ori
acel scop nu se dovedeste a fi cel bun e alta treaba....
Dar nu cred ca se intampla din "frica de singuratate".
D.K.
Alexmona spune:
Adrianai, nu vreau sa te supar sau sa te jignesc , departe de mine gandul , dar am vazut ca ai postat la alte subiecte unde ai dai sfaturi de genul :::E TIMPUL SA PUI PUNCT!, sau la alt subiect unde laudai o fata ca a divortat.
Mi se pare mie sau tu crezi ca e cel mai bun lucru????
Sa pui punct????
Pai , draga mea din cate relatau fetele acolo unde ai postat ...stii tu nu era vorba de abuz ...de vilenta la extrema .
E usor sa dai astfel de sfaturi????
Ca EU nu pot , de acea te intreb pe tine????
Ti se pare ca ai o atitudine corecta???
Acum sincer e usor sa scrii , dar oare cel care posteaza aici vrea sa-i zica cineva ca e timpul sa divorteze , sau cere un sfat pt.remedierea situatiei???
Si apropos de singuratate...nu stiu daca produce frica , dar durere da.
Si sunt intr-u totul deacord cu ADRIANA.
Bine punctat.
Pupici
Alexmona spune:
Scuze , rectific!!!!
Bine a punctat referitor la singuratate Adria!!!!
turttle spune:
quote:
Originally posted by Adria_
De ce ne e frica de singuratate?
Ne e frica de ce-am putea descoperi in noi atunci cand nu suntem ocupate sa ne certam cu sotii sau cu copii sau cu diverse alte treburi de facut in doi....
In doi nu mai esti obligat sa te vezi asa cum esti, ci e mai simplu sa-i scoti celuilalt ochii cu defectele pe care le are.
Ne mai e frica sa luam hotarari si sa le ducem la bun sfarsit, apoi sa suportam consecintele. In doi cred ca se imparte la ... doi, sau se paseaza vina cand la unul, cand la altul...
Adriana
cata dreptate ai aici cand spui ca ne e teama de noi insine... de ce putem sa descoperim in noi.
Dar teama asta nu cred ca e constienta ... adica mie nu mi-e teama de ce as putea sa fiu eu sau sa descopar la mine ... ci ... ca oare voi mai putea fi cu cineva care sa ma inteleaga/?? oare voi gasi sau nu persoana respectiva??
Plus ca mie greu sa ies de una singura si mai ales ca toti prietenii sunt la casele lor. eu singura
dar, slava Domnului, eu acum am ales! Eu deja nu ma mai complac in mizeria aia ... e greu singura dar trebuie sa-mi intre odata in capul asta sec
ca mai bine singura si cu probelmele mele decat cu el si cu o mie de probleme si nervi pe cap.
cicina spune:
Vad ca pe aici s-au incins spiritele si discutiile cand si cand degenereaza pentru simplul motiv ca, avand exprimari diferite, fiecare dintre voi ganditi poate la acelasi lucru.
? E un mare semn de intrebare, de ce? De ce femeia rabda, hai sa dau si eu cu "barda-n apa". Femeia, sexul slab cum e numita, are tendentza asta de a se supune, si spun tendentza pentru ca nu e o regula. Noi toate spunem ca nu ar trebui sa existe astfel de specimene dar din pacate, exemplele care au fost descrise mai sus exista si vor mai exista chiar daca sec.21,22 ne poarta catre o egualiantza intre sexe din toate punctele de vedere.
Eu sant unul din copii crescuti de mama alaturi de tata care o cotonogea serios si pentru noi nu s-a despartit. Ce viata a avut mama? Care au fost bucuriile ei in afara de noi? Ce am invatat noi, sa nu repetam aceleasi greseli. Cazuri extreme, da, dar si alte timpuri cand bunicii erau impotriva:" pe asta ti la dat D pe asta il tii"...
Deci vorbind de la caz la caz, toate aveti dreptate, o viata avem si " fiecare isi asterne unde doarme". La general nu se poate vorbi trebuie ascultate ambele parti si indrumate catre o viata serena.
Succes in continuare.
cicina
cicina spune:
Daca ne e frica de singuratete? Bineinteles ca fiecare dintre noi, in momentele in care ne va trece prin fata ochilor filmul vietii traite pana atunci, vom avea o strangere de inima gandindu-ne la singuratate. De a se intelege singur complet fara copii nu doar fara jumatate. Ceea ce nu implica acceptarea injuriilor si altele numai ca sa nu ramai singur. "Meglio solo che mal accompagnato!"
cicina
Miramar spune:
Sa clarific o chestie - eu cand vorbeam de educatie nu ma refeream la studii (ajuta si ele ca-ti mai deschid mintea dar nu sunt cele mai importante), ma refeream la educatia primita acasa de la mama, de la bunica etc - exact cum spunea Cicina.
Mai mult sa va spun - nu m-ati convins eu in continuare imi sustin pct. de vedere cauzele principale sunt educatia si nivelul de trai, luate independent sau de cele mai multe ori amestecat.
Cat despre motivatia voastra - frica de ce-am deveni fara sot, fara certurile cu sotul etc, astea provin tot din motivele de mai sus dupa parerea mea si in plus denota o necunoastere a propriului eu, de lipsa increderii in propria persoana si o lasitate de a infrunta viata cu fortele proprii. E normal sa-ti fie frica de necunoscut, de singuratate, este normal sa regreti anunmite lucruri si sa-ti fie greu sa renunti la ele, dar de aici si pana la a realiza ca ti-e mult mai bine singura decat batuta si abuzata, de a realiza ca de fapt stii foarte bine cum sa te descurci si singura, de a realiza ca exista atatea lucruri frumoase pe lumea asta de care ai putea sa te bucuri daca te-ai elibera de situatia amara....e cale taaare lunga dupa mine.
Diego spune:
Draga Miramar,
Mie personal mi-e teama de oamenii care nu se razgandesc (asa in general)...trecand la subiectul nostru cred ca aveti dreptate in ceea ce priveste situatiile extreme "la situatii extreme, remedii extreme". Dar cum privesti tu situatiile de criza? Ce faci cand cuplul tau e pus la incercare? Eu am trecut prin multe incercari si le-a infruntat cu capul sus stiind ca cine iubeste mai mult iarta mai mult. In familia mea educatia a fost bazata pe o simpla si foarte de succes ecuatie: Iubeste si vei primi insutit - Uraste si vei primi insutit.
Si parintii mei s-au iubit si s-au certat si au fost si situatii de criza - din exemplul lor de viata am priceput insa, ca situatiile acestea de conflict se pot depasi si am invatat care snt procedeele de a le rezolva in mod senin. A O LUA MEREU DE LA CAPAT! In fiecare zi de la inceput, iubind neconditionat si daruind... Si iata ca aimei sunt casatoriti bine merci de 35 de ani si se iubesc acum mai mult ca niciodata! Si imaginativa ca in 35 de ani s-au intamplat destule!
gandindu-ma la mine personal, zic - e usor sa ma iubeasca unul cand sunt buna, frumoasa, sanatoasa, si fara toane (cred ca oricine poate!) dar numai OMUL meu , cel pe care mi l-am ales ma poate iubi pe de-a intregul asa cum sunt eu, zi de zi, fara vacante! (e reciproc se intelege - pentru ca l-am ales pentru toata viata - si cand zic pentru toata viata nu ma refer numai la cea pamanteasca!)
Miramar draga, desi ne contrazicem cateodata, sa stii ca nu inseamna ca nu te stimez, din contra! Imi place ce fel de argumente aduci (plauzibile) si modul in care le expui! te consider o partenera de discutii interesanta si valida!! Te pup! Ciao tuturor!
Miramar spune:
Diego,
Sunt intru totul de acord cu ceea ce spui tu - orice casnicie are suisurile si coborasurile ei si da fiecare persoana are defectele si calitatile ei, secretul este sa iubesti o pers. ca intreg cu bune si rele. Si din nou spun da numai prin eforturi sustinute si reciproce un cuplu rezista probei timpului. Si ce frumos este sa imparti si bune si rele pentru 35 +ani. Apropos si parintii mei sunt casatoriti de 31 de ani si socrii mei de 35 si ii respect si admir si sper sa le calcam pe urme. In nici un caz nu sustin ideea ca o casnicie trebuie abandonata la orice problema ce apare, dimpotriva. Si admir fetele ca Alexamona sau Fleur de Lis si altele de la subiectul fetelor fantastice pentru ca lupta sa-si salveze casnicia. Aici insa vorbesc de situatii extreme - eu nu pot numi casnicie o relatie in care femeia sau copii sunt abuzati fizic, sau sexual - asta nu voi accepta nicodata sub nici o forma orice argumente mi-ati aduce. In plus in cazul unui sot curvar ( la fel si la o femeie parasuta - nu sunt o sexista) care are relatii extraconjugale ca regula nu ca exceptie mi-e greu sa cred ca exista ceva ce merita salvat. Aici nu mai e vorba de mici compromisuri aici dupa parerea mea este vorba de un calvar nu de o casnicie, nu de o viata normala. Despre asta vorbesc eu si despre asta cred ca se vorbeste la acest subiect. SItuatiile dificile cu alt gen de probleme sunt tratate pe larg si ele la alte subiete - si desi putin, am postat si acolo si niciodata nu am incurajat abandonarea luptei si niciodata nu am recomandat divortul. Dimpotriva , sunt chiar dezamagita sa vad cat de usor pot renunta 2 oameni la ceva frumos. O infatisare la tribunal de atat e nevoie pentru un divort - in clipe putine arunci la cos ani intregi. Ma doare sufletul cand vad oameni tineri care renunta asa usor.
Sper ca ma intelegi acum. Multumesc de altfel pentru aprecieri - as putea spune asemenea! Si stai linistita am tratat subiectul ca o discutie cu persoane inteligente care aduc argumente valabile si atat - in nici un caz nu am luat-o personal - tu de exemplu ai o viziune aparte fata de noi, credinta ta in Dumnezeu te calauzeste in viata si-ti aduce liniste interioara, iar prin postarile tale toate astea se revarsa si asupra noastra.
Iti urez o duminica placuta in continuare!
zouzounaki spune:
quote:MONA scumpa ai tot respectul...si un buchet de flori din partea mea
Originally posted by Alexmona
Draga ..., Adrianai , inainte de toate cred ca nu ai dreptul sa judeci pana nu esti tu implicata ...sau , ma rog ai dreptul ca acum traim intr-o lume in care avem voie sa ne exprimam liber , dar trebuie sa ai grija cum judeci.E important.
Mare si tare am fost si eu , dar cand am dat cu capul de tocul usii am invatat sa pot sa mai si cobor din inaltime , asta asa ca sa vad realitatea de la un nivel normal NU DE SUS.
Fetele care sunt uneori in noroi crede-ma ca atunci cand s-au murdarit mai mult decat e necesar stiu sa se ridice si sa se spele chiar si cu lacrimi.
Sunt deacord cu tine ca uneori unele fete sau femei indura mult prea mult , dar oare exista cineva in masura sa le judece???
Crezi ca tu sau eu sau alta dintre noi este in masura sa faca asta ???
De ce???Si , la o adica stim noi , ce este cu adevarat in sufletul lor???
Nu sunt deacord cu violenta , nici fizica , nici verbala , dar poate cele pe care tu le acuzi ca sunt in noroi poate incearca sa recladeasca o casnicie.Si crede-ma nu putine au reusit si au refacut acea casnicie si acum sunt fericite.TOATA CONSIDERATIA MEA PENTRU ELE!!!!
Daca puneau punct ...era punct , si crezi ca erau fericite???Sau copilul acela care ramane fara tata e fericit???
Eu zic ca mai greu este sa lupti ...sae usor !!!!!!
Asa ca nu cred ca trebuie sa judecam noi ...
Putem da drumul unui subiect fara sa comentam lucruri pe care unele dintre noi nu le-am trait dar ne permitem totusi sa batem unele apropouri .
Draga mea ,odata cand totulera roz la mine si eu spargeam muntii si opream izvoarele...
Si ...referitor la DUMNEZEU ...da eu cred ca ne poate ajuta in multe si apreciez atunci cand omul mai are credinta .
Stii care sunt virtutile cardinale ale omului????
Sunt convinsa ca stii ...toti ce-i care se respecta stiu acest lucru , dar totusi ...imi permit sa le enunt ...
CREDINTA , DRAGOSTEA si NADEJDEA!!!!
PA
FATA FANTASTICA
ALEXMONA
