De ce ne e frica de singuratate?
Raspunsuri - Pagina 2
Ana68 spune:
quote:
Initial creeata de Adrianai
Vreau sa va propun un subiect de dezbatere? De ce ne e teama de singuratate?
Sunt atatea povesti pe forum si nu numai cu femei care sunt nefericite dar care nu fac nimic pentru fericirea lor. Se balacesc incontinuare in noroi cand ar putea rupe raul din radacina.
Am observat ca barbatii sunt ridicati pe un piedestal si noi femeile roim in jurul lor ca fluturii la lumina. Atunci cand un barbat inseala sotia lui primeste sfaturi de genul: schimbati culoarea parului, slabeste, du-te la sala....si se va intoarce la tine!!!????!!! sau roaga-te la DD. Ce legatura are Dumnezeu cu asta oameni buni?
De ce nu putem sa ne educam barbatii sa ne respecte si sa ne trateze ca pe egalul lor?
Parintii mei au mers pe principiul "cine a plecat e bun plecat" si sunt fericiti impreuna.
De ce femeile sunt servitoare in propria lor casa. Si aici nu ma refer numai la facut curatenie,splat calcat, gatit, copil ci ma refer la faptul ca ne lasam calcate in picioare in numele unei iubiri care poate nici nu mai exista?
WARNING: I have an attitude and I know how to use it!
Adrianai,ma bag si eu precum musca,poate,in postarea ta sa-mi dau si eu cu parerea....
In principiu omul este o rasa sociabila,nascuta si lasata de DD pe Pamant sa socializeze,sa aiba partener de drum in viata,sa caute sprijin la semenii sai...Cel putin eu asa cred.Poate ai auzit sau ai citit si vazut persoane pustnice,nu neaparat cele care au impuse anumite canoane religioase...care vorbesc singure sau isi aleg ca tovaras de impartasit gandurile si ideile cate un animal:catel,pisicuta,un perus,un hamster...Zic eu ca acei oameni se simt neintelesi printre semeni,iar cei care se considera normali din punct de vedere social si sentimental in general ii catalogheaza pe primii ca fiind sariti de pe fix...
In cele scrise de tine - subliniez ca e parerea mea - cred ca totul tine cumva si de perceptia fiecarei femei asupra vietii de cuplu,ceea ce fiecare femeie isi doreste si viseaza sa aiba in viata de familie,aspiratiile fiecareia,precum si faptul ca poate partenerul de viata se aliniaza din punct de vedere fizic doleantelor,insa din punct de vedere sentimental,emotional si ca si caracter nu se intampla asa,nu corespunde visurilor...sau chiar si invers...Atunci in speranta ca omul se mai poate "modela" si ,cum se zice, "te mai dai si dupa cel de langa tine si te mai schimbi",unele persoane prefera sa aleaga drumul de a suporta o anumita relatie in speranta ca poate-poate tovarasul de viata se va schimba...Poate ca se produc schimbari si,de la cuplu la cuplu,ele sunt vizibile sau minore...Ma mai gandesc ca si parintii,in speta mamele...in functie de felul in care si ele la randul lor au primit sfaturi de la mamele lor....au o amprenta asupra felului si viziunii noastre de a privi viata de familie,de cuplu s.a.m.d.
In plus caracterul fiecaruia contribuie in anumita masura la felul nostru de a raspunde anumitor provocari in viata:unele femei sunt mai energice,altele mai molatice,unele sunt mai cerebrale,altele mai sentimentale.....Si-apoi mai este aspectul financiar al problemei,nu?Sunt anumite joburi foarte bine platite unde o femeie poate avea succes ,iar un barbat nu ar face fata.Si viceversa este de asemeni valabila...Daca esti o femeie fara o pregatire superioara,cu un servici bun,intr-un post caldut si sigur,cu un salariu bunicel ,cu sot cu salariu excelent,aducand - de exemplu - mai mult de jumatate din veniturile familiei....cred ca acea femeie si-ar pune mereu problema ce s-ar face sa fie parasita,sa ramana si cu unul sau doi copii,sa mai treaca si print-un divort care inseamna bani,nervi ,suflet frant...etc,etc,etc...si sa se descurce apoi singurica,sa nu aiba cu cine sa impartaseasca problemele,cu cine sa se sfatuiasca...cred ca intra in disperare,caci sotul ii ofera acea siguranta a zilei de maine si protectia de care ea si familia are nevoie....Asta e un exemplu...Tot asa,cum scriam,exista femei cerebrale,sigure pe ele...pentru care o astfel de intamplare nu este un capat de lume,au curajul plece singure inainte si sa-si traiasca viata mai departe...
Se stie clar ca femeile gandesc diferit de barbati si ca felul de a gandi a unora completeaza felul de a gandi al celorlalti...
Ca unele,dupa o relatie,prefera sa ramana singure,infricosate de o experienta esuata si nevrand sa repete(poate) aceeasi trauma ...altele prefera sa traiasca in tovarasie,ca sa spun asa(sau concubinaj) cu partenerul de viata,poate tot dupa o experienta nefericita...Situatiile si exemplele sunt multiple,pentru unii greu de inteles,pentru altii exemple si cu invatura....Depinde de fiecare om cum intelege sa traga concluziile intamplarilor prin care trece in viata,depinde de fiecare cum se manifesta in intelegerea si perceptiile sale fata de ceea ce inseamna viata de cuplu,familie,comunicare,educatia copiilor si nu in ultimul rand viata sentimentala...
Va doresc tuturor tot binele din lume si sa aveti parte de intelegere si iubire!
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
craciunitza spune:
Servus Adriana,
Mesajele de pe forum cred ca sunt scrise la furie si suparare, este evident ca regasim in ele doar parti negative.
Sunt persoane carora nu le place sa fie singure, ma refer la singuratatea de cursa lunga. Singuratatea este o stare pe care o intretinem toti dar ii afecteaza mai mult pe cei care traiesc singuri, pentru ca ei nu au cu cine-si imparti trairile. Nu cred ca spalatul si calcatul este criteriul de selectie.
Daca esti sensibil vei simti acut ca traiesti singur, daca esti puternic te vei resemna.
Societatea respinge oamenii singuri, de asta ne este frica.
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Felix si Otilia Paul si Virginia
Elise spune:
cristiama,
"superiori ierarhici" exista numai la job: in rest, cred ca de la fiecare om ai de invatat ceva: pe mine ma ajuta de exemplu sa discut problemele mele cu sora-mea, care are 18 ani si e o adevarata infuzie de tinerete si optimism. Si, da, are o logica valabila. Imi spune lucruri care de multe ori imi scapa.
Desi a trecut prin mult mai putine decit mine.
Nu cred ca trebuie limitate opiniile.
Ci doar sa ai putina bunavointza.
Revenind la subiect, cred ca e important sa faci o echipa.
O casnicie inseamna doi oameni in aceaasi barca.
Atunci cind fiecare vasleste in alta directie e cazul sa se desparta.
Pentru ca se incurca reciproc.
Si...sint echipe si echipe.
Sint oameni care depind pur si simplu de altul.
Care n-au forta si motivatia sa se descurce singuri - nu traiesc pentru ei, trebuie ghidati, coordonati, altfel pierd directia.
Li se potriveste cineva mai "leader".
Dar din acest tip nu sint numai femei, sint si barbati, eu as zice chiar mai multi barbati.
Citi ar fi fost ceea ce sint fara o femeia-resursa "din umbra" care uneori sa-i asculte, alteori sa ii motiveze, sa le ia grijile cotidiene de pe cap, sa le dea incredere si sa le asigure un camin unde sa se echilibreze psihic?
In concluzie, e de preferat sa ai pe cineva potrivit tie si care sa iti fie alaturi.
Altfel o casnicie e inutila sau nociva si mai bine singur.
Cel putin, eu asa vad lucrurile...
Si asta nici nu prea tine de dragoste.
Poti sa il iubesti foarte bine, chiar mai bine fara sa imparti nimic altceva cu el.
Elise
Adrianai spune:
Elise sunt de acord unui barbat de succes sta o femeie puternica.
Ana si eu cred ca tine educatie.
Sunt casatorita, si recunosc barbatul meu e un pic misogin, dar incerc sa-l schimb iar eu nu prea stiu sa gatesc si nici nu imi place. Asa ca am facut un compromis, el incearca sa-si deschida mintea si sa nu mai considere ca e de datoria numai a mea sa gospodaresc, eu incerc sa gatesc mai mult. ( nu ca ar manca, ca nu prea manca mancare gatita).
Incercam sa fim o echipa. Sa ne respectam si sa ne iubim. Dar daca se va intampla sa nu mearga, asta e... Punct si de la capat. Viata poate fi luata de la capat si la 40-45-50 de ani, si mai tarziu chiar.
WARNING: I have an attitude and I know how to use it!
Alexmona spune:
Draga ..., Adrianai , inainte de toate cred ca nu ai dreptul sa judeci pana nu esti tu implicata ...sau , ma rog ai dreptul ca acum traim intr-o lume in care avem voie sa ne exprimam liber , dar trebuie sa ai grija cum judeci.E important.
Mare si tare am fost si eu , dar cand am dat cu capul de tocul usii am invatat sa pot sa mai si cobor din inaltime , asta asa ca sa vad realitatea de la un nivel normal NU DE SUS.
Fetele care sunt uneori in noroi crede-ma ca atunci cand s-au murdarit mai mult decat e necesar stiu sa se ridice si sa se spele chiar si cu lacrimi.
Sunt deacord cu tine ca uneori unele fete sau femei indura mult prea mult , dar oare exista cineva in masura sa le judece???
Crezi ca tu sau eu sau alta dintre noi este in masura sa faca asta ???
De ce???Si , la o adica stim noi , ce este cu adevarat in sufletul lor???
Nu sunt deacord cu violenta , nici fizica , nici verbala , dar poate cele pe care tu le acuzi ca sunt in noroi poate incearca sa recladeasca o casnicie.Si crede-ma nu putine au reusit si au refacut acea casnicie si acum sunt fericite.TOATA CONSIDERATIA MEA PENTRU ELE!!!!
Daca puneau punct ...era punct , si crezi ca erau fericite???Sau copilul acela care ramane fara tata e fericit???
Eu zic ca mai greu este sa lupti ...sa 
e usor !!!!!!
Asa ca nu cred ca trebuie sa judecam noi ...
Putem da drumul unui subiect fara sa comentam lucruri pe care unele dintre noi nu le-am trait dar ne permitem totusi sa batem unele apropouri .
Draga mea ,odata cand totulera roz la mine si eu spargeam muntii si opream izvoarele...
Si ...referitor la DUMNEZEU ...da eu cred ca ne poate ajuta in multe si apreciez atunci cand omul mai are credinta .
Stii care sunt virtutile cardinale ale omului????
Sunt convinsa ca stii ...toti ce-i care se respecta stiu acest lucru , dar totusi ...imi permit sa le enunt ...
CREDINTA , DRAGOSTEA si NADEJDEA!!!!
PA
Adrianai spune:
Alexmona eu nu am judecat pe nimeni. Daca te simti lezata imi cer scuze.
Eu vreau doar sa inteleg.
Si inca ceva, eu am invatat de la parintii mei sa fiu puternica si sa nu imi fie frica s-o iau de la capat daca ceva nu merge bine desi eu am incercat sa remediez situatia.
WARNING: I have an attitude and I know how to use it!
Diego spune:
OOOOOO!!!!!Adrianai, dar ce este cu intrebarea aceea (cam gratuita dupa parerea mea) "ce legatura are cu asta?". Vreau sa iti reamintesc ca DUMNEZEU a ales sa se nasca intr-o familie!!!!
TREZIREA!!!! Familia este lucrul cel mai mununat supranatural care exista - este un mister la fel de mare ca iubirea si daca iubirea este DUMNEZEU atunci, legatura ogica este evidenta! Dar ce sa-i faci? Cand noi incercam sa-l cuprindem pe Dumnezeu cu capul nostru mic si neincapator, devenim niste nemernici care cred ca pot muta marea intr-un paharel doar pentru ca il tinem in mana!
Draga mea, iubirea nu se poate pricepe sau percepe ci se traieste, se simte si cu cei mai infimi pori ai fiintei noastre si deci daca nu ai trait-o (cum se dovedeste din ceea ce scrii) nu sti.
Eu sunt casatorita si imi iubesc sotul ca pe propria mea carne, ca pe propria mea fiinta! (aceasta este iubirea conjugala, daca vi se pare exagetata inseamna ca nu sunteti casatorite la biserica), cum stai sa te gandesti inainte de a amputa chiar si un neg din tine, asa stai si mai mult sa "tai" parte din iubirea sufletului tau!!!!!
Alexmona! BRAVO! Inca o data iti dovedesti cu varf si indesat intelepciunea si de cate ori scrii ma inciti sa scriu, pt ca mare dreptate mai ai!!!!Stiu ca treci prin momente critice (citind topicul tau) si imi place cum te pui in fata durerii - cu maturitate si responsabilitate. Cine e casatorit stie la ce fel de responsabilitate ma refer.
Si inca ceva de singuratate le este frica numai celor care nu stau bine cu ei insisi si se tem de propriile reactii sau limite in fata necunoscutului....ramanand singure insa totul devine o incercare - poate asta sperie; si subliniez SPERIE (nu doboara)!
Ciao! And don't forget - the right attitude is "respect your self and so the others will respect you!"
Alexmona spune:
Draga Adrianai, inainte de toate nu m-am simtit deloc lezata ...nu am de ce...crede-ma.
Nu imi este rusine nici de durerea mea nici de modul in care imi traiesc durerea.
Scuzele sunt acceptate!!!!
Dra asa cum spui si tu sfaturile le-ai primit de la PARINTI ...si eu , si altele lupta pentru ca si copiii lor sa primeasca sfaturi de la mama si de la tata ...deci de la parinti.
Si apropos de siguratate mi e nu.mi mai este frica de ea ....AM UN COPIL!!!!!Inca am o familie si lupt pentru ea cu toata puterea fiintei mele chiar daca capatul inseamna inca NECUNOSCUTUL!!!!
Nu mai sunt singura si nu voi fi niciodata!!!!!!
Si ...nu-mi voi permite niciodata sa dau sfaturi extreme , cu atat mai mult sa judec!!!!
Probabil cele care sunt MAME ma inteleg!!!!
AND THIS IS MY ATTITUDE, AND I AM PROWD OF IT!!!!!!
Jocelyn spune:
Diego, interesant ca tu iti permiti sa ii spui persoanei care a initiat topicul ca ea nu a trait iubirea de pune asemenea probleme in discutie dupa ce incerci sa o "trezesti" la realitate... nu stiu a cui realitate insa.
Adrianai a pus in discutie o problema reala, care s-a mai discutat si la care mi-am spus deja parerea. Exista intr-adevar femei care prefera sa sufere decat sa faca ceva, sa ia atitudine in fata unor barbati care abuzeaza de ele, fizic si psihic. Si da, frica de singuratate este mai mare in unele cazuri decat frica de a fi omorate din bataie. Sau poate asa au fost educate... s-au obisnuit sa indure si li se pare ceva normal.
Nici eu nu inteleg cum poti sa spui "il iubesc" acceptand toate magariile lui. Nu vorbim de defecte, ci de lucrurile grave care se petrec in unele casnicii. Daca il iubesti ca pe tine sau mai mult decat pe tine deci asta presupune sa te respecti si sa te iubesti pe tine. Dar acceptand o asemenea purtare din partea cuiva demonstrezi exact contrariul.
Am scris zilele trecute la Abuzul domestic parerea unui barbat despre cum trebuie sa fie tratata femeia... si trebuie sa ma repet... atat timp cat vor fi oameni care sa accepte sa fie tratati astfel vor exista si femei care considera ca femeia "trebuie batuta". E valabil si invers, ca sunt si barbati abuzati.
Nu mai am timp sa detaliez... dar e mare diferenta in a vrea sa-ti salvezi casnicia cand problema e ca sta prea mult la tv si cu totul altceva cand tii mortis la o casnicie in care esti batutua sau abuzata psihic constant.
If you don't stand for something, you'll fall for anything.
Miramar spune:
Suscriu la absolut tot ce a spus Jocelyn.
Mesajul tau Diego este mult mai jignitor si mai neavenit decat tot ce a spus/scris Adriana.
Una este sa te lupti sa salvezi o casnicie si alta e sa accepti orice numai ca sa fii intr-o casnicie, despre asta este vorba la topicul asta.
Alexamona povestea asta si intrebarile puse de Adriana nu ti se aplica tie neaparat. Iti cunosc (dupa cum bine stii) povestea si iti admir atitudinea si gandirea, de altfel tu insati esti un exemplu pentru ceea ce Adriana vrea sa spuna, tu ai luat atitudine, nu te lasi calcata in picioare - asta nu inseamna neaparat si intotdeauna sa renunti la casnicie ci doar sa nu accepti orice sa iei atitudine!.
Diego eu nu pot sa inteleg cum poti sa iubesti precum pe tine insati pe cineva care are amante dupa amante sau care te bate in mod repetat sau pe cineva care abuzeaza (in orice mod) copiii etc etc - despre asta vorbim despre situatii extreme in care femeile totusi aleg sa ramana batandu-si practic joic de ele insele.