De ce ne e frica de singuratate?

Vreau sa va propun un subiect de dezbatere? De ce ne e teama de singuratate?
Sunt atatea povesti pe forum si nu numai cu femei care sunt nefericite dar care nu fac nimic pentru fericirea lor. Se balacesc incontinuare in noroi cand ar putea rupe raul din radacina.
Am observat ca barbatii sunt ridicati pe un piedestal si noi femeile roim in jurul lor ca fluturii la lumina. Atunci cand un barbat inseala sotia lui primeste sfaturi de genul: schimbati culoarea parului, slabeste, du-te la sala....si se va intoarce la tine!!!????!!! sau roaga-te la DD. Ce legatura are Dumnezeu cu asta oameni buni?
De ce nu putem sa ne educam barbatii sa ne respecte si sa ne trateze ca pe egalul lor?
Parintii mei au mers pe principiul "cine a plecat e bun plecat" si sunt fericiti impreuna.
De ce femeile sunt servitoare in propria lor casa. Si aici nu ma refer numai la facut curatenie,splat calcat, gatit, copil ci ma refer la faptul ca ne lasam calcate in picioare in numele unei iubiri care poate nici nu mai exista?


WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

paraluta spune:

...eshti casatorita? Daca da, de cat timp?
Uite, incepe si spune-ne despre tine, si apoi vedem daca povestim si noi despre noi, femeile care isi "proslavesc sotzii", spala, calca, etc., dar vezi-Doamne, sunt foarte nefericite.

Adrianai spune:

Ce repede se enerveaza unii...
Poate nu m-am exprimat prea clar. Sunt atatea povesti aici pe forum cu femei inselate, abuzate, etc, care nu fac absolut nimic decat isi plang de mila. Dar nu au curaj sa il faca pe individ sa aleaga. Nu pot pune piciorul in prag.
De ce?

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

turtita fermecata spune:

Hai, mai Paraluta, ca fata era doar curioasa. Nu cred c-a vrut sa spuna ca noi cele care roim in jurul barbatilor nostri suntem neaparat, toate, nefericite.
On topic: eu sunt casatorita de 7 ani si spal, calc, fac curat...etc. Si mai sunt si "steluta" casei, dupa cum zice sotul meu, adica responsabila si cu veselia. Dar fac toate astea pt.ca imi place, nu pentru ca as fi convinsa ca asa imi tin barbatul langa mine. Si da, am grija sa-mi aranjez parul, sa ma epilez, sa umblu imbracata ca lumea, intr-un cuvant, sa nu fiu sleampata. Si din nou, nu pentru ca altfel ma paraseste sotul daca in doua dimineti ma scol cu parul in toate directiile, ci pentru ca eu consider ca aspectul tine de respectul de sine in primul rand. Si nici eu nu apreciez ca sotul sa aiba o barba de o mie de zile, sa umble si el cu parul neingrijit sau cu unghii de un metru. Deci trebuie sa-mi placa ce vad, si reciproc.
Si nu consider ca grija pentru noi ca femei, pentru casa ca si caminul in care noi venim dupa ore de munca, pentru el si pentru copii e o corvoada.
Poate imi iau rosii, dar eu nu cred ca suntem egali, noi si barbatii. Si n-o sa fim niciodata, pentru ca nici nu e nevoie. Putem doar sa ne completam si e ok.
Si eu fac asa: cand ceva nu merge uns, ma gandesc ce trebuie facut. Si cum pe mine ma cunosc cel mai bine si cu mine pot fi mai sincera decat cu oricine, incep analiza de la mine. De aia rezolvarea unei situatii incepe de la vesnicele kg in plus sau a parului cu radacini nevopsite.
Asa cred eu.

irina

Poze

Elise spune:

adrianai,

din perioada cind eram relativ singura n-am decit amintiri placute - deci nu vad de ce mi-ar fi frica.
Nu cred ca un sotz e vital.

Te poti simti foarte bine si fara el, la orice virsta - poate mai putin la 80+, cind trebuie cineva sa-ti faca masajul antireumatism.


Elise

Adrianai spune:

turtita si eu spal calc, etc, dar cateodata incercam sa le facem impreuna.

Elise, cred ca esti singura care m-a inteles pana acum.

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

turtita fermecata spune:

Are dreptate si Elise, un sot nu e vital, da' e mai placut in doi. Pentru mine. Si intr-adevar(nu mai stiu cu regulile astea noi de gramatica daca am scris corect)in doi inseamna ca incercam, pe cat posibil, sa facem de toate in doi.
Ce incercam sa-ti spun e ca nu e o gaura in cer daca incerci sa vezi unde e buba, incepand de la tine. Ca sunt convinsa ca daca ma-nseala omu', ceva nu e bun cu NOI, adica si cu mine si cu el.
Si in ce priveste singuratatea, nu mi-e frica de ea, ca am cu ce s-o umplu, dar mai mult nu pot dezbate, ca eu sunt construita pentru viata in doi. Din fabrica.
Edit: adica sunt dispusa sa ma lupt pentru noi doi destul de mult, pana la limita la care dispare respectul de sine si respectul pentru el.
irina

Poze

Adrianai spune:

Si mie imi place viata in doi. :))

Dar am prietene care se complac in situatii groaznice.
Ex. Nu pot spune ca imi este prietena, mai mult sotul ei este prieten cu sotul meu. Respectivul o tine din aventura in aventura, si ea plange, urla, se da cu capul de toti peretii, vorbeste cu el si atat. I-a dat n sanse dar degeaba. Am intrebat-o de ce nu il parasesti? Mi-a raspuns ca il iubeste!!
Eu nu pot intelege acest lucru. Cum adica il iubesti? Ce anume iubesti la el?
Nu ma intelegeti gresit dar sunt unele femei carora cred ca le place sa fie umilite si injosite si nefericite...

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

turtita fermecata spune:

Cred si eu ca asta cu statul cu el in orice conditii poate veni din lipsa de curaj. Prietena mea cea mai buna e intr-o situatie de asta. E casatorita cu un nene din cauza caruia boceste la doua zile. Culmea e ca isi da seama ca nici macar nu-l mai iubeste, da' ea insista. Am icercat acum multi ani, cu vreo patru inainte de a se casatori, sa-i spun ca mi se pare ca relatia cu el schimba prea mult din felul ei de-a fi. De exemplu, ca si stil de imbracat, ii placeau niste chestii, la care renunta pentru ca d-lui nu-i erau pe plac, dar se gandea cu jind la ele.
I-am zis si maica-sii, dar stii ce mi-a raspuns? Da' daca ramane singura, cine o mai ia, ca asta e bun ca macar nu bea, n-o bate, nu se duce la femei... Ce-ar mai fi de spus? Probabil ca ei i-a intrat adanc in cap chestia asta, asa incat, dupa cum spuneam, insista.

irina

Poze

cristiama spune:

Fiecare din noi avem un "program" despre cum trebuie sa fie viata.
Majoritatea avem programul cu:
- viata in doi
- copii
- gatit,spalat, calcat, etc
- concediu la mare/munte in august

Pt mine a fost soc si sa-mi schimb locul concediului!!!
Si se pune aici intrebarea de ce nu renunti la insasi "programul de viata"?

Cred ca ar echivala cu un salt in gol intr-o prapastie.
Ai putea supravietui iar salvatorul tanar si frumos sa se indragosteasca de tine. Da putin probabil. Cel mai probabil o sa ai niste coaste rupte si o sa stai luni intregi in spital.

Adriana, eu nu m-as baga sa dau sfaturi de viata cuiva. Ca sa dai sfturi trebuie sa indeplinesti niste conditii:
- sa ti se ceara sfatul
- sa fii ierarhic superior ( ca varsta, experienta de viata, pregatire psihologica, etc)

Si apoi ar trebui sa ai reteta fericirii.
Eu cunosc mai multe cupluri cu o relatie buna, cu soti baieti de casa, si cu neveste "nefericite". Nu pt ca-s batute sau inselate sau cine stie ce alta chestie urata. Doar ca lipseste ceva.....

ra_mata spune:

Mie chiar mi-e frica de singuratate!
Eu am divortat, eu mi-am ales calea asta stiind ce ma asteapta, insa tot urasc singuratatea.
Am o relatie insa tot singura ma simt, nu locuim impreuna, pe el nu il pot consulta in problemele mele adeministrative, legate de copil sau de bona. Ma doare ca nu pot comenta cu nimeni un film, o stire. Sau sa se opreasca curentul si sa stau ca muta pe intuneric...
Ma sperie ca sunt singura care semneaza la spital cand ii fac o injectie copilului.
Urasc faptul ca niciodata nu am timp sa platesc facturile sau intretinerea la timp.
Sau ca ma cert cu vecinii barbati pe locul de parcare. In ochii lor tot femeie sunt. Mama singura
Si mie mi-ar placea sa am un suflet langa mine, mi-a placut viata in 2, ca nu a mai fost sa fie, asta e un aspect total diferit.
Cui nu ii e frica sau urat de singuratate? Intotdeauna caut sa nu fiu singura: prietene, familie, iubit, copil. Nu poti trai doar pentru tine! Ce ar mai fi lumea atunci?


ra_mata

http://photos.yahoo.com/ra_mata