Presiunea conformismului
Raspunsuri - Pagina 2
RaluD spune:
Foarte bine spus, Nuschu si Elise. 
Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina
Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
http://83.103.236.3/Andrei/index.htm
impreuna spune:
Ioana frumos subiect 
Eu cred ca un adolescent va fi capabil sa reziste presiunilor celor din jur atunci cand se cunoaste destul de bine pe sine, cand isi cunoaste identitatea, are principii bine stabilite, este sigur pe el si realist.
Sa fim seriosi, nimeni nu poate impaca pe toata lumea, iar un copil /adolescent care vrea sa fie pe placul tuturor mi se pare nesigur si complexat.
Nu spun sa fie in extrema cealalta, ci doar sa stie ce vrea si cum sa-si apere valorile.
Fla (sotie si mamica fericita)
mi-ha spune:
Adolescentii sunt, intr-un fel,obiectul muncii mele si am invatat in acesti ani multe lucruri.
In primul rand trebuie sa le castigi respectul,ba chiar admiratia.Cum ?Nefacand greseli sau recunoscandu-le cu cel mai natural aer posibil atunci cand le faci (vor intelege ca a face greseli nu e grav sau greu ci a le recunoaste este mai important).
In al doilea rand trebuie sa fixezi un set de reguli atat individual cat si comun pe care doamne fereste sa-l incalci pt ca s-a zis cu increderea si respectul.
In al treilea rand nu incepeti niciodata cu NU.Asta inseamna sa le starnesti revolta(se cred foarte independenti si maturi la aceasta varsta).Dar faceti o aluzie la ceea ce nu va convine(sunt foarte receptivi la aluzii,mai ales la cele fine - sa-i vedeti cum stau imbufnati si rumega ce le-ati spus).
Daca unul din acesti pasi a fost ratat nu cred ca veti avea parte decat de un razboi fara sfarsit.
Si reguli de aur: NU LE REPROSATI NICIODATA CE AU GRESIT IN TRECUT ,mai eles daca nu au repetat greselile.LAUDATI-I CU GURA PANA LA URECHI ORI DE CATE ORI AU FACUT CEVA BINE.(nu conteaza despre ce nimic e vorba)
Ar mai fi multe de spus dar cel mai bine ar fi sa-i intrebati pe EI CE VOR.(va asigur ca veti fi uimiti de ce lucruri valoroase vor,cei maturi poate au si uitat de ele).
J G spune:
Foarte bun subiect! Eu am o fetita de 5 luni si deja sunt preocupata de un lucru: sa nu cada prada isteriei de a fi slaba, asa cum fac eu. Mie acest lucru imi intuneca viata, chiar daca am o greutate ok - nu sunt niciodata suficient de slaba. E o presiune enorma exercitata de media, cum sa o feresc de asta? mai ales cand se va duce la scoala - cand era frate-meu intr-a 3-a colegele lui tineau regim!! Si nu ma refer la fete care ar fi avut nevoie, ci la cele absolut normale.
J si Carla (05.02.2006)
nuschu spune:
quote:
In primul rand trebuie sa le castigi respectul,ba chiar admiratia.Cum ?Nefacand greseli sau recunoscandu-le cu cel mai natural aer posibil atunci cand le faci (vor intelege ca a face greseli nu e grav sau greu ci a le recunoaste este mai important).
mi-ha, cred ca nu se poate sa nu faci greseli ! Cred ca riscul e acela de a le lasa impresia ca esti "perfect" si in momentul in care ei nu sunt "la fel de perfecti", se naste un complex, o lupta interioara, ceva.
Insa mi se pare o idee foarte buna sa-ti recunosti greselile si mai mult, sa-ti recunosti greselile fata de ei si sa-ti ceri scuze. Eu si acum astept - desi stiu ca nu vor veni niciodata - scuze de la mama [:P].
Iar eu cred ca respectul se castiga incepand de mici: asa cum spuneam si mai sus, tratandu-i ca pe egalii tai, ca pe adulti, fara ocolisuri si povesti aiuritoare.
Auzeam zilele trecute de explicatiile pe care o mama le dadea fiului ei cand el o intreba, vazand la TV reclame la absorbante, tampoane, prezervative, ce sunt. Raspunsurile erau tot felul de baliverne (chilotei de unica folosinta, bete mai groase se sters in urechi etc). Un copil isi da seama cand e mintit, sau cand e ceva nefiresc la mijloc si atunci, cand primeste asemenea raspunsuri, nu simte cumva ca e desconsiderat, ca parintele ii ascunde ceva ?
De-aceea cred ca totul trebuie discutat firesc de la egal la egal. Cred ca un copil si, mai departe, un adolescent are nevoie sa fie tratat cu onestitate si sa se simta egalul celorlalti.
Pisica, zambind
mi-ha spune:
Nushu ,e clar ca nu afirm ca nu se fac greseli [ daca am spus ca atunci cand faci greseli important e sa le recunosti].Desigur,"evitand" ar fi fost mai potrivit.
Si, totusi, nu inteleg!Cine nu stie sa spuna NU,conformistul sau non-conformistul?!
Nu cumva subiectul propus este ,de fapt,maturitate vs imaturitate?!
nuschu spune:
da, mi-ha, suntem de acord.
Acum, depinde din ce punct de vedere privesti acest NU: poate e non-conformism sa bei 3 beri pe zi la 15 ani, dar sa nu te conformezi fata de acest non-conformism inseamna sa spui NU .
Conformism/non-conformism fata de non-conformismul daunator.
Eu cred ca la asta se refera subiectul: puterea de a spune NU tentatiilor din jur atunci cand cei "cool" spun DA. Sa ai curajul sa nu fii "cool", ci sa fi TU, sa nu cedezi la presiuni. Da, poate e vorba de maturitate vs. imaturitate.
Are sens ce zic, eu nu-mi mai dau seama 
Pisica, zambind
mi-ha spune:
Atunci,cel mai bine ar fi sa cautam intr-un dictionar pt ca altfel ajungem sa demonstram ca elevii la bacul de anul acesta ca Ion si Moromete sunt intelectuali.