copil dificil...ce ma fac?
copil dificil...ce ma fac? | Autor: numeioana
Simt ca ma lasa puterile, desi vreau sa fac ceva pentru acest copil. Ne-am atasat de el si mi-ar parea extrem de rau sa nu reusesc sa-l fac sa devina un copil normal. Pe scurt, am la gradinita un baietel, Mihaita, de 4 ani, care imi da batai de cap. A crescut la o casa de copii si a avut norocul ca, acum 3 luni, sa fie adoptat de o familie instarita si sa i se ofere tot ce si-ar dori vreodata un copilas. In acest scurt timp a fost purtat de parinti pe la 3 gradinite si nu s-a putut integra (asta am inteles noi, caci nu ni s-a spus din prima). Acum ma lupt eu cu el sa coloreze, sa repete poeziile, sa fie atent la ce-l intreb, sa nu mai tipe, sa nu mai injure, sa nu-i loveasca pe ceilalti copii, sa manance, sa nu se mai joace toata ziua, sa vorbeasca frumos, sa stea la bancuta lui...sa...sa... si nu am succes. Nu stiu ce metoda sa mai adopt sa-l fac sa ma asculte. Parintii l-au dus si la psiholog, care a spus sa il pedepsim cand nu face ce i se spune, dar nici asta nu-l sperie. Nimic nu merge cu el, nici macar metoda recompensei. Tatal lui a ajuns sa-i spuna ca il duce inapoi la caminul de unde l-a luat si ca ia un alt copil, mai cuminte. Nu poate sa stea 5 minute la banca sa faca ceva, asa ca ceilalti...el fuge, se joaca, tipa...si ii distrage pe copii. Nu e atent deloc, nici culorile nu le stie la varsta lui. Stiu ca nu e vina baiatului, ci a celor care i-au supravegheat la camin. Imi vine sa ma duc sa ma iau de ei. Isi bat joc de micuti! Nu stiu ce sa fac cu copilul asta ca sa il ajut sa se integreze in colectivitate. Incerc sa-l atrag cu diferite jocuri in grup, cantecele, activitati distractive, dar nimic nu reuseste sa-i starneasca curiozitatea. Isi ia cate o masinuta si se taraste pe jos cu ea...asta il amuza cel mai tare. In rest, e foarte afectuos, ne pupa, ne ia in brate, se vede ca a simtit lipsa iubirii parintilor. Ce ma fac cu el? Nu vreau sa ii spun mamei sa nu-l mai aduca la gradinita. Imi doresc sa reusesc sa-l disciplinez si sa-l fac sa vrea sa acumuleze informatie ca si ceilalti copii.
Ioana
Raspunsuri
sinzi_ana spune:
Am avut si noi un copil asemanator la gradi...(dar nu era adoptat)...
Facea crize de nervi, urla groaznic, batea copii, ii deranja de la lectii...desi era foarte inteligent...nu asculta de nimeni...(odata mi-a spus ca parintii lui sunt morti)
Cum l-am imblanzit eu...
I-am acordat f mare atentie...mereu il solicitam, mereu ii spuneam ce mult tin la el si il apreciez ca e destept si face eforturi sa se integreze, il laudam non stop aproape, si mereu stateam cu gura pe el (din pacate pt ceilalti copii, care erau cam neglijati), ma asezam cu scaunelul langa al lui sa il am mereu sub ochii...
Pedeapsa lui era faptul ca il ignoram cu toti...
Cand facea crize, era ignorat sau dus la grupa mica (era grupa mijlocie)...
PArerea mea...este ca astfel de copii au nevoie de foarte mare atentie, si ca nu ar trebui sa mearga la gradinita...
Parintii ar trebui sa stea cateva luni cu el acasa, sa ii acorde mult timp, sa faca totul impreuna, sa ii intareasca increderea in el, sa vorbeasca mult cu el...
Sau sa il duca la o gradinita speciala...(daca exista)
Fiecare dimineata e un nou inceput
Sinzi, Radu
si David
David
olguttza spune:
quote:
Initial creeata de numeioana
Simt ca ma lasa puterile, desi vreau sa fac ceva pentru acest copil. Ne-am atasat de el si mi-ar parea extrem de rau sa nu reusesc sa-l fac sa devina un copil normal. Pe scurt, am la gradinita un baietel, Mihaita, de 4 ani, care imi da batai de cap. A crescut la o casa de copii si a avut norocul ca, acum 3 luni, sa fie adoptat de o familie instarita si sa i se ofere tot ce si-ar dori vreodata un copilas. In acest scurt timp a fost purtat de parinti pe la 3 gradinite si nu s-a putut integra (asta am inteles noi, caci nu ni s-a spus din prima). Acum ma lupt eu cu el sa coloreze, sa repete poeziile, sa fie atent la ce-l intreb, sa nu mai tipe, sa nu mai injure, sa nu-i loveasca pe ceilalti copii, sa manance, sa nu se mai joace toata ziua, sa vorbeasca frumos, sa stea la bancuta lui...sa...sa... si nu am succes. Nu stiu ce metoda sa mai adopt sa-l fac sa ma asculte. Parintii l-au dus si la psiholog, care a spus sa il pedepsim cand nu face ce i se spune, dar nici asta nu-l sperie. Nimic nu merge cu el, nici macar metoda recompensei. Tatal lui a ajuns sa-i spuna ca il duce inapoi la caminul de unde l-a luat si ca ia un alt copil, mai cuminte. Nu poate sa stea 5 minute la banca sa faca ceva, asa ca ceilalti...el fuge, se joaca, tipa...si ii distrage pe copii. Nu e atent deloc, nici culorile nu le stie la varsta lui. Stiu ca nu e vina baiatului, ci a celor care i-au supravegheat la camin. Imi vine sa ma duc sa ma iau de ei. Isi bat joc de micuti! Nu stiu ce sa fac cu copilul asta ca sa il ajut sa se integreze in colectivitate. Incerc sa-l atrag cu diferite jocuri in grup, cantecele, activitati distractive, dar nimic nu reuseste sa-i starneasca curiozitatea. Isi ia cate o masinuta si se taraste pe jos cu ea...asta il amuza cel mai tare. In rest, e foarte afectuos, ne pupa, ne ia in brate, se vede ca a simtit lipsa iubirii parintilor. Ce ma fac cu el? Nu vreau sa ii spun mamei sa nu-l mai aduca la gradinita. Imi doresc sa reusesc sa-l disciplinez si sa-l fac sa vrea sa acumuleze informatie ca si ceilalti copii.
Ioana
Si daca are ADHD?! Nu intreb aiurea, nepotelul meu este hiperkinetic cu deficit de atentie si se manifesta si acum, la 7 ani jumate, cam cum se manifesta la 3 ani cand a fost dus prima oara la gradi (acu e mai vorbaret, atunci nici nu vorbea) si exact cum povestesti tu despre baietelul "tau". Cred ca, pe langa psiholog, ar trebui sa-l vada si-un neurolog...Problema e ca afectiunea se poate diagnostica cert dupa varsta de 5 ani... A fost la gradi normala, insa educatoarele au avut mult de tras cu el, cu-atat mai mult cu cat a facut doua ori grupa pregatitoare - parintii nu au avut unda verde anul trecut sa-l dea la scoala. O scoala normala, evident...
Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.
De la nunta...
Principesa spune:
Ioana, ma tem ca iti asumi o sarcina imposibila. In cazul unor astfel de copii este nevoie de multa munca pe relatia dintre copil si parinti si de multa rabdare din partea educatorilor.
Cred ca tatal a gresit f mult amenintandu-l ca il duce inapoi. Este posibil ca acest copil sa testeze limitele parintilor o vreme ca sa vada daca sunt de incredere si nu il duc inapoi. Abia apoi, cand el se va convinge ca indiferent ce va face el este un copil acceptat, apartinand acestei familii, va deveni maleabil si disciplinabil. Deci reactia tatalui nu face decat sa ii intareasca comportamentul opozitionist si credinta ca oamenii nu sunt de incredere.
Recomandarea mea fata de parinti ar fi sa ii spuna cat se poate de des ca orice va face ei il iubesc si il pastreaza.
Nici recomandarea psihologului nu mi se pare prea indicata, pentru ca nu mi se pare ca ia in calcul variabilele implicate in situatie.
Deci este nevoie de multa munca psihologica dar pe relatie. Si de multe, multe asigurari date acestui copilas care traieste teroarea imininentei respingerii.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
Witchie spune:
Ioana,
Si mie imi seamana a ADHD ce scrii tu. Da o cautare cu ADHD aici pe forum si vezi ca Ana Mari a descris f bine afectiunea asta. Pe urma mergi si pe www.autism.ro si citeste si pe-acolo. Poate gasesti macar cateva punti catre copilut.
Cu drag,
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Pe unde umbla Irina noaptea
AB spune:
Eu n-as zice ADHD si lipsa de incredere in ceilalti. Nu asculta pentru ca-n ochii lui voi n-aveti autoritate, nu v-ati castigat una. Probabil pustiul s-a descurcat ca-n legea junglei la camin. De el a depins o jucarica, o prajiturica o masa s-un paharde apa, de abilitatea lui de a manevra si a se face remarcat.
M-am uitat la reactia tipica la gradi fata de un copil neastamparat... veneau perand educatoarele sa-i ofere ceva numa sa taca, sa-i lase pe ceilalti.
Desi pedeapsa e ignorarea si-n rest trebe ajutat sa capete atentie cand o merita 
Eu as incerca... vai di capul luice-o fost. S-as vorbi si cu mamica adoptiva sa continuati impreuna stategia si acasa
ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (19.07.2003),(22.06.2005)
megbeng spune:
pare a fi ADHD..sunt in plin stagiu de psihiatrie ai am vazut o saptamana intreaga copii cu ADHD, asa ca imaginile din mintea mea sunt foarte proaspete, iar descrierea ta se suprapune teribil de bine peste caracteristicile clinice ale acestui singrom
o vizita la un psihiatru infantil nu strica, oricum!
numeioana spune:
N-as putea fi sigura daca e ADHD sau nu. N-am cunoscut pana acum astfel de cazuri, de-asta mi-e tare greu sa-mi dau seama. Am citit despre autisti si nu l-am putut vedea decat in anumite situatii. Eu totusi inclin sa cred ca este un copil traumatizat, care se va disciplina foarte greu. Vreau sa-l ajut, dar, dupa ce am citit parerile voastre, cred ca nu am cum. Sa vad cum vorbesc cu parintii lui.
Ioana
casandra spune:
Da-i timp. Cere-i atata cat poate face acum, recompensandu-i reusitele. Mareste asteptarile, pe masura ce vezi ca progreseaza.
olguttza spune:
quote:
Originally posted by numeioana
N-as putea fi sigura daca e ADHD sau nu. N-am cunoscut pana acum astfel de cazuri, de-asta mi-e tare greu sa-mi dau seama. Am citit despre autisti si nu l-am putut vedea decat in anumite situatii. Eu totusi inclin sa cred ca este un copil traumatizat, care se va disciplina foarte greu. Vreau sa-l ajut, dar, dupa ce am citit parerile voastre, cred ca nu am cum. Sa vad cum vorbesc cu parintii lui.
Ioana
La inceput, cand copilul este mic, poate exista confuzie intre ADHD si autism, pentru ca exista similitudini. Dar faptul ca el este, dupa cum spui in primul mesaj, foarte afectuos, asta e semn clar ca nu e autist! Oricum, iti spun, pana la 5 ani nu stiu daca se poate pronunta cinevain privinta unui diagnostic limpede. Trebuie vorbit neaparat cu parintii!
Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.
De la nunta...
numeioana spune:
Azi a facut cateva progrese... a numarat pana la 10 de mai multe ori, a incercat sa invete un cantecel in limba engleza, l-a pupat pe un coleg pe gura!!!... dar n-a vrut sa coloreze, n-a vrut sa stea in banca mai mult de 5 minute si i-a stricat puzzle-ul unui baietel. Bineinteles ca acesta a inceput sa planga. Noroc ca este un copil foarte intelegator si l-a iertat imediat. A continuat sa vorbeasca urat, l-am pedepsit (am inchis camera de joaca si n-a mai avut voie sa se joace), dar a alergat prin clasa pana a obosit si apoi s-a intins pe covor. Am incercat si sa-l ignor, dar apoi a inceput sa tipe cat il tineau plamanii. Cand mi-au zis parintii ca maine vinbe cineva de la asistenta sociala si nu pot sa-l aduca la gradi, spre rusinea mea, am rasuflat usurata. Cel mai mult ma supara ca ii deranjeaza pe ceilalti copii si ca nu vrea sa fie atent si sa invete. Mereu spune "nu vreau" cand il rog sa faca si el ce fac ceilalti si "asa vreau eu" cand il intreb de ce a facut ceva rau...
Nu indraznesc inca sa le spun parintilor despre bolile astea, pentru ca au mers peste tot cu el, i-au facut o mie de analize si examene si mi-e sa nu spuna ca nu e treaba mea...
Ioana