"Momentul" sa apara un copil
Raspunsuri - Pagina 9
anca tanasica spune:
mey pe mine cand ma apucara instinctele materne...socrii au zis ca d'aia le.am luat feciorul...ca n.aveam cu cine sa fac bb...ai mei m.au lasat in pace...ca stiau ca aia e...m.a apucat...(oricum ei ma cunosteau deja de 28 de ani...
)...tata mi.a zis doar ca "capu' face, capu trage!"...da' nu cu rautate...ci ca sa ma pregateasca pt.ce va urma...(off.topic: tatal meu cand am implinit 18 ani mi.a zis ca "din sex pot iesi copii...sa am grija")
...da' m.au apucat si pt.ca luam AC trebuia sa fac o pauza ...am hot.cu dr.mea sa fac pauza 6 luni...asa ca in 6 luni avusei timp sa stresez una bucata mama, una bucata tata, una bucata doctorita de familie si una bucata sot (adica viitor tatic!)...si ziceam io ca m.am pregatit sufleteste...apoi au mai urmat 8 luni de sarcina in care.am rupt netul in doua sa ma informez...si iar eram pregatita...si...
...adevarul e ca dc ma uit in urma...nu esti pregatit niciodata...niciodata n.ai suficienti bani sau situatia pusa la punct pt.un bb, niciodata n.ai suficiente informatii, niciodata nu merge relatia suficient de bine ca sa aiba loc si bb...niciodata etc...
da' dc am fi toti atat de responsabili sa pricepem ca niciodata nu e bine...n.ar mai exista copii pe lume...
...si toate cele se invata pe parcurs...nu exista oameni perfecti...exista oameni fericiti...si acestia io am descoperit ca sunt PARINTII...
...asa ca "go for it!"
Anca si Alexandra (10 nov.2003)
poze:
http://community.webshots.com/user/alexandra_ioana
sunt_mamica spune:
cand ai mei au aflat ca voi avea un copil au avut o reactie asemanatoare!ca sunt prea tanara(23 de ani),ca abia mi-am terminat facultatea si ca e momentul sa ma afirm profesional,ca nu sunt in stare sa am grija de mine si problema cea mai mare ca tatal era cu 25 de ani mai mare decat mine!
nu zic ca nu-i greu(adio cluburi,iesiri in oras cu fetele ,adio libertate de miscare)dar e asa de frumos...si sunt asa de fericita cand ma striga MAMA!
ilinca
pisix spune:
Elise,
ai postat deja de ceva vreme acest subiect... in ce stadiu esti ?
ai rezolvat ceva ? e complicat ?
PisiX
jone spune:
am citit topiucl in diagonala.
dar raspund si eu la subiect...
niciodata nu e timpul ptr copil sau copii...
asta e concluzia mea.
si concluzia nr 2 (pe scurt) - M-AM TOPIT TOATA CAND FIIMEA S-A UITAT IN OCHII MEI SI A ZIS MAMA! SI M-A MANGAIAT.
care greutati?ce timp potrivit?ca nu-s bani suficienti?ca nu e casa gata?si nu am nici macar tavanele gata?nimik nu a mai contat.
mie nu mi-a dat programul peste cap.ba din contra e mai bine.
nu cred ca am iesit si am facut atataea gratare ca pana acum.si multe altele.
nu stiu daca cineva a scris asta mai sus:mama e cea care te creste!
te pupik si succes.
jo 
si alexandra 
***************
"stiti soarele ala pe care tot il astept sa rasara si pe strada mea???inca il mai astept!"
pisix spune:
O-hoo, deci zugravitul creste eligibilitatea ? :-)
Glumesc. Si cand ai atestat ce inseamna ? Poti sa iei un bebe chiar de la maternitate, ai aflat ?
PisiX
Elise spune:
pai...cred ca nu afli pina cind n-o faci.
iar zugravitul... nu cred ca ar creste eligibilitatea dar ne da noua senzatia reconfortanta ca sintem responsabili.
Altfel, parem destul de "eligibili" oricum cu toate formalitatile astea ciudate ( colegii mei rideau cind le-am cerut caracterizarea - "ce dau" sa nu scrie ca i-am batut si alungat din open space.... si ca acum stau totzi gramada pe trotuar in fatza firmei datorita apucaturilor mele violente)
Elise
pisix spune:
Nu, altceva te intrebam : atestatul inseamna ca poti incepe procedurile de adoptie ? E o chestie premergatoare ? Sau e procesul de adoptie in sine ?
Cat dureaza efectiv pana cand veti avea un bebe ?
PisiX
Elise spune:
pai dupa ce iei atestatul (sf. august in cazul nostru) poti sa iei un bb in plasament in vederea adoptiei, statut care am inteles ca dureaza cam 6 luni teoretic, practic mai mult.
Oricum, ideea e sa il iau acasa - si asta pot face dupa ce am atestatul.
Oficializarea adoptiei ma intereseaza mai putin - desi pt siguranta ca nu mi-l mai ia nimeni e importanta si aia.
Mai e putin... 
... barbatu-meu e destul de calm...cre' ca nu constientizeaza ce il asteapta!
Elise
spic de grau spune:
Elise - abia astept sa spui ca ti-ai vazut bebelusul.
Nu mai asculta ce spun cei din familie.
Ok - poate nu sunteti voi cei mai responsabili adulti. Dar daca e sa te gandesti asa, putini am avea "dreptul" sa facem/avem copii.
Vrei sa spui ca o pustoaica de 18 ani e mai responsabila decat voi?
Si daca ai fi fst graviduta ce s-ar fi intamplat? Ar fi spus la fel ca nu e momentul? Nu cred!
Parerea mea e urmatoarea: ai tai s-au speriat de ideea adoptiei si nu stiu cum sa iti spuna. In RO inca mai exista ideile preconcepute si teama de a lua un copil care nu e al tau.
Insa cnd il vezi, cnd te gandesti ca ar putea fi al tau, te topesti!
Eu cnd aveam 17 ani, si faceam practica la Maternitatea Pantelimon, am vrut sa infiez o fetita. Si acum regret ca nu am putut. Ca ai mei nu au fst de acord sa o ia ptr mine. Ma gandesc tot timpul ce s-a ales de ea. Plang si acum cnd imi amintesc cum am infasat-o si am dat-o asistentei care o ducea la Leagan.
Eu pe David l-am avut dupa 2 sarcini pierdute. Deja, si eu si sotul ne gandeam sa infiem un bebe. Nici nu se punea problema sa ramanem fara copilas, daca Dumnezeu nu mi l-ar fi dat pe David.
Acum vrem o fetita. Ma gandesc de multe ori, ca, daca la a2a incercare nu va fi fetita, poate nu ar fi rau sa luam un sufletel "de gata".
Desi....nu stiu daca e posibil avand in vedere ca noi nu stam in RO.
Hai pupici si curaj! Ma bucur tare ptr voi! Si spune-i sotului sa nu plece urechea la toate sfaturile
.
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004)
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.