Remedii pentru gelozie?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Amely spune:

Eleni... Totusi, ai incercat cu el o discutie dechisa, in care sa ii spui tot ceea ce ai pe suflet? Crezi ca ar reactiona urat? Ma gandesc ca tu il cunosti cel mai bine, stii cum sa-l abordezi, astfel incat sa nu degenereze intr-o cearta. Nu se poate sa nu aiba si el o coarda sensibila, la care poti umbla, ca sa inteleaga ca efectiv TE DERANJEAZA comportarea lui... La urma-urmei, nu esti sac de box pentru frustrarile si complexele lui...esti femeia care il iubeste si cu care s-a casatorit, fiindca o iubea, la randul lui. Aveti un copil superb, aveti atatea probleme care va leaga, va unesc... De ce vrea sa strice totul? Intreaba-l deschis, lui i-ar placea sa ii faci TU astfel de scene?
Sper din tot sufletul sa iti dea D-zeu gandul cel bun, oricare ar fi acela... Si sa iti regasesti echilibrul dupa care tanjesti.
Numai bine iti doresc

Off topic... Anca74, iti inteleg supararea, dar chestia cu barbatii-fecioara zau ca m-a amuzat... Ce legatura are, mama? Inseamna ca barbata-miu o fi exceptia aia despre care vorbeai? ca e fecioara, slava Domnului, dar e un scump si un dulce, de nu stie cum sa ma mai rasfete (in schimb io sunt scorpie) si mai am "n" exemple pozitive, in cercul nostru de prieteni... E adevarat, barbatii-fecioara par mai seriosi, mai interiorizati, mai calculati... Dar nici urma de violenta in comportament, gelozie nici atat! Mai geloasa sunt eu, daca stau sa ma gandesc...

"Mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate..."

Pozici cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lovelife spune:

Parerea mea este ca gelozia este o boala, si una foarte grava. Si fraza care spune ca daca esti gelos inseamna ca iubesti e o minciuna o mare minciuna. Iubirea adevarata si corecta nu presupune gelozie Gelozia este impotenta de a iubi curat si neconditionat. Deci daca esti gelos numai pretinde ca iubesti


Linkul din semnatura este reclama. Te rog sa nu il mai folosesti

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabi66 spune:

Lovelife...fraza era asa:"Gelozia se naste odata cu iubirea, dar nu moare odata cu ea".

Anca74...subscriu celor spuse de Amely.Nu tine atat de zodiac, cat de felul cum ai crescut sau ce ai vazut in casa.Da, e adevarat, te mai "ajuta" si trasaturile ...zodiacale.

Elena...cum te-ai schimbat atat de tare in numai 2 luni.Ai trecut de la o extrema la alta!Un lucru e clar:nu esti tu de vina.Ei sunt cei bolnavi.Dar pentru familia ta ai putea face o ultima incecare....sa-i vorbesti si sa mergeti la un specialist(terapie).Doar daca nu cumva te-a ajutat altcineva sa iei o astfel de hotarare!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns hannen spune:

quote:
Originally posted by Amely


Off topic... Anca74, iti inteleg supararea, dar chestia cu barbatii-fecioara zau ca m-a amuzat... Ce legatura are, mama? Inseamna ca barbata-miu o fi exceptia aia despre care vorbeai? ca e fecioara, slava Domnului, dar e un scump si un dulce, de nu stie cum sa ma mai rasfete (in schimb io sunt scorpie) si mai am "n" exemple pozitive, in cercul nostru de prieteni... E adevarat, barbatii-fecioara par mai seriosi, mai interiorizati, mai calculati... Dar nici urma de violenta in comportament, gelozie nici atat! Mai geloasa sunt eu, daca stau sa ma gandesc...





Aici simt ca trebuie sa subscriu ,cu ambele maini si picioare
Am si eu o fecioara si as da orice sa-l vad macar o data gelos,sau violent!!!
Oare cum sa fac???
Generalizarea asta e singura care m-a amuzat pina acum,de obicei ma enerveaza generalizarile,insa asta a fost putin "comica".
Asa cum zice Amely,cind ma gindesc ce zile negre a avut saracul din cauza geloziei mele(in primul an de casnicie)



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Eleni spune:

Am promis ca scriu luni, dar scriu marti… ca ieri nu am avut net. Multumesc pentru sustinere, pentru sfaturi, pentru gandurile celor care au citit dar nu au scris. Ma intristez ca citesc atatea cazuri disperate, triste cu adevarat… tragedii… pe langa care starea mea aproape ca nici nu se conteaza...
Multumesc in fiecare clipa Domnului pentru ce am, pentru ce sunt, pentru ce pot. Din cauza asta nu renunt asa usor la aceasta “batalie”. Pentru ca stiu ca nimic nu se obtine usor si ca suntem supusi incercarilor.
Am trecut prin multe impreuna: lucruri grele care ne-au unit – pierderea nepotelului meu pe care el l-a botezat pentru si-a dorit mult ca acest copil sa nu plece dintre noi necrestinat, impasul nasterii Mariei, nenumaratele scandaluri cu parintii lui. Prin toate astea am trecut impreuna si nici o clipa nu s-a dat inapoi de la nimic.
In general, cand prezinti o situatie in care te afli, o prezinti in mod inconstient in avantajul tau. Stiu ca si eu am defectele mele… dar din pacate nu de ele se leaga discutiile noastre nesfarsite. Accept faptul ca pun uneori munca mai presus de familie, ca sunt destul de carierista… nu-mi neglijez familia sau indatoririle de casa, dar uneori sunt mai neatenta cu unele aspecte. Dar asta pentru mi-am dorit dintotdeauna sa nu depind de nimeni financiar. Si acum depind prea multi de mine ca sa dau inapoi.
Dar nu asta il deranjeaza atat de rau (astea sunt doar discutii adiacente), ci faptul ca sigur am pe cineva… in permanenta am cate unul doi iubiti ascunsi… in permanenta am cate un potential candidat la favoruri amoroase… ei bine asta ma roade. Si am incercat toate variantele: mai intai il lasam sa zica, si dupa aceea ma purtam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat; apoi m-am impotrivit si am replicat tuturor acuzatiilor; acum il ignore.
Am propus varianta consilierului de nenumarate ori: nici nu vrea sa auda. Ce, el e nebun? Nu e nebun, e doar neglijat de nevasta-sa care nu mai face fatza amantilor… E de ras… si e de plans… Si vad ca e de familie boala asta, ca ii vad si pe socrii mei: socrul meu a fost asa toata viata lui, terorizand familia cu intrebari de genul asta si iscodind copiii…
I-am zis ca o sa discutam atunci problemele noastre de fata cu prieteni comuni sa auda si alte pareri… zice ca da, si dupa aia o da cotita ca ce ne spalam rufele in public…
Perioada asta ne-am vazut mai rar ca am avut mult de lucru amandoi si nu am apucat sa ne vedem prea mult, dar stiu ca va trebui sa infruntam problema asta… Cum sa spun, am vorbit cu multi prieteni si multe prietene si intotdeauna am vazut ca in aproape toate casniciile pe care eu personal le cunosc este unul care da mai mult si unul care ia mai mult dpdv afectiv. Am vazut ca nu exista (cel putin in cercul meu de prieteni) casnicie fara situatii explosive, dar eu nu ma raportez la alte casnicii: ca ne-am vom certa saptamanal pe cine a spalat ultimul masina sau cine a aspirat e una. Dar sa ne certam la nesfarsit pe cum ma imbrac eu si pentru cine ma imbrac, mi se pare ridicol…. Si cine ma suna? Si de ce rad atata cu unul si cu altul, ce atatia prieteni? Familia e suficienta.
Inteleg complexele si incerc sa le combat… eu nu stiu ce e ala complex. Am invatat sa traiesc cu mine in armonie, si cred ca asta e cea mai mare realizare a mea pe plan personal individual. E important sa iti fie drag de tine. Mie imi este… drag de mine. Si sunt impacata cu mine, si nu vreau sa ma schimb. Asa am fost dintotdeauna, asa eram cand l-am cunoscut. Si el incearca sa ma schimbe…desi asa m-a placut cand m-a cunoscut….
Uite ca imi face bine sa scriu, ca privesc din afara problema…

Va salut cu drag si voi reveni, acum ma concentrez la lucrurile de facut la birou.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabi66 spune:

Elena...se vede ca esti un om impacat cu tine insuti si asta e foarte bine.Se vede ca esti o persoana echilibrata care-si stie limitele, care stie ca este bun...färä a face un caz din asta.Cä un partener dä mai mult, si automat, celälalt ia mai mult dpdv afectiv(adica dä mai putin)e clar si normal(nu suntem toti la fel), dar prin ce treci tu nu e normal.Esti molestata psihic.
O fata iti spunea ca ea s-a invatat si nu-l mai baga in seama, spunand la finalul postärii ca ea mai ia din cand in cand un Extraveral.Ei, asta dovedeste ca in subconstient(si nu numai!)il mai bagä in seama färä sä vrea.
Discutä cu sotul täu, infruntati problema, spune-i ca oricum ceilalti observa ca te ...terorizeaza, sufocä(cum consideri tu, pentru mine sunt valabile ambele verbe fata de comportarea lui, chiar si mai multe!)cu telefoanele si toate celelalte, deci oricum ...publicul stie de rufele voastre.Gandeste-te la tine si la fetita voastra.Dacä el continua asa(si leac nu prea este)tu nu vei mai rezista oricat de tare esti, iar fetita(nu stiu cat de mare este)sä nu crezi cä nu observä ce se petrece intre pärinti si din aceastä cauzä...suferä.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca74 spune:

quote:
Originally posted by hannen

Am si eu o fecioara si as da orice sa-l vad macar o data gelos,sau violent!!!
Oare cum sa fac???
Generalizarea asta e singura care m-a amuzat pina acum,de obicei ma enerveaza generalizarile,insa asta a fost putin "comica".
Asa cum zice Amely,cind ma gindesc ce zile negre a avut saracul din cauza geloziei mele(in primul an de casnicie)



Ma scuzi, dar oricit m-as stradui sa gasesc "amuzant" faptul ca zburda liberi in natura atitia "feciori" complet anormali psihic, chiar nu reusesc. Mea culpa.
Am mai citit la un subiect aici, relativ recent, de o alta fata a carui barbat (fecior, of course!) dadea cu ea de toti peretii.
Si da-mi voie sa-ti mai impartasesc o noutate: io mi-s avocat. Prin natura profesiei mele, vrind-nevrind, citesc tot felul de dosare, jurisprudenta, etc. in drept penal. De fiecare data cind citesc atrocitati despre cazuri de violenta conjugala raportez asta la propria mea experienta. Nu mica mi-a fost mirarea - si iarta-ma, rogu-te, daca generalizez again (ma zbat sa nu, dar nu mere treaba! ) cind citesc datele personale ale agresorilor respectivi sa remarc, cu profunda tristete, ca sint in proportie de 70% "feciori". De aici "greseala" de a generaliza. Imi pare rau inca o data. Statisticile "vorbeste".

Inca un aspect. Extrem de important!
Este complet deplasata remarca ta in care afirmai ca ti-ai dori ca barbatu'-tau sa fie macar o data gelos sau violent. Se vede treaba ca nu stii ce vorbesti. Asa ceva n-ar trebui sa doresti nici dusmanilor tai cei mai inversunati.
Te iert fiindca nu stii ce spui.


============
How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MaryP spune:

Gelozia nu se educa, nu trece si nici nu te poti preface ca nu o posezi daca asa e firea ta! Asa ca, daca e asa gelos...

RAZVAN MIHAI – puiul meu drag

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Eleni spune:

Anca, Hannen, va rog nu va certati pentru o lucru care nu-si are rostul aici. Hannen, Anca are o experienta grea si poate de aceea este inversunata... iar poate tu ai exceptia care confirma regula acasa. Asa ca va rog, nu va incrancenati pentru asta, nu merita...
Va multumesc amandurora pentru sprijin, dar va rog... nu va certati, ma simt aiurea.
Va doresc ganduri bune si o zi faina, faina...

PS Hannen, nu-ti dori sa il vezi macar o data gelos sau violent, nici macar in glu,a... stii cum e vorba aceea cu "ai grija ce-ti doresti"... bucura-te de ce ai... liniste si voiosie va doresc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elara spune:

Al meu sotzior era gelos si s-a vindecat.

E drept ca nu a fost chiar asa gelos cum povestitzi voi.
Nu m-a acuzat ca am pe altul... dar era destul de aproape...
Nu a fost violent niciodata... dar ma agasa cu intrebari, cu chestionari....el credea ca iubirea se traieste doar prin celalalt...

Dar nu e asa. Iubirea e de multe feluri: si pentru copil, pentru parintzi, pentru fratzi, pentru prieteni...
Si nu trebuie sa vrem sa il schimbam pe celalalt...trebuie sa-l iubim asa cum e... nu cum am vrea noi sa fie...
El s-a lecuit dupa ce am citit amandoi o carte: "Arta de a iubi" a lui Erich Fromm. E o carte de psihanaliza...FOARTE BUNA!
Tot Fromm spune ca trebuie sa-ti respectzi partenerul, sa-i respectzi individualitatea, unicitatea, intimitatea...Nu trebuie sa-l sufoci cu dragostea ta.
Daca vrei sa-i rapesti celelate forme de fericire (ce le are prin relatziile cu alte persoane: mama, tata, sora, prieteni...) il faci sa sufere, il ucizi sufleteste, il faci sa nu te mai poata iubi...
Doar lasandu-i libertate te va iubi.

Mai exista o vorba care mie imi place f mult:
"Iubirea nu inseamna doi oameni care se privesc ochi in ochi ci care privesc impreuna in aceeasi directzie".

Asa ca eu cred ca exista sperantza... Numai ca el trebuie sa constientizeze problema...
Problema cu al meu era ca voia sa ma aiba doar pentru el... Ma "sufoca" efectiv...
Al meu o constientiza doar dupa ce ne despartezam...si am avut la despatziri... ca nu le mai stiu numarul... Si iar isi cerea iertare, iar ne impacam.. iar calca stramb...

Si pana la urma... (inainte de a citi cartea) a fost un moment in care eu am intzeles un lucru si i l-am spus:

"Eu degeaba te iert mereu si tu imi spui mereu ca te vei schimba. Am ajuns la concluzia ca NU POTZI! Asa esti tu. Si daca ramanem impreuna vom fi amandoi nefericitzi mereu. Cauta pe altcineva, o persoana care sa vrea sa traisca asa, doar prin tine... sa respire prin tine, sa ii spui mereu ce sa faca, ce sa-i placa..ce sa imbrace... Eu nu pot... Eu nu sunt asa...Eu nu pot trai asa... In felul asta ne distrugem amndoi..."


Si nu mintzeam... Asa gandeam eu atunci... Asta era revelatzia pe care o avusesem si oricat ma durea sa ma despart de el..fiindca ne iubeam foarte mult..., poate tocmai de aceea, simtzeam ca nu s emia poate sa ne chinuim reciproc...

Abia dupa aceea probabil a intzeles si el ca TREBUIE SA LUPTE cu pornirile lui..ca TREBUIE sa faca ceva... Nu stiu mai stiu ce s-a intamplat si cum...dar MI-A DOVEDIT CA POATE SA SE SCHIMBE!

A fost o vreme (cateav luni, 3 sau 4...) cand ne intalneam doar ca amici, doar fiindca nu puteam suporta sa nu ne vedem...
Mergeam impreuna la biblioteca sa invatzam pentru licentza...
Si suporta orice, chiar ca eu sa ies pe hol si sa flirtez cu altul...Fiecare isi vedea de viatza sa...
E drept ca nu am avut alta relatie nici unul in perioada aceea.
De mine sunt sigura , iar el asa mi-s spus si daca nua m dovezi nu are rost sa-mi bat capul cu "daca..." asa ca prefer sa-l cred.
Fara incredere am ajunge tot la gelozie... ca de fapt ed aici pleac gelozia..de la neincredere...
E o otrava... care se strecoara in sufelt...

Pana la urma am sesizat amandoi schimbarea si am constientizat ca nu putem unul fara altul si ne-am impacat....

Anul acesta facem 8 ani de cand suntem impreuna
Cu tot cu despartzirile si impacarile ...ca v-am zis ca nu le pot contabiliza separat... fiindca nu le mai stiu... au fost multe...de o zi , ed 2..de o saptamana... asa au fost primii 3 ani...

Ne-am casatorit abia acum fiindca mai intai a preferat sa faca aramata, sa aiba aun job stabil..., anul trecut ne-am luat un ap de 2 camere

Si suntem fericitzi... Deci..se poate... Este de nerecunoscut: prietena mea cea mai buna stiindu-l cum e (mereu ii arunca priviri aiurea..cred ac tot din gelozie fatza de relatzia ce o am cu ea de cand eram de 6 ani amandoua...) imi zisese in urma cu catziva ani.. ca daca ma marit cu el ea nu vine la nunta mea.
Si acum o cateva zile mi-a reamintit de vorba asta (pe care eu o uitasem) si ed faptul ca acum o luna, pe 29 iulie avenit al nunta si a fost cea care a dansat cel ami mult dintre totzi invitatzii (fara exagerare).
Altei prietene din facultate ii spuneam eu, acum cativa ani, ca nu ma marit cu el....in veci!
Si am pus si pariu... Si .... dupa cum vedetzi a castigat ea. Asa ca sunt datoare la ea cu o rochie de mireasa!



"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

Mergi la inceput