Inseminare donator

carmen e spune:

Maria ca si tine si eu am aleeasi temeri, cu toate ca noi suntem f constienti ca in afara de IAD nu avem alta sansa, el e foarte hotarat sa mergem la doctor sa incepem perocedurile , dar eu sunt cea care sta pe loc.

De mai bine de un an nu am mai mers la medic din cauza acestor temeri, pt ca ma gandesc ca la un moment dat o sa se simt ranit , cu toate ca spune ca nu si chiar ma incurajeaza si ma sprijina foarte mult.

marius spune:

Sa nu va fie frica. Citesc si recitesc si invariabil ajung la aceeasi concluzie. Dati-i drumul pe acest drum daca asa simtiti ca este cel mai bine. Curaj! Totul va fi Ok. Partenerul vostru nu cred ca este atat de sensibil. Sunt ferm convins ca va fi Ok. Uitati ce scrie mai sus. Parca totul a fost dintotdeauna asa. Si eu sunt convins ca aceste sentimente sunt perfect reale. Cum sa va conving ca si un barbat este mult mai putin retractabil pentru adoptii decat credeti ca ar fi?

Am o idee.

Pentru mamicile de mai sus care au adoptat un copil (sau mai multi ) pot sa le rog sa-si roage sotii sa scrie cateva cuvinte aici?
Cuvinte despre ei ca si soti, despre ei ca si tattici, despre relatia lor cu copilul, despre temerile lor, despre satisfactiile lor, pentru ca daca o vor face, sunt ferm convins ca va va ajuta pe voi mamicile in devenire sa va risipiti temerile - eu zic nejustificate. Pana atunci insa - CURAJ!

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro

Marina spune:

marieeeee ma bucur ca nu ne-ai uitat. nu stiu ce sfat sa-ti dau si iti doresc din suflet sa iei cea mai buna decizie. Am vrut doar sa te salut si sa-ti urez sa ai parte de bb mult dorit cat mai curand.

aime spune:

quote:

---

Originally posted by Mariaa
Treaba cu pregatitul cred ca vine dintr-o dorinta permanenta de a tine lucrurile sub control, indiferent de subiect vorbesc acum...Noi in general suntem foarte atenti si ne luam toate masurile de siguranta ca lucrurile sa mearga bine, orice am face...poate am dus la extrem examplul,dar eu asa-mi explic, ca de acolo vine chestia asta...Pe de alta parte realizez ca atunci cand apare un copil poate nu mai poti face asta asa bine..sau nu ?!
Mereu in discutiile cu sotul meu, el se intreba cum s-ar acomoda cu un copil in situatia in care acesta ar fi adoptat, ma refer la faptul ca ani de zile am fost singuri si dintr-o data un copil in casa, ma rog...intelegeti ...aiureli din astea...
Acum stiu ca de dincolo de 'hop' treburile voua va par simple. Eu sunt datoare sa intreb, sa aflu cat mai multe, sa nu ma trezesc mai tarziu ca asta sau aialalta nu am stiu, nu mi-a zis nimeni...

Ma rog sa vina ziua in care citind postarea asta sa-mi zic: ce copil am fost...

---

Maria, am urmarit subiectul si...
Ai dreptate, esti o persoana riguroasa imi dau seama, si obisnuita sa-si planifice totul, de aici vine si sentimentul asta de "pregatire". Eu zic ca e suficient sa simti iubire si sa ai sufletul induiosat numai la gandul ca vrei sa fii mama si esti pregatita sa fii .
Cat despre cum va fi dupa ?...cum va veti adapta ?...crede-ma, nu e o problema...nimeni n-a facut "scoalaparintilor" inainte si toti s-au descurcat, e ceva ce vine de la sine, ceva ce creste in tine odata cu samburelu' si ceva ce ti se pare ca venind de la sine....nu prea se poate explica, desi uite, toti, ca parinti trecem prin asta...
Ca vor fi si frustrari, nopti in sir poate nedormite, si momente de nervi intinsi la maxim, si clipe in care macar la baie vei vrea sa fii singura ...vor fi si momente de spaima (cateodata...de fapt, de cele mai multe ori... exagerata), si momente de neputinta...dar toate vor umbri cand "omu" te va cadorisi cu un zambet sanatos sau cu o mangaiere de palmutza catifelata...e un sentimnet divin si crede-ma va sterge orice necaz si-ti va aduce zambetul pe buze si lumina in privire...
Si inca ceva...imparte cu sotul tau aceste temeri, va iubiti doar neconditionat...te va sustine si iti va fi mai usor

Si...va veni si ziua in care te vei gandi...ce copil ai fost...
si sa auzim de bine

aime

Gia spune:

Pupici Maria si succes cat mai curand, sigur o sa alegeti voi calea buna.

Mariaa spune:

Marina
Aime, cred ca esti foarte fericita si se simte asta. Pentru o clipa am incercat sa-mi imaginez mangaierea de palmutza Sa-ti creasca puiul sanatos.

Buna ideea lui Marius.
Daca pot posta aici si barbati care au copii adoptati ?! Sa-si spuna parerea si ei ?!

Nu cred ca pun pret prea mare pe felul cum intra copilul in viata noastra, nu despre asta-i vorba. Da, cateodata as vrea sa nu mai fiu asa de riguroasa..insa experiente traite si vazute in copilarie la parintii mei ma fac sa-mi iau si cele mai nebanuite masuri 'de siguranta' ca acelor copii pe care-i vom avea...odata...sa le fie bine.

Carmen, cred ca suntem printre putinele 'fericite' ale caror soti accepta inseminarea cu donator...cum zice si Marius, cred ca ar trebui sa ne bagam mintile-n cap si sa-i dam bataie pana nu se razgandesc

Alexa, fiecare mesaj de aici m-a ajutat, deci si al tau. Numai faptul ca fiecare din voi ati adus o parte din bucuria voastra de a fi parinti si mi-ati impartasit-o e mare lucru.


-Rabdarea este cheia fericirii-

Mariaa

copilutzu spune:

Buna Mariuca!!
Si noi avem aceeasi prob. Sotul a fost primul care a hotarat ca mai bine facem IAD.
Binenteles ca si eu vreau .
Ne-a tinut pe loc banii. Acum ii avem si suntem hotarati sa incepem procedurile de riguare.
Mi-e un pic teama din cauza varstei ..38 de ani !!!!Si inca nu stim la ce dr. sa mergem.
Cand stim ca nu avem alta solutie decat IAD nu ne mai gandim la frustari ,regrete sau...altele.. (scuze ..nu vreau sa supar pe nimeni....asta este parerea noastra..)
Cred ca dorinta de a avea un copil este mai mare decat aceste sentimente.
"Baiatu' meu "(asa il alint eu pe sot..), mi-a explicat ca daca aveam un copil cand m-a cunoscut, tot asa de mult ma iubea si fara indoiala ne-am fii casatorit.Asa ca nu il deranjeaza IAD-ul...
Eu va doresc sa va impiniti visul si sa fiti cei mai fericiti parinti!!!

Sper din suflet sa ne "intalnim' la o barfica mica la burtici si apoi la mamici...
copii curajosi!!!

PERLUTZA MEA
FLORILE MELE
-----------------------------------------------
Nuuu ca zic dar, vreau sa spui......!!!

copilutz'

andrruzza spune:

Mariaa, ce mult ma bucur ca esti din nou pe DC
Va doresc tot binele din lume, Dumnezeu sa va indrume pasii sa luati decizia cea buna. Astept sa citesc subiectul in care ne anunti ca esti cu burti!

Te pup mult!


mamica lui Rares(10.03.2005)
http://community.webshots.com/user/andrruzzaR

"Neasteptatul se produce intotdeauna"

aelita spune:

Maria,daca sunteti amandoi de acord,eu zic ca nu mai ai de ce sa te temi. Eu as face exact ca tine. Pt el,ori ca e copilul adoptat,ori asa,oricum nu ar fi biologioc "al lui",dar E AL LUI,IL VEDE DE CUM SE NASTE !! Si-l creste din primele zile.Si pana la urma exista si posibilitatea sa nu stii cu siguranta daca a fost artificial sau o minune a facut sa vina natural !Gnadeste-te ca tati va avea asa ocazia sa ii auda inmioara batand inca din burtica ta !
Asta daca e posibil,daca nu si nu,un copil adoptat va fi iubit in egala masura si va fi un dar de la Dumnezeu,oricum!
Eu te felicit pt orice decizie ai lua! Si iti doresc sa reusesti !

Roxane spune:

Mariaaaa, Doamne..nu te-am mai vazut de-o vesnicie
Mariutza scumpa, eu cred ca-ti faci probleme degeaba. Sotul tau te iubeste tare mult si-si doreste la fel de mult ca tine un bebe. Lasa gandurile si...hai ca vreau sa te vad cu burtica cand vin la Timisoara (asa cum am promis de-atat timp).