Inseminare donator
Inseminare donator | Autor: Mariaa
Salutare lume buna,
Ma gandesc de cateva zile sa postez aici acest subiect...
Povestea mea e lunga insa am sa incerc sa aduc aici doar esentialul. De 8 ani ne dorim enorm de mult un copil. Dupa o sarcina pierduta ne-am luptat pana acum practic cu morile de vant...nu s-a intamplat nimic semnificativ d.p.d.v. medical cu toate ca in toti acesti ani am facut carari pe la usile medicilor, tratamente, investigatii, etc. Initial problemele medicale au fost la mine, pentru ca in ultimii 6 ani la sotul meu sa fie 'buba' fara de solutie..
Important este ca in toti acesti ani, indiferent de partea cui au fost problemele, ne-am sprijinit si incurajat reciproc foarte mult asa incat sentimentul de 'vina' sa nu-si faca loc intre noi.
Ne-am decis sa facem inseminare cu donator. El, sotul meu, e o persoana foarte deschisa si matura, si dupa mai multe discutii in care am analizat situatia, si la indemnul medicului curant, ne-am hotarat ca sa facem inseminarea cu donator ca macar unul din noi doi sa fie implinit, sa fie 'parinte' iar copilul sa intre in viata noastra firesc printr-o sarcina, timp in care si noi ne putem adapta la noua situatie.
Problema apare acum, pentru ca, cu toate ca la mine lucrurile sunt in regula si as putea duce o sarcina, mi se pare nedrept fata de sotul meu si ma tem ca prin gestul asta sa nu-l fac sa se simta complexat pe viitor. In plus, constientizez tot mai tare ca eu cu el imi doresc un copil si ca prin aceasta procedura nu se va intampla asta...
Va rog sa nu-mi spuneti de solutii gen FIV,ICSI si altele, sunt satula...
Imi doresc foarte tare sa simt un pui de om cum misca in burtica si imi doresc enorm de mult sa-i daruiesc un copil. Cred ca de fapt eu ma tem de mine, de reactiile mele in anumite situatii..
nu stiu ce sa mai zic...spuneti-mi va rog, voi vedeti problema aceasta si cum as putea trece de hopul asta.
Multumesc,
Mariaa
Raspunsuri
valentinag spune:
Mariaa,de cand nu te-am mai vazut
Si eu sunt in aproximativ aceeasi situatie,dar eu am considerat de la inceput ca inseminare de la donator nu fac.Daca ne ajuta Dumnezeu sa avem impreuna copilul dorit bine,daca nu o sa adoptam si o sa fie copilul amandurora in egala masura.Nu pot sa nu ma gandesc ca in sufletul lui,chiar daca adanc si nespus,s-ar simti inselat!
Voi faceti cum credeti voi!
"La vita e bella"
poze
marius spune:
Personal consider ca daca as fi in locul sotului tau as prefera ca acest copil sa aiba sansa macar dintr-o parte sa fie naturala, macar un parinte sa fie natural, oricare ar fi acela eu sau sotia. Consider refuzarea acestei variante de dragul eliminarii unui considerent de inferioritate de ranire de ce vreti sa-i spuneti mai degraba ca un gest egoist. Adica daca eu pot si tu nu atunci sa nu fie decat ori amandoi ori niciunul. Desigur este strict opinia mea. Eu m-as bucura de orice copil daca ar fi al sotiei pentru ca in mod cert ar avea cel putin de la ea o parte bilogica comuna. Acum ce sa-i faci daca eu nu am avut noroc? Sa nu aiba nici ea uite asa pt ca eu nu am? Copilul sa fie sanatos pt ca dincolo de bilogic si/sau nativ in mod cert ceea ce consider ca este mult mai esential si care ar depinde deja in proportie de 50% de mine este ce fac cu acest copil, cum il cresc, ce sanse ii dau, cum e relatia mea ca si parinte cu el chiar daca nu nativ s.a.m.d. Viata unui copil nu se rezuma la momentul 0 si luna a noua.... e muuuult mai lunga.
Se poate gandi si in revers ca si mama purtatoare. Sunt optiuni private cu un grad de sensibilitate ridicat dar personal consider ca sunt, sau pot sa reprezinte si gesturi de umanitate si de maturitate ca si oameni. Copiii nu au pret, nu sunt marfa ei sunt pur si simplu copii nu pot fi comparati, clasificati si de aceea aceste calcule din punctul meu de vedere sunt in afara rationalului uman. Tine de suflet nu de calcule biologice. Sunt chiar curios cine ar putea sa compare copii sai indiferent de modalitatea nativa a venirii lor pe lume. Eu nu as putea pur si simplu sa fac diferenta. Toti sunt absolut la fel dar absolut la fel chiar daca nu sunt copiii mei. Pentru mine ei sunt doar...copii.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Mariaa spune:
Poate nu am fost destul de clara
El accepta solutia inseminarii cu donator si o vrea tocmai pentru ca-si doreste ca macar eu sa simt maternitatea.
Problema e la mine...il pot rani facand asta ? A mai trecut cineva prin asta ? De ce probleme s-a lovit ? etc...
Marius
Karina spune:
Mariaa, iubita, ce bine-mi pare ca aud vesti despre tine, dar imi pare rau ca nu sint vesti bune. De cind o astept pe nor'mea 
.
Imi inchipui cit de greu va e, ca si noi am trecut prin ceva asemanator. La un moment dat Ancar ne tot "bombarda" cu ideea cu ovule de la donator, dar mie nu prea imi suridea ideea (mai ales ca "simteam" ca nu ovulele sint problema). Si atunci sotul meu mi-a deschis ochii si mi-a zis: "gindeste-te cum ar fi sa nu aiba nici unul nici o contributie la copil" noi fiind hotariti sa adoptam daca nu reusim sa facem unul. Si i-am dat dreptate, decit de loc, macar unul sa aiba o contributie.
Nu ai de ce sa te temi, caci in momentul in care veti fi parinti, veti si uita ca este facut altfel decit marea majoritatea. Fericirea va fi asa de mare, ca toate clipele grele vor fi uitate.
Te pupiceste mamica de Bogdan - baietel de gradinita... azi a cincea zi
Karina spune:
quote:
Originally posted by valentinag
Mariaa,de cand nu te-am mai vazut
Si eu sunt in aproximativ aceeasi situatie,dar eu am considerat de la inceput ca inseminare de la donator nu fac.Daca ne ajuta Dumnezeu sa avem impreuna copilul dorit bine,daca nu o sa adoptam si o sa fie copilul amandurora in egala masura.Nu pot sa nu ma gandesc ca in sufletul lui,chiar daca adanc si nespus,s-ar simti inselat!
Voi faceti cum credeti voi!
Valentina, sotul tau ce a zis referitor la aceasta varianta (cea cu donator)?!
Conteaza f. mult ce vor amindoi, hotarirea trebuie luata in doi, nu de unul singur. Este o hotarire f. grea pt. amindoi.
valentinag spune:
Karina,nu vrea si nu vreau nici eu!El s-ar simti tradat stiu sigur si eu consider ca l-as trada.Astia suntem si nu ne putem schimba opiniile!
"La vita e bella"
poze
Adria_ spune:
Eu inteleg ca tu nu te simti inca pregatita sa faci pasul asta, probabil ca nu te simti inca pregatita sa ai un copil, indiferent cum.
Despre sotul tau nu spui nimic, in concluzie el n-ar fi impotriva inseminarii, deci nu vad cu ce l-ai rani.
Faptul ca vrei copil cu sotul tau, stiind ca nu se poate, din nou ma face sa cred ca nu esti pregatita sa faci inseminarea.
Ce mai dovedeste ca nu esti pregatita:"ca macar unul din noi doi sa fie implinit, sa fie 'parinte' iar copilul sa intre in viata noastra firesc printr-o sarcina, timp in care si noi ne putem adapta la noua situatie." - Cand vei fi gata sa fii mama, modul in care copilul va alege sa intre in viata voastra nu va mai conta pentru tine (vezi situatia sotului tau - accepta orice mod, doar sa devina tata). Vei fi prea ocupata sa-l ghidezi pe drumul lui spre .. independenta.
Karina spune:
quote:
Originally posted by valentinag
Karina,nu vrea si nu vreau nici eu!El s-ar simti tradat stiu sigur si eu consider ca l-as trada.Astia suntem si nu ne putem schimba opiniile!
F. bine valentina, nici nu vreau sa te conving de altceva.
Fiecare cuplu e deosebit si ce unuia i se pare normal, altuia nu... E f. bine ca sinteti amindoi de aceeasi parere. Eram doar curioasa...
Iti doresc si tie din toata inima sa ai bebele mult visat, sa fiti sanatosi si fericiti !