N-am curaj sa conduc (3)

marci spune:

Sa stii ca si pe mine ma batea un gand sa plec la prietena mea fara masina, imi gaseam tot felul de scuze: ba ca e aproape, fac numai un sfert de ora pe jos pana la ea; ba ca pana pronesc masina ajung la ea, parbriz murdar etc., dar mi-am zis stop, daca o las acum, nici ca mai urc curand la volan.
Dimineata mi-a trecut un gand ciudat, dar l-am expediat repede, daca imi sare cineva in fata masinii si-l lovesc?
Eu zic sa mergi cu masina ori de cate ori ai ocazia, ca dupa aia iar se instaleaza blocajul!

Kariris spune:

Scuze, recunosc ca nu am avut rabdare sa citesc tot.
Dar, Anca, tie inca ti-e frica sa conduci?
Pai ai exemplul meu: acu 2 ani in decembrie nu ca am facut scoala, am luat 4 ore de condus dupa ce aveam carnet de 13 ani si nu condusesem nici o data. In prima saptamana, dupa cele 4 ore de condus si toate laudele primite de la instructor, cum m-a lasat singurica am busit masina, de am tinut-o in service 2 luni: planetara rupta, bascula rupta, discul de ambreiaj varza... ce mai "am facut-o ca la nufarul"! am intrat intr-un ford mondeo "in fortza" incurcand pedala de frana cu cea de acceleratie! A urmat psihoza de rigoare, n-am mai avut curaj sa conduc... mi-era frica. Dar am fost impinsa de la spate, mai mult fortata sa conduc zilnic pe acelasi traseu, ca sa cunosc masina, sa incep sa o stapanesc si sa-mi recapat increderea in mine. Ce sa va spun? Ca ma trimitea la o statie distanta cu masina, iar eu imi desenam pe hartie traseul si eram dispusa sa ocolesc oricat doar ca sa merg numai pe unde sunt semafoare??? Asta bineinteles dupa ce mergeam de 2-3 ori la toaleta ca ma apuca instantaneu cand auzeam ca trebuie sa plec cu masina si 10 metri. A fost cel mai bun laxativ in acea perioada! Curaj fetelor, ca se poate!
Doar ca la inceput e bine sa conduceti pe trasee cunoscute ca sa puteti sa va acomodati cu masina si sa va formati reflexele lejer, nu fortate de imprejurari inopinate! Eu era sa dau peste un batranel doar pentru ca era imbracat la culoarea carosabilului... si pur si simplu nu l-am vazut! Trebuie mare atentie si fara radio sau muzica macar in primele luni bune!

iliuta spune:

Mica-Mica, nu fac nimic.......numai cand imi zice sotul meu sa conduc un pic mi se taie picioarele....

Si luna asta pe 21 o sa-mi schimb permisul romansec cu unul international....nu stiu pentru ce....sa-l tin acolo????'

http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/micaelapodariu/my_photos
"Prietenia este mana care-ti sterge lacrima atunci cand viata te doare......"

Mihaela

jone spune:

eu am condus azi.si va dati seama sezonul a inceput deci e un trafic f aglomerat.dar nevoia...si am de ales ma duk ca autobuzul apoi tramvai sau troleu deci cu mijloace de transport in comun, aglomeratie, mirosuri etc sau merg frumusel cu masina mica?
momentan prefer sa merg pe banda 1 cu maxim 60 km la ora mai ales ca imi iau si fata la plimbare.

tot ma uit dupa un stick din ala cu "baby on board" si nu gasesc pe nicaieri.nici la metro nici la selgros nu am gasit.

va pupik si curaj.

jo si alexandra

***************
"stiti soarele ala pe care tot il astept sa rasara si pe strada mea???inca il mai astept!"

ancamironiuc spune:

quote:

---

Originally posted by marci

Feteleeeeee, sa inteleg ca v-ati rezolvat problema cu sofatul? Nu mai povestiti nimic, nici o peripetie?
Cele care sunteti soferite experimentate, intrati aici si povesti-ne si noua cum a fost la inceput,cum treceati de sensurile giratorii, cum va descurcati in intersectiile mari, ce faceati cand va incadrati gresit pe banda, cum faceati parcarile!
Eu nu am ce sa va mai povestesc, n-am mai iesit cu masina de o saptamana. Acum trebuie sa merg la pietena mea, sta f aproape, si nu resusesc sa-mi fac curaj, tot aman momentul. Nu sunt bune pauzele, cel putin nu la inceput.
Sunt si eu curioasa, cat timp trebuie sa astept ca sa-mi placa sa conduc? Exista posibilitatea ca peste 1 an sa spun acelasi lucru, ca nu ma omor dupa sofat?

---

Marci, desi nu mai am frica aia care asa cum povesteai te determina sa lasi masina acasa, azi am batut tot centrul in lug si lat inclusiv odioasa Pta Universitatii! Cred ca este singurul sens giratoriu pe care il pot intelege in rest ma declar inca depoasita de acest aspect!

Ca sa inceapa sa iti placa trebuie sa mergi cat mai mult. Acum imi place dar daca trebuie sa o iau prin zone complet necunoscute (ieri ratacita am ajuns si pe calea Giulesti) ma i-a cu tremuricii... Secretul. Nu il stiu ca daca azi iau vre-o oglinda ma declar iar catastrofa. Cert este ca am luat permisul pe 15 septembrie anul trecut si de atunci am facut 8000km, merg zilnic chiar si putin. Pastrez insa teroarea cu mersul in afara localitatii! In oras este ok, in afara sunt dezastru din cauza fricii!

ANCA si EMA EMANUEL

marci spune:

Eu acum constat ca este un mare dezavantaj pt mine ca nu cunosc Bucurestiul.Vreau sa incep amenajarea ap. si am de umblat, dar cum?!
Caut disperata pe internet usi de interior si gasesc niste adrese care nu-mi spun nimic. Nici macar zona n-o pot localiza dupa denumirea strazii. Asa ca.......astept sa-si ia copilotul meu liber si sa alerg cu el. Problema este ca, pe langa faputul ca se enerveaza din orice cand sunt la volan, nu-i place nici sa alerge prin magazine. Daca cunosteam Bucurestiul mergeam singura, luam oferte si pe el il duceam doar acolo unde se merita.
Uffffffff, simt ca turbez de nervi!
Ieri am iesit si eu cu masina si s-a simtit deja pauza de o saptamana. Am avut sentimentul ca nu mai ajung o data la destinatie, sentiment ce-l incercam la inceput.
Azi trebuie sa merg in zona, la o colega de-a mea, si sper sa ma descurc.
Maine ies cu o prietena dupa usi. Ea cunoaste f bine Bucurestiul si sta bine si cu orientarea in spatiu. Problema va fi cu parcarea, nu stiu ce-o sa ma fac.

CristinaT spune:

incearca sa faci rost de o harta, chiar sa o tii in masina. Dupa ce mi-am luat permisul asta mi-a facut cadou sotul meu.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 6 ani si ...

Mica-mica spune:

Eu ,pentru inceput, ma ghidez dupa traseele RATB. cand trebuie sa ajung in zone mai necunoscute.

marci spune:

Cristina, la mine marea problema este orientarea in spatiu, care lasa mult de dorit. In conditiile astea... cu harta m-as rataci sigur.
Mica-mica, eu cand merg cu mijloacele de transport in comun nu sunt atenta pe unde merg, mi-ar fi greu sa le refac traseul cu masina.Si cu troleul am mers doar pe linia lui 90,91 si stii si tu ca la universitate nu circula masinile decat pe un sens. Ca atare, stiu sa vin de la universitate in Dr.Taberei, dar traseul invers nu-l pot face.
Mie mi-ar trebui cineva in dreapta care sa ma indrume, eventual sa fie si sofer si calm. Prietenii mei nu ma pot ajuta, chiar daca indeplinesc conditiile, pt ca sunt f ocupati.
Oricum, un pas mic am facut, reusesc sa fac drumul dus-intors la Gara de Est, stiu sa ajung la cumnata mea in Lizeanu.

sophie76 spune:

Salutare tuturor soferitelor!
Citesc acest topic inca de la inceputul lui pentru ca m-am recunoscut total in titlul si in stuatiile descrise aici de fiecare dintre voi.Va felicit si va admir din tot sufletul pentru progresele pe care le-ati facut si desi imi doresc din tot sufletul sa ma pot lauda si eu ,sincer nu prea am cu ce.
De ce m-am hotarit tocmai acum sa scriu?? pentru ca sincer sunt foarte dezamagita de mine si nu stiu cum sa mai fac sa progresez in privinta condusului.
Hai sa va spun pe scurt si povestea mea: am carnet de aproape 2 ani dar pina la inceputul acestui an,cind ne-am luat masina noua (mare greseala!!), experienta mea a fost zero.
Din momentul in care ne-am luat masina am vrut ,normal sa conduc si eu, ca muream de ciuda cind statea masina in garaj si eu mergeam cu tramvaiul.Bun.... zis si facut; pentru inceput am inceput sa merg cu sotul meu - greseala enorma!!!!! care nu facea decit sa ma streseze la volan ,sa se enerveze si sa-mi repete ca nu am sa fiu niciodata in stare sa conduc, ca nu toata lumea trebuie sa conduca si alte "incurajari" de genul asta.
Am rezistat eu cit am rezistat, dar cind am vazut ca nu e decit o sursa de a ne calca reciproc pe nervi, am renuntat la "serviciile" lui si am apelat la un instructor profesionist cu care am facut vreo 10 ore.Pot spune ca mi-au ajutat foarte mult acele ore, mai ales ca mi-am mai recapatat o idee speranta ca va rasari soarele si pe strada mea.
Mi-am luat inima in dinti si am inceput sa plec singura cu masina la serviciu, asta cam pe la sfirsitul lui aprilie si eram gata gata sa strig la toata lumea ca mie nu-mi mai este frica sa conduc.....asta pina cind ,intr-o dupa-amiaza, bagind masina in garaj am zgiriat-o pe partea stinga lateral-spate, chiar deasupra rotii., era prea mic garajul pentru mine
Nu va puteti inchipui ce a fost la gura dragului meu sotior ca i-am nenorocit bunatate de masina noua,si cite alte incurajari am primit si primesc de atunci.
Eu oricum nu m-am lasat intimidata si am continuat sa merg zilnic ,aproximativ pe acelasi traseu, la serviciu, zicindu-mi ca ceea ce mi s-a intimplat se poate intimpla oricui si pe masura ce capat experienta voi avea mai multa incredere in mine si voi fi si eu la fel de dezinvolta la volan ca toata lumea. Dar am comis-o si a doua oara, zgiriind spoilerul din fata al masinii de un zid cind faceam o parcare -ca o mare meseriasa ce sunt
Din nou aceeasi poveste si discutii cu sotul care proclama sus si tare ca nu are sens sa mai continui si sa nu ma mai urc la volan ca nenorocesc biata masina, in cel mai fericit caz!!
Evident nici atunci nu i-am facut pe plac, si continui sa conduc (niciodata cu el in masina), dar marele meu necaz e ca ,paradoxal, in loc sa progresez, regresez; de ce? sunt foarte stresata , nu ma pot relaxa la volan (desi si masina si traseul imi sunt de acum cunoscute) , nu mai bag masina in garaj nici fripta si la gindul ca trebuie sa parchez si nu am suficient loc (asa, de vreo 3 masini) ma stresez si nu mi mai vine sa merg cu masina.Prin urmare stiu care este cauza inaptitudinii mele: stresul, dar cum sa scap de el? Degeaba spune lumea ca doar prin experienta devii mai bun si mai relaxat, la mine se pare ca e pe dos, mi-e frica tot timpul sa nu mai produc vreo avarie masinii mele sau altcuiva.Va puteti inchipui asemenea prostie???
Mi-a zis-o chiar si un coleg de serviciu ca parca conduc mai prost acum ca inainte; sotul nu mai are ocazia sa mai comenteze nimic, ca ce ar fi la gura lui......

Incep si eu sa ma gindesc ca totusi poate sotul meu are drepate, pur si simplu nu am aptitudinile necesare,nu mi-e dat sa conduc si cu asta basta; incep si eu sa ma gindesc sa renunt pur si simplu la ideea de a mai conduce daca dupa atitea luni de mers cu masina in cea mai mare parte pe trasee cunoscute eu tot tracasata conduc!!
De ce am scris toate astea (asta daca ati avut rabdare sa cititi)?? nu stiu sincer, poate pentru a-mi descarca sufletul pur si simplu, poate pentru a vedea si opinia voastra, caci simt ca voi ma puteti intelege mai bine decit ceilalti apropiati (care-mi zic tot timpul ca a conduce e cel mai firesc si usor lucru din lume, si ma fac sa ma simt ca o handicapata in aceasta privinta).
Probabil dau o foarte mare importanta acestui lucru, si abordez gresit problema, dar simt ca daca nu reusesc sa fac acest lucru nu pot trece la realizarea altor lucruri din viata mea, simt ca-mi e afecta independenta: nu vreau sa depind de nimeni sa ma duca cu masina la nevoie si nu numai; dar desi vointa (sau incaptinare prosteasca) nu-mi lipseste, tot nu reusesc sa-mi infrinez stresul si sa ma relaxez si astfel sa reusesc sa fac si eu progrese notabile. Se pare ca celebrul slogan "daca vrei cu adevarat ,poti" nu e valabil in cazul meu, sunt exceptia care confirma regula!!!
Cred ca v-am zapacit de tot!!
Mea culpa!!!
Daca ati avut rabdarea de a citi totusi, va multumesc din suflet si astept cu interes opinia voastra de adevarate soferite, pentru ca toate sunteti de admirat, v-ati invins teama si ati reusit!!BRAVO!1 la toata lumea!!




sophie