cit te poti intinde?

sirod spune:

Nana, eu sint de acord cu tine pina la - 'ce dai, aia primesti' - aici intervine calitatea umana, in opinia mea.Ma bucur ca pastrati la fel de vie prietenia voastra, va doresc sa aveti grija de ea.
Am trait prietenii frumoase, si in liceu si din facultate incoace...cum spunea cineva, unii au ramas mai putin, altii mai mult in viata mea.
O singura prietenie daiunie de 13 ani in viata mea, am ris si plins impreuna, am ascultat-o si m-a ascultat, mi-a incredintat un secret mare de-al ei si la mine a ramas.Acum sintem prieteni de familie, mergem in excursii si concedii impreuna, cu copiii.Si eu consider ca aici intervine calitatea stofei din care croiesti prietenia.Si ca o prietenie sa reziste, eu consider ca trebuie sa existe ...cum sa-i zic....cultul prieteniei in sufletele oamenilor.

numai prietenii frumoase va doresc.

DORIS cu doua minuni

Ramona J spune:

Hai, nu ma critica asa tare! Am spus "aproape un al doilea eu". Ca doar nu sintem gemeni. Si da, sintem foarte diferiti si ne completam foarte bine.
E greu sa explic cum sintem atit de diferiti si totusi il simt aproape ca pe un al doilea "eu". Sintem apropiati in "simtiri", dar in rest sintem chiar opusul celuilalt. Dar avem comunicare foarte buna. Despre asta vorbeam cu al doilea "eu".
Sintem de FOARTE multi ani impreuna si probabil asa am ajuns sa fim atit de apropiati.
Dau un exemplu. Mergem cu masina, nu vorbim. Ma gindesc la cine stie ce si dupa o vreme ma hotarasc sa-i spun ceva legat de asta. Si imi spune ca se gindea la acelasi lucru. Desi nu discutaseram subiectul. Ni se intimpla deseori chestia asta.
Eu nu am prietena foarte buna. Nici el nu are un prieten caruia sa i se destainuiasca. Poate e alt motiv ca sintem noi asa prieteni. Prietenii sint de distractie, glume. Eu nu am gasit oameni in care sa am mai multa incredere decit in familia mea. Poate si pentru ca de mica m-am tot mutat dintr-un loc in altul si e greu sa legi prietenii trainice in felul asta. Apoi eu sint foarte pretentioasa, cu greu imi fac prieteni. Nu intentionat, asa sint eu. Sint la fel de intransigenta si cu mine.
Asa ca sotul si familia imi sint cei mai buni prieteni. Restul sint cunostinte.

quote:

---

Originally posted by floarea_soarelui

Cel mai bun prieten? Eu. Apoi ai mei parinti si abia apoi ceilalti care la un moment sau altul mi-ai intrat in viata. Unii au ramas mai mult, altii mai putin. Sotul mi-i prieten si iubit si co-echipier, ca sa ma ecsprim in termeni sportivi. Nu este si nici nu vreau sa fie un al doilea eu, pt ca nu-mi doresc sa ma dubleze ci sa ma completeze. Si oricit de romantica pare ideea unui alt eu mie mi se pare imposibila, practic. Nu exista doua jumatati identice nici macar in teoria sufletelor pereche ci doua jumatati care compun intregul. Oamenii pot gresi chiar daca sunt bine intentionati, pot sa se afle intr-o conjunctura care tie, celui mai bun prieten al lor, iti poate "dauna", fiecare are trairile lui si chiar daca anii pot proba o prietenie lunga la un moment dat se poate intimpla ceva care in ochii unuia poate insemna "tradare". ma feresc de catalogari categorice, de afirmatii alb sau negru, tocmai pentru ca din experienta am vazut ca nu exista numai alb si negru. Din fire sunt un om comunicativ, cu bune si cu rele, mi-i drag sa am prieteni, sa pot schimba pareri, sa ne ajutam. O prietenie in care unul si-ar da viata pentru celalalt nu exclude ca la un moment dat sa aiba si o cumpana care tradusa in limbajul de zi cu zi sa insemne "tradare" in ochii majoritatii (asta imi aduce aminte de filmul Pearl Harbour care oricit de fictiune nu exclude imposibilitatea traducerii in realitate). Asa ca am prieteni dar nu pun tradarea atunci cind ea apare numai pe seama ipocriziei, a lipsei principiilor. Natura umana este extrem de complexa si nu intotdeauna la radacina actiunilor noastre sta ceva profund rau. buun. Cit despre mine ca cel mai bun prieten, asta-i simplu de explicat. dupa mult timp am constientizat ca singura care mi-a fost mereu alaturi am fost eu, ca toate resursele bune si rele, capacitatea de iertare sau ce de re-(negare) sunt in mine si nu aiurea, eu mi-am fost alaturi, eu m-am certat si m-am dispretuit si tot eu m-am indreptat atunci cind am gresit. Asa ca daca eu nu-mi sunt cea mai buna prietena mie n-am cum cere altora sa-mi fie. Daca eu m-am tradat uneori, din dragoste sau din prostie, si m-am lasat sa sufar atunci cum pot cere altora sa nu o faca. Prietenia cea mai buna si cea mai adevarata nu exclude greseala. O putem sau nu tolera, asta depinde de fiecare. Chiar si cea mai urita tradare in ochii lumii poate avea o cauza care sa nu fie independenta de noi. Eu pornesc de la premiza ca in afara de ai mei (care indiferent cum ar vedea lucrurile, fac ceea ce fac pentru binele meu, chiar daca uneori nu se potriveste viziunea lor despre realitate cu a mea), deci in afara de parintii mei ceilalti oricit de buni prieteni mi-ar fi altii(si aici imi includ si sotul) pot la un moment dat sa se detaseze de mine, sa actioneze altfel decit numai in interesul meu, ma pot rani, pot trada, pot minti si pot gresi. Si asta nu inseamna ca sunt niste oameni rai, sunt falsi sau mai stiu eu cum. Pur si simplu sunt oameni. Nu putem trai in padure si nici ascunzindu-ne sufletul numai pentru a nu fi tradati. Daca viata prin prietenii nostrii decide ca trebuie sa avem alte drumuri, apai le-om avea. Pina atunci ii accept si ma accepta asa cum suntem. Suntem prieteni nu siamezi. Si daca unul va trada vreodata increderea celuilalt, suferinta va avea - cel putin in sufletul meu - loc cit sa nu-mi incrinceneze sufletul si privirea. Nimic nu este definitiv, nimic nu este plat, cu atit mai putin sufletul omului. Si atunci nu ramine decit sa accept si sa inteleg ca ce am la un moment dat se poate ca la alt moment sa nu mai fie la fel. No bun mai copii, am divagat. Sa aveti o zi numai buna si multa, multa sanatate.

Dana si Ioana Amazoana (24.09.2003)

---

The best thing you can do for your children is to love your wife.

floarea_soarelui spune:

No, Ramona, zau ca nu te criticam:).

Dana si Ioana Amazoana (24.09.2003)

artar spune:

Nu priviti problema numai din punctul de vedere al faptului ca prietena/prietenul ti-a suflat partenerul...Am intilnit si cazuri cind bune prietene si colege de servici s-au sapat pt a ocupa un anumit post si exemplele pot continua...Bine, veti spune ca alea nu erau prietene...conform definitiei si rezultatelor actiunilor nu erau, dar la un moment dat cel putin una dintre ele asa a crezut...

Oricum mi-a placut ideea ca cel mai bun prieten este propria ta persoana..Nu fuge, nu are alta obtiune decit sa te ajute sa te ridici...De asemeni, e adevarat ca sunt o persoana f deschisa si am lasat pe multa lume sa-mi intre in suflet si chiar nu aveau ce cauta acolo...E chestie si de noroc, si de calitate umana si am invatat, din pacate, si de autocenzura...

Ramona J spune:

Nu-i problema floarea soarelui. Cred ca nu explicasem eu bine.
Eu il stiu pe sotul meu de doua treimi din viata mea. Normal ca sintem foarte apropiati.
Constientizez ca totusi se poate termina intr-o zi. Dar imi asum riscul, nu pot trai cu teama asta. Doamne fereste, dar dac-o fi sa fie asa poate n-o sa am prea multe remuscari stiind ca eu am oferit totul.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Kittie spune:

Eu nu MAI cred in prietenie.. Si in ce inseamna un prieten/a. Atunci cand vorbesc in public ma asigur ca ce spun nu ma pune cu nimic in pericol si daca mi se vor intoarce spusele, atunci trebuie sa fiu constienta de asa ceva inainte sa deschid gura...In concluzie ma intind, cat de mult, daca ma asum.

amarantina spune:

Da, si eu am avut o prietena "siameza" pe perioada liceului, dar atunci totul era atat de simplu, nu aveam nici grija zilei de maine, nici alte responsabilitati, iar referitor la baieti, aveam preferinte complet diferite. Si in perioada aia parca tot timpul se intampla ceva interesant, aveam senzatia ca nici daca am sta 24/24 impreuna tot n-am termina de vorbit, subiectele erau interminabile si fara limite.

Si mie mi-e dor de prietenia aia sincera, intensa si complet dezinteresata. Acum (dupa 12ani) vorbim la telefon, ne mai intalnim la o cafea, dar parca nu mai avem nimic in comun (cu exceptia amintirilor de atunci). Stii care cred eu ca e marea problema: faptul ca atunci eu eram pe primul loc pentru ea si ea era pe primul loc pentru mine. Iar acum amandoua ne punem pe primul loc sotul. Eu nu mai pot sa-i spun un "deep dark secret" pentru ca ma gandesc ca daca-i spune sotului ei? Ca nu pot sa-i zic sa nu-i spuna nimic pentru ca - nu-i asa - nu are secrete fata de sot. Iar daca-i spune lu' ala, cine stie cine mai afla de la el, si asa mai departe.

Prietenia adevarata e un lucru rar si se bazeaza pe incredere. De-aia o prietenie adevarata se cladeste in ani de zile. Ca amici si amice - sunt pe toate drumurile. Iar faza cu "sotul - cel mai bun prieten" nu e pe deplin satisfacatoare. De multe ori ai nevoie sa te sfatuiesti cu cineva obiectiv, din afara familiei. De ex. sotul meu isi dorea f mult al 2-lea copil si ma tot batea la cap. Eu nu eram hotarata, aveam mai multe temeri, pe care nu voiam sa le impart cu el. 1. Pt ca el e genul "a, le rezolvam pe toate" - fara argumente, si 2. Pt ca nu voiam sa-l supar cu asta, nu voiam sa-i pun in carca indoielile mele, si 3. Exista riscul sa nu inteleaga prin ce trec eu, sa traga concluzii pripite si sa ajungem degeaba la niste certuri inutile. Pentru situatiile astea trebuie sa ai o prietena foarte buna si in care sa ai deplina incredere.

She spune:

Mi-a spus cineva(citit undeva la rindeul ei) ca:
"A fi prieten este de nenumarate ori mai important decit a avea prieteni"

In ce priveste asa zisele prietenii in care esti folosit sau si mai rau, totul se aduna pt ca mai tirziu sa fie folosit impotriva ta, no comments.oameníi astia au fost, sint si vor fi in vecii vecilor amin! Si exact ei vorbesc frumos despre prietenie.
Personal cred in prietenie perfecta.Exista.Cu iubirea e mai in ceata:)

Mik spune:

Eu cred ca nu avem toate aceeasi definitie a prietenului/prietenei.
Pentru mine un prieten e cineva cu care ma inteleg si pe care pot conta in anumite situatii (sa ma pling cuiva, sa ma ajute cu un sfat, sa ma ajute le mutat mobila) si nu in toate situatiile posibile. Si reciproc.
(asta nu exclude si foarte multe situatii in care nu pot conta si nu vreau sa contez pe nimeni).

Relatii fuzionale cu cineva care stia tot si absolut tot despre mine n-am avut niciodata.

Cit despre definitia lui artar : in sensul dat de tine singurul meu prieten ar fi imaginea mea in oglinda.


Mik.

cipcipcip spune:

Eu cred mult in prietenie, am avut si am citeva prietene adevarate, dar mai cred si ca nu exista prietenie perfecta, asa cum nici o relatie intre doi oameni nu e perfecta.

Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005