Frustrarile de dupa nastere
Raspunsuri - Pagina 5
daniella4 spune:
Field mouse, jos palaria!
Sa-ti traiasca nazdravanii si sa-ti aduca doar bucurii pt ca le meriti din plin!
Daniella, mama lu' Alexis
MaryP spune:
Fetelor, postez si eu aici...depresia mea.
Intr-adevar, pana sa nasc am sustinut cu tarie ca eu NU VOI FI DEPRESIVA si ca nu ma voi lua dupa cartile care sustin aparitia perioadei "baby blues"! Dar...vai! Nu este chiar asa.
Singurele lucruri care ma deprima cu adevarat nu sunt de genul ca sunt grasa si ca nu pot slabi asa cum vreau (intr-o zi, daca se poate 
)...ci ca nu mai am timp deloc sa dorm, sa am un pic de grija de mine, sa mananc (nici pofta de mancare nu am), sa ma uit un pic la tv sau sa ies afara din casa, la aer.Chiar si faptul ca stiu ca nu am voie sa ma stresez ca sa am laptic si in continuare constituie un motiv de stres.. Bb-le meu are doar 2 saptamani si eu deja ma simt...depasita. Si recunosc, am un sot EXCELENT care ma sprijina enorm, dar totusi nu e usor.
Dar cum ziceati si voi..ajunge sa ma uit la el si toate trec, macar pt o perioada, in care ma gandesc ca este cel mai minunat bebelus si ca toata viata mea va fi plina de acea faptura dulce si frumoasa.
Va doresc sa nu fiti depresive, iar cele care ati fost, sunt convinsa ca nu ati vrut iar cele care nu ati fost, sa nu ne condamnati.
POZE CU RAZVAN MIHAI
Banti spune:
Este foarte adevarat ca schimbarile hormonale si lipsa somnului pot duce la depresie. Eu nu am suferit de depresie, dar oboseala m-a cam chinuit, ce-i drept. Am 3 copii si desi este tare greu nu as schimba cu nimic viata mea de acum. Nu mai sint nici supla ca la 20 de ani, ma tot chinui sa slabesc, insa asta conteaza tare putin. Cel mai important lucru este atitudinea. Daca pornesti cu aceste temeri iti va greu si le vei vedea pe toate in culori negre.
Pe mine m-a ajutat foarte mult o atitudine pozitiva si o incredere nemarginita in puterea si ajutorul lui Dumnezeu. Simt in fiecare zi ca mi se reinnoiesc puterile, iar zimbetele copiilor mei sint cel mai bun stimulent sa merg mai departe. Am si un sot iubitor si care ma ajuta mult, o mama care de asemenea ma ajuta, si in afara de faptul ca am tot timpul grija de copii mai si lucrez acasa si fac ce imi place. Apoi daca tu esti calma si increzatoare, cred ca pot fi si copiii asa. Ai mei nu au plins de colici niciodata, au fost niste bebelusi cuminti si mincaciosi, deci se poate si asa. Totul este sa vezi ce este frumos din ce ti se intimpla in viata si asa vei trece si peste greutati.
Ioana - de 3 x mami
narcisa spune:
Si la mine tot cam la fel! Doamne cita dreptate ai in ceea ce-ai scris!
Cind bb 2 deja dormea toata noaptea la 3 saptamani, mi se parea ca traiesc o minune la Patrick s-a intimplat dupa 4 luni!
quote:
Originally posted by sirod
''La mine problema a fost ca vroiam sa le fac pe toate. Noaptea nu dormeam, ziua nici atit... Asta a fost la copilul nr. 1. La nr. 2 a dat nesimtirea peste mine si m-am bucurat de ea in fiecare clipa. A fost mult mai usor asa.'' - mare dreptate ai, Ramona
Jocelyn - curaj...as repeta ce au spus si fetele...e o skimbare majora, dar trece!
DORIS cu doua minuni
Field Mouse, tot respectul meu!!!
MaryP, cit mai multa stapinire de sine, cat poti, trece totul! Hormonii sint de vina
!Si eu aveam senzatia la bb1 ca ziua ar putea avea 33 de ore si tot nu mi-ar ajunge! De fapt totul tine de organizare si de stabilirea prioritatilor, tot ce faceai inainte nu mai reusesti acum, n-ai cum!
Vin si vremuri mai bune
narcisa
silvia_d spune:
Eu am facut o mega depresie de la lipsa de somn!are bebe 7 luni aproape si tot nu ma satur de somn!atata vreau:SA DORM!!!!!!!!!!!!
Sa dorm mult!
sa ma trezesc la 10,si sa beau cafea ci croissant in pat!
da'pot?
nu pot...
Darry spune:
Sarcina din punctul meu de vedere este tot ce este mai frumos... pana in momentul cand vine bebicul cand eu cel putin m-am simtit mai implinita decat orice alta persoana. Tot ce urmeaza depinde de tine. Am avut aproape 80 de kg cand eram "2 in 1" iar acum sunt mai slaba decat eram pana sa raman insarcinata datorita bebelului care fuge cat e casa, parcu si curtea iar in ce priveste sexul... e mai nasol vreo 3-4 luni dupa nasterea puiutzului dar apoi e super ... cu conditia sa nu ai tu retineri si ganduri ciudate(ca ai nascut, ca poate nu esti ca inainte sa alte chestii). Daca mai si un medic ginecolog de treaba e si mai fain. Chiar nu cred ca e cazul sa te gandesti ca vei avea probleme dupa ce vei avea bebic. Si eu ma stresam dar acum ma umfla rasu cand ma gandesc ce aberatii aveam in cap. Si daca este sa ramai mai dolofanuta dupa nastere e o chestiune de timp, ambitie, incredere si pana la urma daca tu te simti bine in pielea ta poti avea si 100 de kg. Mult noroc si sanatate. David
si Darry