singuratatea in doi...
Raspunsuri - Pagina 20
maru spune:
si va doresc intelepciune
Doamne'ajuta!
ane2200 spune:
E prima data ca postez aici. Sunt o proaspata mamica a unui baietel de 4 luni, aflata in pragul divortului. Am tot citit zilelel astea diverse subiecte din clubul mamicilor si taticilor singuri, si m-am hotarat sa va scriu. Vroiam sa va cer sfaturi in legatura cu divortul si mai ales cu adaptarea de dupa divort. Baiatul meu e inca mic, nu-si da seama ca tati nu mai e cu noi, dar creste si nu stiu cum ma voi descurca. Poate imi mai spuneti voi ce ati facut ca sa treceti mai usor prin momentele divortului.......
Ane & Raul - 17 martie 2007
incognito spune:
Ane,
Spui-in pragul divortului.Inteleg ca nu ati divortat inca.Totusi a plecat de acasa.
Nu am experienta divortului,nu stiu ce sa-ti spun.Cu copilul te vei descurca la momentul in sine,vei vedea.
Dar...chiar nu se mai poate face nimic pentru voi doi?Chiar nu se mai poate face nimic? Nu te grabi,orice ar fi.Lasa lucrurile sa se mai raceasca putin inainte de a decide ceva.
Ai grija de tine si bebe,
Cu drag,
Incognito
maru spune:
eu zic, Ane, sa ai un pic de rabdare, la tine situatia nu arde, nu esti in pericol nici tu nici copiii
incearca sa judeci la rece, fara pasiune, pro si contra
stii tu, cine nu a gresit sa dea cu piatra
Doamne'ajuta!
ane2200 spune:
Spun ca sunt in pragul divortului pentru ca acum e vacanta judecatoreasca di nu se pot depune actele de divort. Iar decizia nu este a mea, ci a lui. Acum, privind in urma spun ca o parte din vina imi partine - imediat dupa ce am nascut, cu acordul lui, am plecat cu copilul la Brasov, la mama. El ne vizita in week-end. Aici in Bucuresti la momentul ala locuiam cu parintii lui, plus un caine si o pisica, intr-un apartament de trei camere. Relatiile mele cu socrii au fost mereu tensionate, desi ei zic ca m-au acceptat ca pe copilul lor. Asa zic ei. Socrii isi cumparasera un alt apartament in care urmau sa se mute, dar inca nu era dat in folosinta, si, de comun acord cu sotul, am hotarat ca e mai bine pt copil sa stam la Brasov pana se muta socrii. Mai ales ca apartamentul nostru trebuia zugravit, si am zis sa nu stau cu copilul aici pana e santier in casa. Asta a mai durat doua luni, pentru ca eu tot ziceam ca vreau sa venim acasa mai repede, ca face copilul 2 luni, nu fusesem cu el la pediatru, trebuia sa-i fac vaccinul si sa fim si noi o familie. Intr-un final, la inceputul lunii mai am venit acasa. Apartamentul nu era zugravit pentru ca nu avusesera timp. Abia au reusit sa-si stranga bagajele si sa se mute. Asa ca am venit acasa si ne-am apucat de zugravit. A venit si mama mea cu noi, sa ma ajute cu copilul si cu curatenia in casa. De copil m-am ocupat intotdeauna numai eu, sau ma mai ajuta mama. Sotul a zis ca ma va ajuta dupa ce pleaca mama. Ea a stat vre-o 3 saptamani, dar si dupa aia doar eu ma ocupam de copil. El cel mult pregatea apa de baita. Nu i-a facut baie nici o data, nu l-a schmbat niciodata. Cand venea obosit de la servici, statea vre-o 5 minute cu el, cu conditia sa nu planga. Daca incepea sa planga, mi-l aducea imediat. Plus ca mai mereu avea delegatii. Asa ca, am fost nevoita sa ma descurc singura. Ca eu si asa le fac mai bine, asa ca ce sens are sa se complice si el........
Una peste alta, la sfarsitul lunii iunie am plecat iar la Brasov si sotul mi-a zis sa raman acolo, ca e mai bine pt copil sa nu stea in caldurile din Bucuresti. Insa, cand ne-am intors m-a anuntat ca a hotarat sa divortam, ca noi nu mai avem nimic in comun - cu exceptia copilului. Ca nu am comunicat niciodata prea bine, dar acum nu mai comunicam deloc. A negat ca ar avea pe altcineva, iar de miercuri s-a mutat in apartamentul parintilor lui.
Ce pot sa mai fac? Ce sa mai analizez? Trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea si sa-mi canalizez energia pe acest copil care n-are nici o vina. Sa incerc sa-i fac lui viata cat mai usoara si frumoasa. Am luat in calcul si varianta intoarcerii la Brasov - inca doi ani sunt in concediu de crestere copil. Daca ne descurcam dpdv financiar, as sta acasa cu copilul. Macar sa-l vad cum creste. Si in doi ani multe se mai pot intampla.
De aia cerusem pareri despre cum e dupa divort. Sa incerc sa fiu pregatita pentru tot ce ma asteapta.
Ane & Raul - 17 martie 2007
Elle_seb spune:
Ane, este dificila, intr-adevar, situatia ta. Si din experienta mea iti pot spune cu siguranta ca nu iti va fi usor sa treci prin asta. Vai trece prin toate starile posibile si va trebui sa fii puternica. Pentru ca stii de ce? Indiferent cine iti va fi alaturi, familie, prieteni, numai in tine sta puterea de a te remonta, de a ridica capul si de a privi cu incredere inainte.
Iti spune o tovarasa de suferinta 
: la capatul acestui vartej infiorator si consumator de energie te poate astepta cea mai stralucitoare lumina. Trebuie doar sa fii puternica, sa ai incredere in tine si sa nu iti otravesti sufletul cu prea multe resentimente.
Multa putere iti doresc!
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
onyxg1998 spune:
Citesc si mi se face pielea de gaina, caci ma recunosc in multe dintre voi. Si eu am facut tot ce am putut pentru a salva relatia noastra, si cu strigate, si cu lacrimi, si cu suferinta, si am incercat sa trec peste tot si sa merg mai departe alaturi de el, dar in ultimul timp ma intreb de multe ori de ce mai suntem impreuna. Mi-a facut mult rau, m-a inselat, m-a umilit, m-a injosit in cel mai groaznic hal, m-a ignorat si ma ingnora in continuare, si totusi este in inima mea. De multe ori ma intreb : Cum pot sa iubesc pe cineva care mi-a facut atata rau ?! Nu gasesc raspuns. De ce nu terminam ? Avem foarte multe datorii, multe, si incercam sa vindem apartamentul si sa le platim mai repede. Ce o sa se intample dupa ? Dumnezeu cu mila ! Nu stiu ! Am un servici, de bine de rau, deci nu sunt dependenta financiar de el. Poate nu mi-ar fi asa de greu, doar ca sunt SINGURA. De fapt, si cu el si fara el tot SINGURA sunt, il am pe Vlad care este toata viata mea, el imi da putere sa merg mai departe.
CE O FI CU VIATA MEA?
Pupik de la Onyx si Vlad
ela03 spune:
JG, bine te-am regasit. Sper ca ai trecut cu bine peste trista experienta. Ti-am tinut pumnii. Sper sa mai aud cate ceva despre tine.
J G spune:
quote:
Originally posted by ela03
JG, bine te-am regasit. Sper ca ai trecut cu bine peste trista experienta. Ti-am tinut pumnii. Sper sa mai aud cate ceva despre tine.
Ma bucur mult sa te citesc! Ti-am trimis un e-mail adineauri.
Am trecut cu bine de divort... acum nu mai ramane decat sa ma si despart de el efectiv. Exact, sunt doua lucruri diferite complet!
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
ela03 spune:
Trec din nou printr-o perioada de depresie. Nu mai mergem in concediu in Grecia (ar fi fost prima noastra iedire din tara in 11 ani), pe motiv ca e prea scump. Toata ziua fac treaba prin casa, invat pt examenele din august, ma ocup de copil; el vine seara acasa, se plange ca e obosit si-si gaseste de lucru la calculator - eu ma tot gandesc ca poate ma inseala. La aproape 30 de ani ma intreb ce s-a ales de viata mea - nu pot face e vreau pt ca sunt dependenta financiar. E trist. Si descurajator. Parca orice incerc sa fac e in zadar. Cand isi dau seama doi oameni ca nu se mai iubesc? Ma intreb daca eu am avut parte de iubire vreodata.
Sunt foarte obosita, e noapte... scriu aici ca sa ma descarc... nu stiu daca sunt coerenta...De multa vreme am impresia ca viata mea s-a sfarsit. Nu sunt fericita cu acest om si tot caut vina la mine. ma intreb cu ce gresesc. Poate n-am fost eu invatata sa ma bucur. Ma simt foarte singura. Traim in casnicie ca niste batrani de 60 de ani (cel putin eu).