singuratatea in doi...
Raspunsuri - Pagina 19
claudiakb spune:
incognito spune:
Cita dreptate ai,Miss Parker!
Am citit deja cartea.De citeva ori chiar.
Am aflat multe despre mine.
Am inteles multe despre mine.
Este foarte dificil drumul vindecarii,am nevoie de o vointa de fier ca sa darim tiparele dupa care am functionat toata viata pentru ca asa am fost invatata,altfel nu mi s-a aratat,nici macar nu mi s-a spus ca exista.Am nevoie de o vointa de fier sa adopt atitudini sanatoase-nu e de ris,pentru o persoana care nu a avut dificultati emotionale niciodata s-ar putea sa sune ciudat.
Merg schiopatind pe acest drum.Mi-e greu.Dar ma simt bine gindindu-ma ca e de admirat faptul ca m-am angajat si chiar si asa,schiopatind,NU MA GINDESC SA ABANDONEZ SI SA MA INTORC LA CEEA CE CUNOSC FOARTE BINE.
Asta-s eu,acum.Cu asta ma lupt.Nu sa-mi salvez relatia,nu sa-mi recistig sotul!Ci sa ma vindec pe mine.
Va pup pe toate,
Incognito
claudiakb spune:
Am sa caut si eu cartea aceea, m-ati facut curioasa, desi mi-e groaza s-o citesc, uneori adevarurile dor.
Succes in incercarea de a te regasi pe tine, incognito.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by incognito
Cita dreptate ai,Miss Parker!
Am citit deja cartea.De citeva ori chiar.
Am aflat multe despre mine.
Am inteles multe despre mine.
Este foarte dificil drumul vindecarii,am nevoie de o vointa de fier ca sa darim tiparele dupa care am functionat toata viata pentru ca asa am fost invatata,altfel nu mi s-a aratat,nici macar nu mi s-a spus ca exista.Am nevoie de o vointa de fier sa adopt atitudini sanatoase-nu e de ris,pentru o persoana care nu a avut dificultati emotionale niciodata s-ar putea sa sune ciudat.
Merg schiopatind pe acest drum.Mi-e greu.Dar ma simt bine gindindu-ma ca e de admirat faptul ca m-am angajat si chiar si asa,schiopatind,NU MA GINDESC SA ABANDONEZ SI SA MA INTORC LA CEEA CE CUNOSC FOARTE BINE.
Asta-s eu,acum.Cu asta ma lupt.Nu sa-mi salvez relatia,nu sa-mi recistig sotul!Ci sa ma vindec pe mine.
Va pup pe toate,
Incognito
Te inteleg perfect. Eu fac de 3 ani si jumatate psihoterapie, cu toate ca de 6 ani sunt cu un barbat cu care sunt pentru prima oara fericita. Ideea este ca nu gasirea unui partener te poate face fericita, ci doar redescoperirea iubirii in propria persoana, vindecarea ranilor emotionale de demult. Si eu daram la greu tiparele cu care am fost "hranita" in copilarie, nici eu nu stiam ca viata poate fi si altfel, dar invat, recuperez si imi e din ce in ce mai bine.
Sigur ca drumul e greu, iar adevarurile dor, dar asta e calea care duce la vindecare, fiindca pretul iluziilor este prea mare si de cele mai multe ori il platim cu sanatatea. Doua mari adevaruri ma ajuta sa trec prin orice si sa nu ma tem de nimic din ce ma asteapta in terapie:
- nu se mai poate intampla nimic din ce nu s-a intamplat deja
- adultul suporta
Si mai e vorba aia: "poate ca noi am terminat cu trecutul, dar trecutul nu a terminat cu noi"...
Va doresc si voua multa putere sa va descoperiti adevarul personal si sa traiti in armonie cu el!
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
incognito spune:
Stii,Claudia,citeste cartea fara teama.Sint adevaruri acolo...atit de multe!,te vor durea dar in acelasi timp te vor ajuta sa te privesti altfel.Cu mai multa iubire.Pe mine printre altele,m-a ajutat sa ma si iert.Nu complet sau mai bine zis nu pentru toate,doar pentru unele aspecte din viata mea dar chiar si numai atit conteaza enorm.Da,da!Am spus bine,m-a ajutat sa ma si iert!
MissParker,adevar graiesti!Stii,chiar imi place,chiar voi prelua ideea-nu se mai poate intimpla nimic din ce nu s-a intimplat deja si adultul suporta.
Iar trecutul...cel putin cu mine,inca nu a terminat.
Mi-e greu.Tare greu uneori.Mai traversez zile in care cad.Dar sint mai multe cele in care ma ridic mai usor.
Ma simt si foarte singura si foarte obosita dar nu fug de mine dimpotriva caut sa invat sa ma simt bine cu mine.
Pup toate fetele!
Cu drag,Incognito
annnna35 spune:
Mi-e greu.Tare greu uneori.Mai traversez zile in care cad.Dar sint mai multe cele in care ma ridic mai usor.
Ma simt si foarte singura si foarte obosita dar nu fug de mine dimpotriva caut sa invat sa ma simt bine cu mine.
[quote]
si eu la fel ma simt. recuperare grea, ce sa-i faci...macar sa fie cu folos si sa nu recad in vechile greseli... cine stie isi da seama de ce vorbesc.:( si eu va pup
Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.
magnolia spune:
Nu conteaza de cate ori cazi , ci de cate ori te ridici...Eu sunt maaaaare specialista in caderi , si novice in ridicari...
J G spune:
Scriu doar sa imi exprim parerea de rau ca s-a retras de pe forum Claudiakb.
Uneori forumul asta... adica unii useri sunt... cred ca stiti ce vreau sa spun!
Claudia imi pare rau ca n-o sa te mai citesc!
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
marinaa spune:
Credeam cu inversunare ca nu exista multe femei in situatia mea.Mereu mi se spune ,nu esti prima si nici ultima care treci prin asa ceva,trebuie sa mergi mai departe.Am citi toate cele 13 pagini si m-am ingrozit.De ce exista astfel de barbati?Astfel de barbati ar trebui sa ramana celibatari si sa nu ne mai chinuie la nesfarsit.Toate acestea lasa rani adanci si poate nevidecabile in suflet.
Printr-o astfel de experienta trec si eu dupa 8 ani in care am fost prieteni,din liceu pana la terminarea facultatii si 15 de casatorie.O viata de om.Avem o fetita deosebita care a implinit 13 ani.Nu pot spune ca nu au fost si momente frumoase in casnicia noastra dar au fost atatea frustrari, de ma gandesc acum cum am reusit sa suport atatia ani si sa-mi mananc tineretea???
Raspunsuri sunt suficiente,problema este ca dupa 6 luni de cand nu mai locuim impreuna nu ma pot echilibra,nu pot uita toate discutiile noastre,nu pot sa accept indiferenta si fericirea pe care o afiseaza.O viata lipsita de tandrete ,de te iubesc(nu cred ca l-am auzit decat daca am cerut acest lucru),de o viata sexuala normala.
Numai cine trece sau a trecut prin asa ceva isi da seama cum se poate distruge un suflet.Am citit de atītea ori ca "noua nu o sa ni se īntample asta", e cea mai mare pacaleala din lume, o minciun#259; frumoasa perpetuata de-a lungul genera#355;iilor, prima minciun#259; cu care plecam la un drum īn doi. Suntem preveni#355;i de experien#355;ele unor apropia#355;i, de car#355;i #351;i reviste, citim negru pe alb #351;i totu#351;i ne īncapa#355;anam sa ne credem excep#355;ii, nici nu s-ar putea altfel, nu po#355;i s#259; te scufunzi īn dragoste f#259;r#259; s#259; te pierzi, f#259;r#259; s#259; orbe#351;ti, c#259;ut#259;m exact aceea iubire care s#259; ne ame#355;easc#259;, s#259; ne īnvart#259; precum un carusel scapat de sub control, c#259;ut#259;m pe cineva cu care s#259; devenim siguri ca noua nu o sa ni se īntīmple niciodata.
Nu traiesc decat cu speranta ca Dumnezeu este acolo sus si ne vede.Poate imi va arata calea spre care sa merg, pentru ca sunt in deriva totala.
Am suferit prea mult din cauza indiferentei lui fata de mine si fetita noastra.Nu se simte vinovat cu nimic ,ba mai mult ma face sa ma simt vinovata.Mereu a crezut ca banii inlocuiesc dragostea si ca prin asta arati ca iubesti cu adevarat.E fals si m-am hranit cu gurile de oxigen pe care mi le oferea.... atatia ani,am sperat mereu ca se va schimba... ca de maine va fi bine.
Imi este frica de singuratate,de cum o sa reusesc sa merg mai departe in viata.Traiesc pentru fiica mea,ea este acum sprijinul meu psihic dar imi dau seama ca are 13 ani si nu peste multi ani isi va urma calea ei si este normal sa fie asa.
Toate cele bune,
incognito spune:
Stiu cum e indiferenta si fericirea pe care o poate afisa un barbat.Si mai stiu cum e ca tu sa nu poti face ca el.Si mai stiu cit de mult doare ,si cum e sa cazi si nimeni sa nu te ridice nici macar sa aiba rabdare sa te bage in seama si sa te ia in serios...Stiu cum e sa fii singur si innebunit de spaime.
Nu ma pricep sa dau sfaturi.Eu insami sint in deriva.
Pot sa-ti spun-poate te ajuta,nu stiu-ca inteleg ce simti,ca pricep ce e in sufletul tau,ca nu taxez neputinta de a te desprinde ori frica ca lasitate ori paranoia ori tendinta la autoflagelare-pe mine cam asa m-au taxat cite unii.
Si mie imi este frica de singuratate,foarte frica insa de va fi sa o infrunt il rog pe Dzeu sa ma ajute sa o fac cu capul sus.
Si-apoi,uite,-sa-ti traiasca fetita,bravo pentru ea,e cea mai superba realizare a ta,cel mai superb dar pe care l-ai primit de la viata asta,cel mai perfect daca perfectiunea suporta grad de comparatie!-asa gindesc eu in legatura cu copiii mei)-zic si eu,nu te supara pe mine,stiu ca sint greu de suportat observatiile mai ales acum-cunosc de la mine-dar remarca nu vreau sa sune ca o observatie,daca vrei vreau sa sune ca o rugaminte de la o prietena care desi navigheaza pe aici fara identitate are totusi identitate si o viata-nu considera fetita si nu fa din ea suportul tau psihic in totalitate.Copilul simte si-l vei impovara.Asa a facut mama mea cu mine,devenisem motivatia ei de a trai,de a se misca,de a realiza...si ...urmarile au fost nefaste in viata mea de adult,adica si acum sint un adult pe jumatate adult,nesigur...sint multe de spus.Ii vei face rau fiicei tale.Sa faca parte din motivatia ta de sustinere psihica dar mai orienteaza-te catre ceva.
Uita-te pe linga tine,sint convinsa ca esti frumoasa,mai priveste in jurul tau...Eu deunazi m-am imbracat BETON si in defilarea mea prin oras dupa diverse treburi nu am putut sa nu observ citi barbati m-au privit,citi mi-au dat prioritate pe la intersectii aglomerate...toti unul si unul,pe bune!M-am distrat teribil!Poate pare o prostie dar am traversat amuzant si lipsit de atitea complexe ucigatoare o zi.
Si daca poti,cauta si citeste cartea aceea FEMEI CARE IUBESC PREA MULT-Robin Norwood,editura AMALTEA.E dura,dar poate te va ajuta.
Mie mi-a recomandat-o o adevarata doamna,careia ii multumesc si pe care o consider o adevarata prietena in sufletul meu cu mult respect,chiar daca nu am mai vorbit cu dinsa de ceva vreme,dar cred ma intelege.Sint framintata si dezorientata mult prea tare ca sa pot fi foarte coerenta intr-un dialog.
Ia-ti inima in dinti,trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine,neaparat!
Barbati mai sint pe lumea asta si mult mai buni,tinara esti si de acum si inteleapta!E un cistig!Mare,fata de douazeci de ani!Eu,zau ca nu as da virsta mea de acum pe cea de la 20,nici macar pe cea a amantei sotului meu-ultima!,ca la noi fusera mai multe(vreau sa-ti spun ca uneori ma cam incurc in ele,sa le ia ...naiba!).
Te pup,cu mult drag,
Incognito