cum ma voi descurca cu 2 bebei mici

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

pisi_ella spune:

Emicris, gelozie va exista, e normala! Intre frati e si iubire, si gelozie! Depinde de voi, parintii, de felul cum ii cresteti si cum veti tempera unele porniri...trebuie, intr-adevar mult TACT si RABDARE, ca sa nu sufere nici unul dintre ei de prea multa gelozie.

Acum, sub forma de gluma...sa va povestesc ce i-a zis lui barbatu'meu un amic. Cica e nasol cand ai doi copii, ca sunt ff gelosi unul pe celalalt! Cel mai bine e sa mai facem unu, ca sa avem trei , ca cica daca sunt trei nu mai e atata invidie si gelozie intre ei!
Asa ma consolez cand simt ca mi-e ff greu...cand simt ca nu mai pot...ma gandesc la mamicile care au 3 copiii si-i cresc fara ajutor! Daca eu ma plang...cu doi...ce sa mai zica ele...care au trei?? Ca sunt si aici, pe forum...mamici cu trei copii. Toata admiratia mea pentru ele!

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237

Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

pisi_ella spune:

Stai linistita, ca nici pe mine nu m-a incurajat nimeni (sau aproape nimeni), cand am ramas gravida cu bb 2! Mi s-a sugerat chiar sa renunt la sarcina!! Insa nici nu concepeam sa renunt la sarcina...chiar daca am fost super-socata si contrariata la inceput (nu-l programasem atunci)! M-am obisnuit insa..putin cate putin...cu ideea....si dupa vreo luna sau chiar mai putin....mamaaa....ce bine-mi parea ca mai fac un bb! A fost socul de la inceput....Emma era foarte mica...inca o alaptam...nu ma ajuta nimeni nici cu ea, nici cu casa (doar sotzu', in we)...eram oricum ff obosita....bb 2 imi lipsea!!
Dar uite ce bine a fost ca s-a intamplat asa!! Mereu ma gandesc ca Matei s-a nascut printr-o minune...ca Dumnezeu l-a adus in viata mea. Daca ai timp, citeste povestea nasterii lui Matei. Am scris-o acum vreo 7 luni...CAND AU TRECUT 7 LUNI???????

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237

Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

tinatache spune:

hehe, voi ziceti ca nu v-a sprijinit lumea, sa va zic eu cum incercau sa ma linisteasca ca boceam de mi se ridica cämesha pe mine cand am aflat. Ce sa zic, o veste mai proasta de Pastele ala nu puteam primi (cel putin asa ziceam eu atunci). Na, o trecut, o crescut, e 1 an si 9 luni intre ei, se bat se pupa, se joaca frumos acuma, dar in general fetita (mai mare, 4 ani) are grija de pitic. Sa va zic o faza: in fiecare dimineata intai duc fata la gradi si baiatul la cresa. La plecare de la gradi fata ii da intotdeauna un pup la pitic, iar el se stramba, ca nu vrea, se fereste, se cam chinuia sor-sa sa prinda un obraz pt pup. Azi dimineata nu stiu ce a vazut fata ca a uitat de pup, a alergat in grupa si gata. Apoi m-am dus la piciti: vrei sa-ti dea Andra pup? la care el: daaaaa!!! Am chemat-o sa-i dea ca stiu ca mi-ar fi spus acasa ca am plecat fara sa-l pupe, si sa fi vazut ce statea piticu la pupaaaat
am mai spus-o si o repet: consider ca cel mai frumos dar pe care l-am facut copiilor mei este ca se au unul pe altul. Un dar pe viata si nepretuit.

Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius

ocebine spune:

Intre ai mei e diferenta de 2 ani si 8 luni...

La inceput era destul de usor pentru ca unul era plimbaret si cit de cit independent (plus vorbitor) iar celalat era destul de limitat in aria de circulatie...(bouncer, patut, leagan - unde-l punei acolo statea)...treburile s-au complicat nitel cind au devenit amindoi mobili...daca esti singura tre sa te imparti cumva in doua ca fug cu viteza sunetului.

In rest...cum a zis si Iren - vor fii destule ocazii de urlete, incaierari, creioane pe pereti, mincare sub canapea, hirtii peste tot, si alte alea...dar vei avea doua rinduri de pupicuri, doua rinduri de satisfactii, doua rinduri de minute sa te mingiie, doua rinduri de picioruse numa bune de pupacit seara cind ii bagi in pat (daca poti sa-i bagi in pat).

E mai greu cu doi dar merita in final...

Anamaria mama la Nick (8)& Alex (5)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

didita spune:

Curaj draga mamica de zmeu(i)! usor n-o sa fie, dar no-i fii tu mai fraiera ca altele!!! Eu asa mi-am spus, sunt atatea femie care se decurca nu sunt eu cea mai tare din parcare, dar nici ultima.

Eu am trei copii (5ani 1/2, 2 ani 1/2 si 7 luni). Familiile respective sunt la 200 si respectiv 2500 de km, deci ajutorul din partea lor tinde la 0 ... Prieteni avem, dar nu suficient de apropriati ca sa ne ajutam asa ca pot spune ca ii cresc singurica cu sotul. Usor n-a fost. de ex, soacra-mea a venit sa stea cu copii cand eram la maternitate: pe al doilea l-am nascut vineri si luni dimineata m-au externat, iar marti eram considerata apta sa raman singura cu cei doi plozi (unu 3 ani si altu 3 zile) si nu mi-au lasat nici macar mancare pt pranz. Am facut toul cu viteza melcului beat, dar m-am descurcat. La al treilea desi i-am rugat sa vina repede ca sa poata sotul asista la nastere... au ajuns cand totul se terminase; a trebuit sa dau telefoane din sala de tarvaliu (pe ascunselea ca nu-i voie cu mobil in spital) sa gasesc pe cineva sa-mi ia copila la masa la pranz si sa se ocupe de al doilea... De data asta socrii au stat inca o zi dupa ce am iesit din spital si am putut sa ma rasfat o saptamana intreaga!!!
In concluzie nu mai astept nimic de la nimeni. Ma descurc singura cu cei trei iezi si nu regret nici o secunda (e adevarat ca la noi a fost alegerea noastra de la inceput).
Din "vasta" mea experienta celmai greu a fost cu primul pana am invatat ce si cum cu bebenacii. Al doilea am aplicat teoria si am ameliorat-o, iar la al treilea totul curge de la sine.

Si nu in ultimul rand, felicitari!!!

Pet spune:

quote:
Originally posted by tinatache

consider ca cel mai frumos dar pe care l-am facut copiilor mei este ca se au unul pe altul. Un dar pe viata si nepretuit.

[/i]

Subscriu! Si intre copilasii mei e diferenta de 1 an si 9 luni! E foarte foarte greu la inceput dar nu e imposibil! Innarmeaza-te cu rabdare si curaj. Timpul va trece atat de repede apoi bebelusul o sa incerce sa stea in fundulet, apoi o sa se agate de mobila sa se ridice in picioare si atunci o sa respiri usurata si fericita si ai sa uiti tot greul prin care ai trecut. Eu imi amintesc zambind cum reuseam sa fac 3 lucruri in acelasi timp, zilele cand eram atat de obosita ca adormeam odata cu copii etc etc...
Si citeam odata, mai demult, ca cel mai important lucru pe care un tata poate sa-l faca pentru fii este s-o iubeasca pe mama lor. E foarte important sa te simti iubita si sprijinita (macar moral) de sot. Cateodata tot te mai apuca disperarea dar sanatosi sa fim ca le trecem pe toate!

pisi_ella spune:

Toate din lume pentru tine!!
Asta da...MAMICA!!

quote:
Originally posted by didita

Curaj draga mamica de zmeu(i)! usor n-o sa fie, dar no-i fii tu mai fraiera ca altele!!! Eu asa mi-am spus, sunt atatea femie care se decurca nu sunt eu cea mai tare din parcare, dar nici ultima.

Eu am trei copii (5ani 1/2, 2 ani 1/2 si 7 luni). Familiile respective sunt la 200 si respectiv 2500 de km, deci ajutorul din partea lor tinde la 0 ... Prieteni avem, dar nu suficient de apropriati ca sa ne ajutam asa ca pot spune ca ii cresc singurica cu sotul. Usor n-a fost. de ex, soacra-mea a venit sa stea cu copii cand eram la maternitate: pe al doilea l-am nascut vineri si luni dimineata m-au externat, iar marti eram considerata apta sa raman singura cu cei doi plozi (unu 3 ani si altu 3 zile) si nu mi-au lasat nici macar mancare pt pranz. Am facut toul cu viteza melcului beat, dar m-am descurcat. La al treilea desi i-am rugat sa vina repede ca sa poata sotul asista la nastere... au ajuns cand totul se terminase; a trebuit sa dau telefoane din sala de tarvaliu (pe ascunselea ca nu-i voie cu mobil in spital) sa gasesc pe cineva sa-mi ia copila la masa la pranz si sa se ocupe de al doilea... De data asta socrii au stat inca o zi dupa ce am iesit din spital si am putut sa ma rasfat o saptamana intreaga!!!
In concluzie nu mai astept nimic de la nimeni. Ma descurc singura cu cei trei iezi si nu regret nici o secunda (e adevarat ca la noi a fost alegerea noastra de la inceput).
Din "vasta" mea experienta celmai greu a fost cu primul pana am invatat ce si cum cu bebenacii. Al doilea am aplicat teoria si am ameliorat-o, iar la al treilea totul curge de la sine.

Si nu in ultimul rand, felicitari!!!

_Ella,

Emma &

Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237

Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

Marina spune:

doar ca sa muriti de invidie sa stiti ca am dat lovitura. Cupii mey imi fac masaj. Maria vine cu crema sa ma dea pe spate ca pe mami o doare spatele si e batrana si Mitzu unde e loc de mazgaleala si cafteala la un loc e si el prezent. Asa ca beneficiez de masaj GRATIS. E drept ca ma cam zgarie maseorul da sper sa se perfectioneze cu varsta

Principesa spune:

Cris, eu vad doar 2 posibile probleme. Privarea de somn si low self-esteem. Prima o rezolvi facandu-i de la inceput bebelusului un program cat mai riguros de somn si a doua pornind din start cu credinta ca esti o mama suficient de buna.
Felicitari si succes!

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Sabina spune:

Principesa, zi si mie cum e aia cu program riguros de somn, bitte, bitte bitte

Crede-ma...n-are leg cu mama, ci doar cu bb.Cati copii, atatea prgrame de somn.Eu am fost supercuminte, si sora mea s-a trezit pana la 7 ani.
deci???

astept solutia miraculoasa.

Sabina si