Al doilea copil?
Raspunsuri - Pagina 2
Mirunaa spune:
Fetelor, si eu dupa nasterea Ioanei(cand eu aveam 24 de ani) ani multi nici nu vroiam sa aud de un al doilea copil.Sotul si-l dorea iar mama ma batea la cap mereu sa mai fac un bebe.N-am avut nici-un fel de probleme cu sarcina, pot spune ca eu, efectiv am crescut-o pe fiica-mea de la 3 ani(pana atunci a stat cu ai mei pt ca noi eram studenti).Si cu toate astea nu aveam nici-un gand.
Dupa aproape 10 ani, insa, mi s-a pus pata
.Desi aveam aproape 35 de ani, desi nu avem decat un apartament de 3 camere desi material nu stam decat la nivelul decentei.....m-am hotarat la al doilea copil( si am un baietel de aproape 3 ani....ce mai trece timpul!?!?!)
Asa ca....niciodata sa nu spui niciodata!
Toate cele bune!
filofteia spune:
Uita-te in jurul tau si vei vedea ca nici un copil singur la parinti nu se simte complexat...
Eu cred ca mai degraba alimentam noi aceste "complexe"... Asa si cel care este "mai mare" are complexele lui, asa cum "cel mai mic" le are pe ale lui, sa nu mai vorbesc de cel din mijloc...
Cel mai bine este sa faci cum simti tu ca esti in stare... A face al doilea copil ca apoi sa-ti spui ca nu ai apucat din cauza lui sa faci nu stiu ce pentru tine este o greseala... mai bine nu il faci decat sa te simti ingradita... Copilul unic nu este ciumat si iti garantez ca nu va avea complexe mai multe decat unul cu frati...
Spune "Doamne fereste " sa nu-i faci un frate si apoi sa constati ca ai probleme cu cel de acum ... tocmai pentru ca are un frate...
Exista acelasi risc dupa parerea mea si cu frate si fara....
Babee spune:
Ce te faci cand si tu si sotul sunteti unici la parinti?Si cand nici unul nu se simte prea bine fara frate/sora?Acesta este cazul nostru si amandoi suferim ca nu avem pe nimeni.El a mai avut veri eu pe nimeni, colegi sau vecini la joaca, putini prieteni cu care sa impart bune si rele..si nu poti vorbi chiar tot cu parintii indiferent cat de buna ar fi relatia.
Suntem singuri aici si pentru ca mi-am dorit foarte mult doi copii o sa si avem.Nu suntem vesnici si nemuritori, e posibil ca fratii sa se inteleaga bine intre ei sau nu, dar totul depinde de educatia data.
Am avut o cariera, m-am mutat, am incercat sa continui, am avut copil, am continuat acum sunt insarcinata dar sunt ferm convinsa ca voi termina si voi avea iarasi o cariera ca acum cativa ani.Pentru mine copii sunt cea mai mare bucurie si a doua sarcina mi se pare mult mai frumoasa decat prima.Mi se umple inima de bucurie sa-mi vad baietelul cum vine in fiecare dimineata sa ma pupe , sa mangaie burtica si sa o pupe si sa ne faca pa pa la amandoua.Nu are decat doi ani dar intelege mult mai mult decat m-as fi asteptat si sunt sigura ca vor avea o relatie frumoasa.
Fiecare fintre noi decide pentru ea, nu e nimeni de condamnat daca isi doreste sau nu al doilea, al treilea sau al nu stiu catelea copil.
Dar mai e ceva:uneori Dumnezeu nu ne da copii pentru ca vrem, ci pentru ca trebuie, unei mame nu i se da mai mult decat poate duce.
-----------------------------
Gabriela, Bebelina si Phillip(6.02.2004)
Pepsi spune:
nici eu nu m-am bucurat cind am fost gravida, pur si simplu nu mi-a placut sa fiu gravida, si cu groaza ma gindesc cind am sa ramin din nou, am avut o nastere f grea, cu complicatii la 1 luna, etc
cu toate astea vreau 3 copii! si nu din cauza ca cred ca poate fi fiul meu complexat, ci pur si simplu vreau trei copii! financiar ne permitem, cu spatiul o sa vedem cind ne luam casa!acuma o sa vedem dupa al -2-lea daca mai gindesc la fel....si nici eu nu mai sint tinerica, fac 32 anul asta!
dar important e sa faci copii cind te simti pregatita, cind cuplul se simte pregatit!
bafta
Flavia, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878
http://community.webshots.com/user/pepsidominic
sirod spune:
Theiuta,
nu te mai gindii ca va fi sau nu va fi Nicolas complexat...nu cred ca asta e problema...cum zic si fetele.Gindeste-te daca tu si sotul tau vreti al doilea copil....nu pentru Nicolas, ci pentru VOI.
Noi ne-am hotarat sa avem al doilea copil...pur si simplu...pentru noi!Eu am simtit ca bb2 ma echilibreaza ca femeie....(
si eu am deskis un subiect de genul asta acum vreo doi ani jumate...cind nu stiam ce sa fac...) si asa este!
Nu cred ca trebuie facute comparatii cu fratii X sau copilul singur Y pentru ca fiecare caz este unic!Noi am simtit ca mai vrem un copil si basta!
Doar voi puteti sa va decideti...kiar daca parerile prietenilor va pot influenta intr-un sens sau altul, hotararea trebuie sa fie a voastra, sa fiti convinsi ca doriti bb2!Pentru voi...si atat!
bafta
DORIS cu doua minuni
CRIXIA spune:
Theiuta, hop si eu in trupa ta!
Am sentimente asemanatoare! Imi e teama!
Noi, material stam ok, spatiu este, profesional ar mai fi loc, dar pe mine ma doare ca pe fata am crescut-o aproape singura, sotul foarte putin m-a ajutat. Ma gandesc cum m-as descurca cu inca un bb in momentul de fata, cand fata mea(aproape 3 ani) are momente cand vrea doar mami sa-i faca..., doar mami sa-i dreaga..., cum s-o neglijez! nu m-as putea imparti sa multumesc 2 in acelasi timp.
Peste toate aste imi doresc, caci am fost singura la parinti, la 23 de ani mi-am pierdut mama, iar tata a ramas singura mea speranta, e ca un glob de cristal, iar sentimentul e reciproc(si tata e singur la parinti). In schimb sotul meu spune ca i-a fost ok singur, e foarte egoit!
Nu stiu, e temator! Poate daca-r fi o surpriza, nu cred ca-s renunta, dar sa-l programez... poate la o diferenta de vreo 5 ani minim!
Offf!
Theiuta spune:
Doamne, cit adevar este in TOT ce spuneti!Ma simt mai linistita si nu ma mai simt vinovata pentru gindurile mele, cum ca nu ar fi ginduri de mama buna...
M-am trezit si eu sa dau o cautare pentru subiecte cu al doilea copil si mi s-a umplut pagina...asa ca mi=-a foat rusine ca nu am fost atenta 
Aveti dreptate: un copil se face pentru el insusi, nu pentru noi sau pentru Nicolas.
Va multumesc muuuult pentru raspunsuri.
Sa va traiasca copilasii, sa fie sanatosi, si voi la fel si va doresc Paste Fericit!!!Lumina in suflet si toti cei dragi sa fie cu voi.
Va pup, Theiuta
poze cu Nicolas
Paula spune:
Dupa ce am nascut-o pe Andra nici nu am vrut sa ma mai gandesc la al doilea. Desi am avut o sarcina usoara, o nastere foarte usoara... doar ceva probleme cu Andra la varsta ei de 3 saptamani.
Cosmin vroia si al doilea copil, poate nu chiar atat de repede pe cat a venit!
Cand Andra avea 1 an si jumatate am ramas insarcinata. Sa vezi atunci dureri de cap.... Cosmin era incantat de idee, eu - indecisa total.
Am vorbit, am discutat: mama era impotriva - "ce-ai sa faci tu singura in Bucuresti si cu doi copii pe cap?", soacra era incantata - "vai, ce frumoooos!!!
".
Cosmin zice:"este decizia ta. Eu vreau copilul, dar tu decizi in final."
Am mers la medic - Parvu Ioan. Dumnealui imi urmarise si prima sarcina, cu dumnealui nascusem - mare incredere. Cand am ajuns: glumite, impresii... A inceput sa-mi povesteasca cum a fost viata lui cu doi copii nascuti la diferenta de 1 an si jumatate: a fost greu la inceput, mai apoi s-au crescut unul pe altul, iar acum - cand sunt la adolescenta - se cearta nevoie mare
.
Rezultat: a doua fetita - Calina.
Nu-mi pare rau ca l-am ascultat atunci pe medic, ba dimpotriva...
Otiliav spune:
quote:
Originally posted by filofteia
Uita-te in jurul tau si vei vedea ca nici un copil singur la parinti nu se simte complexat...
Eu am avut o colega de liceu super complexata cu ganduri de sinucidere. Majoritatea copiilor erau rai si o tachinau, nu o bagau in seama din cauza ca era egoista pur si simplu nu ii placea sa imparta nimic cu nimeni, doar sa ceara atentie si chiar se supara daca eu sau colega mea de banca, singurele care ne purtam frumos, aveam si alte prietene. Si asa cu timpul ne-am indepartat si noi pentru ca nimanui nu-i face placere sa fie santajat emotional. Facea faze de genul : "Vai ce-am suferit sambata seara ca nu ati venit sa ma luati la discoteca, ce rele sunteti!" Dar pe noi nu ne lua nimeni de acasa, ea vroia sa venim s-o luam si s-o aducem, cred ca aici era si vina parintilor ca era rasfatata si deloc independenta. Este singura la parinti si la bunici si toti au avut asteptari mari de la ea ca unic mostenitor, iar ea din pacate nu a fost un copil inteligent si a simtit dezamagirea parintilor. Desi la suprafata pare fericita eu stiu ca nu este asa, mama ei nu a mai putut avea copii din cauza unui accident de circulatie. Imi pare rau cand o vad ca sufera, dar a avea un frate nu depinde de noi ci de parinti, iar prietenii nu pot umple intotdeauna golul creat de lipsa fratilor. Eu mi-am dorit foarte mult o sora, poate de aceea gandesc asa dar sunt fericita ca am un frate cu care ma inteleg foarte bine.
quote:
Eu cred ca mai degraba alimentam noi aceste "complexe"... Asa si cel care este "mai mare" are complexele lui, asa cum "cel mai mic" le are pe ale lui, sa nu mai vorbesc de cel din mijloc...
Cel mai bine este sa faci cum simti tu ca esti in stare... A face al doilea copil ca apoi sa-ti spui ca nu ai apucat din cauza lui sa faci nu stiu ce pentru tine este o greseala... mai bine nu il faci decat sa te simti ingradita... Copilul unic nu este ciumat si iti garantez ca nu va avea complexe mai multe decat unul cu frati...
Spune "Doamne fereste " sa nu-i faci un frate si apoi sa constati ca ai probleme cu cel de acum ... tocmai pentru ca are un frate...
Exista acelasi risc dupa parerea mea si cu frate si fara....
Ai perfecta dreptate, noi alimentam multe complexe, dar putem oare sa schimbam mentalitatea societatii.
Theiuta, atat mai vroiam sa spun ca pe langa o situatie materiala, noi ca femei mai trebuie sa ne aranjam si cumva cariera astfel incat sa ne putem ocupa si de copii. Eu cred ca trebuie sa te gandesti ce alegi: cariera si cursuri de engleza sau bb2 sau mai bine spus care se poate face si mai tarziu, personal nu cred ca se exclud daca ai pe cineva care sa te ajute. Iar un alt aspect important este acela daca avem disponibilitate psihologica pentru mai multi copii, pentru ca ei au nevoie de dragostea noastra. Oricum din fericire vad ca din punct de vedere fizic stai ok, ceea ce este un mare avantaj sa nu stai cu grija ca daca patesti ceva tu sau copilul, eu nu sunt asa norocoasa de aceea aspectul acesta la mine este cel mai important. Despre plecat cu bebe in vacante nu cred sa fie probleme, cunosc multe mamici care si-au plimbat foarte mult copilasii. Nicholas cere sa aibe un frate, cum se impaca cu alti copilasi?
Otilia si Ana Maria (18.12.2004)
Theiuta spune:
Otiliav, Nicolas, la cei 2 ani si jumatate ai lui nu stie exact ceea ce insemna un frate sau o sora.Dar, se joaca frumos cu alti copii, este sociabil.Nu stiu ce sa iti raspund...
He, he, he, cum adica "din punct de vedere fizic stau O.K."?
Theiutapoze cu Nicolas